Distracția tinerilor a cunoscut diferite etape în Romania, de la bal la discotecă și de la discotecă la club, dar fiecare generație are povești de împărtășit când vine vorba de tinerețea ei.
Nu e un secret cum petrec tinerii de azi în cluburi, cât beau sau pe ce muzică dansează. Însă, nu toți din generația Y (și, mai nou, generația Z) știu cum se distrau părinții sau bunicii lor.
„Pe vremea aia nu mergem la discotecă sau club sau cum îi ziceți voi azi”, povestește Maria Mezei, o doamnă de vreo 65 de ani, cu părul puțin vâlvoi și un zâmbet prietenos, de bunică. Stă pe patul ei din cameră și i se luminează întreaga față când o întreb de tinerețea ei: „Mergeam la bal, unde de cele mai multe ori erau și părinții cu noi. Și dacă nu le plăcea băiatul cu care dansam, se uitau urât la noi și știam că nu mai putem merge la joc cu el. Și pe vremea aia nu aveam băutură, iar muzica era cântată de taraful din sat, care și ei aveau un țambal, o vioară și un acordeon.”
Mersul la bal nu venea niciodată fără reguli. „Ca să te lase să mergi la bal trebuia să ajuți prima dată cu treburile casei. Să mergi cu vacile la păscut, să faci curat în casă. Și niciodată nu aveai voie să stai mai mult de ora 11 sau 12. Așa că balul începea la 7 și la miezul nopții erai deja acasă. De sărbători era mai altfel. Puteam sta mai mult și fetele duceau prăjituri și băieții băutură”, a continuat doamna Maria.
„Odată, am plecat la scăldat în timp ce eram cu vacile la păscut și după le-am trimis acasă, iar noi am plecat la bal, în satul vecin. Părinții, când au văzut că vacile-s în fața porții singure și noi nu suntem de negăsit, ne-au căutat la căminul din sat și, cum nu eram nici acolo, s-au împărțit părinții și au mers în satele vecine să ne caute. Când ne-au găsit, erau toți cu jordele în mână. Am fost pedepsiți toată vara. Adio scăldat, adio bal”, a mai adăugat ea râzând.
În alte părți, balurile erau diferite, deși în esență la fel.
„Pe vremea comunismului, dacă voiai să mergi la dans, trebuia să se facă program cultural educativ în sat”, a povestit Alexandru Mezei, 70, în timp ce îngrijea plantele de pe balconul apartamentului său de la etajul 2. „Adică trebuia să organizezi piese de teatru, meci de fotbal între sate și tot felul de activități, ca să vadă cei de la oraș că nu ținem căminul cultural deschis degeaba. Pentru lumină trebuia să adunăm lămpi cu gaz de pe la vecini, iar pentru muzică aveam taraful satului, care mergea pe la petreceri și în satele vecine. Pe vremea aia dansam tango și vals, nu minunățiile pe care le ascultă tinerii azi. Și dacă voiai să bei o bere sau ceva, trebuia să mergi la bufetul satului.”
Balul s-a tranformat încet, încet în discotecă, iar felul în care petrecerile aveau loc s-a schimbat și el. Muzica era alta, dansurile erau altfel. Distracția, în sine, s-a transformat radical.
Cu o generație mai tânără, Daniela Cornea, 38, una dintre copii celor doi, ne povestește: „Când ieșeam la discotecă, ieșeam să dansez cu colegii. Muzica era fie pop − ce ascultam toți pe atunci, prin ’90 − fie house, dar care nu prea îmi plăcea, fiindcă mă dureau ochii de la luminile alea și ieșeam afară. De băut nu beam nimic în afară de suc, că pe atunci fetele nu beau, fiindcă nu se cuvenea.”
Și ora de ajuns acasă era alta. „De obicei, plecam de acasă pe la ora 23 și trebuia să ajung acasă la 1 sau 2. Dar nu respectam niciodată ora. Dacă nu îmi ziceau ai mei când să vin acasă, stăteam tot timpul mai mult. Dacă nu îmi impuneau o oră, veneam mai repede”, a povestit zâmbind Daniela.
Acum, la rândul ei, mamă a doi copii, ea spune: „Sper să nu facă și copii mei la fel. Sper să fie mai ascultători ca mine.” Însă mama ei a ținut neapărat să intre în discuție și a adăugat râzând: „Eu sper să facă la fel cum a făcut ea. Să vadă și ea cât e de bine să nu dormi noaptea de îngrijorare.”
Cu cât ne apropiem mai mult de zilele noastre, cu atât lucrurile se schimbă și mai mult. Discoteca se transformă în club, muzica se transform în remixuri și fetele încep și ele să bea altceva decât suc.
„Acum nu prea mai ies, dar când ieșeam în oraș beam și dansam toată noaptea. Primeam shoturi gratis de la bar, nu conta de ce era, și ne mai luam împreună cu fetele o sticlă de Jack Daniel’s. Și pe sfârșitul serii treceam la apă, ca să ne revenim pe când mergeam acasă”, ne-a împărtășit râzând Lorena Mezei, de 27 de ani, mezina familiei.
Cât despre ora de venit acasă, ea a spus „nu aveam oră de venit acasă, sau cel puțin nu țin minte. Deși o mai găseam uneori pe mama mea dormind în pat la mine. Era mai interesant când eram și puțin amețită și o găseam acolo. Odată băusem puțin mai mult decât trebuia, și când am ajuns acasă am căzut direct în nas, în mijlocul camerei. Evident, mami s-a trezit și când m-a întrebat ce am făcut i-am zis să se culce, că visează și că eu încă nu am ajuns acasă. S-a uitat la mine, m-a ajutat să mă ridic și nu a mai zis nimic. N-am mai vorbit despre seara aia de atunci.”
Cele două și-au aruncat câte-o privire și au început să râdă, continuând fiecare cu alte amintiri din tinerețe. Fiecare generație are muzica ei, petrecerile ei și felul ei de a se distra, dar, cu toate acestea, toate generațiile au ceva în comun: plăcerea de a călători în trecut și de a retrăi acele nopți măcar pentru o secundă.
Foto: arhiva familiei Mezei
