Îşi însuşeau personajele create de ele şi le jucau în faţa prietenilor. Pentru câteva clipe, nu mai erau ele. Nu foloseau replicile personajelor din cărţile scrise, ci preluau personalitatea şi psihologia lor. În acele momente, conexiunea dintre autor și personaj devenea foarte puternică.
Este vorba despre două scriitoare şi două romane: Maria Heller şi romanul ei, Faţa în palme, respectiv Oana Heller, cu romanul La început a fost minciuna. Cele două scriitoare au 24 de ani, iar Heller e un dublu pseudonim.
„Când eram în clasa a IX-a, a venit şi Oana la Liceul de Arte. Am auzit că lucrează la un roman psihologic şi am întrebat-o despre asta. Aveam deja nişte idei despre un roman, iar după ce am vorbit cu ea, am început amândouă să lucrăm la romanele noastre. Eu la Faţa în Palme, iar ea la romanul ei, La început a fot minciuna. Asta era în 2008”, îmi explică Maria, plină de încântare, cum a început totul.
Procesul creației a durat aproximaitv 7 ani, perioadă în care Maria s-a dedicat cu totul romanului. A fost un proces lent, iar progresul a însemnat mereu şi un regres, deoarece un nou capitol scris implica rescrierea celor din urmă. „Cum terminam de scris un capitol, nu îmi plăcea cel de dinainte. Cu cât progresam mai mult, cu atât trebuia să rescriu mai mult. Era ca un cerc şi am făcut asta timp de mulţi ani: l-am rescris încontinuu”. A ajuns la o varintă finală, care să o mulţumească, în 2015, când a şi publicat romanul.
Maria şi Oana vin la pachet, deși nu sunt surori, așa cum te-ai fi așteptat. Până și între romanele lor s-a creat o legătură. Sunt primele romane din seria Convergent, la care lucrează în continuare. La aceastea se mai adaugă și banda desenată Interval de încredere.
„Când am început să lucrăm la romanele noastre, am crezut că vor fi două romane separate, fără nicio legătură între ele. În liceu am început să ne jucăm personajele şi aşa s-au creat relaţii între ele. Atunci ne-am dat seama că nu putem să le mai separăm şi ne-am decis să creăm o serie de romane”.
Jucatul personajelor era ca un drog pentru cele două fete. Făceau asta de câte ori aveau ocazia: în pauze, acasă, în cafenele, oriunde se puteau defășura, fie cu public, fie fără. Atunci, ele dispăreau și erau înghițite de personajele lor.
Maria și Oana sunt ca un cerc perfect. Maria e jumătatea care pornește lucrurile, un workahololic adevărat, prins în lumea lui, fericit fără prea mulți oameni în jur. Oana, în schimb, e jumătatea care își amintește că și joaca e importantă, la fel ca relaxarea, simțindu-se în largul ei și cu alți oameni în jur.
[sciba leftsrc=”http://studentpress.ro/wp-content/uploads/2017/01/Maria1.jpg” leftlabel=”Maria Heller” rightsrc=”http://studentpress.ro/wp-content/uploads/2017/01/oana1.jpg” rightlabel=”Oana Heller” mode=”horizontal” width=”350px”]
„După ce mi-am terminat romanul, a fost pentru prima oară după 7 ani când nu aveam ce să scriu. Şi m-am simţit destul de rău în perioada aia, eram destul de pierdută. Nu ştiam ce să fac cu viaţa mea. Când ai un proiect aşa de mare, care durează 7 ani, în loc să te bucuri că l-ai terminat, parcă intri într-o depresie”, spune Maria cu un zâmbet puțin ironic.
Ca să umple golul care a apărut în viaţa ei, Maria a început să coase. Şi nu orice: a început să creeze rochii renascentiste. A învăţat să facă asta singură, cu puţină îndrumare din partea Oanei, care i-a arătat cum să folosească maşina de cusut. Maria nu mai cochetase cu aşa ceva înainte, nu şi-a cusut nici măcar un nasture până atunci. „Am început să cos din curiozitate, nu credeam că va ieşi ceva din asta”, spune amuzată. Motivul pentru care a ales să facă rochii renascentiste a fost pasiunea pentru istoria artei, dar şi influenţa serialului The Borgias, varianta canadiană.
,,Încă din liceu eram foarte interesată de istoria artei, istoria antică și arta antică, mitologie, istoria religiilor și filosofie – îl iubesc pe Eliade). Apoi, când am început să fac costume istorice, această pasiune pentru istorie s-a intensificat. Mi se pare fascinantă partea mai umană a istoriei, viața oamenilor de zi cu zi și arta, cultura, obiceiurile, moda care există și se schimba odată cu trecerea timpului.”
Cu siguranță, ar reuși să creeze și haine care să fie purtate zi de zi, dar Maria nu e încântată de această idee. „Mi-ar plăcea să creez haine pe mai multe perioade istorice, rochii de gală sau de mireasă, dar nu mi-ar plăcea să creez lucruri care să fie purtate zi de zi, deoarece nu mi se par interesante, nu reprezintă o provocare”.
Totuși, și-a dat seama că rochiile ei ar putea avea succes în momentul în care a postat pe contul ei de Tumblr o poză cu una dintre primele sale rochii, Renaissance Burgundy Dress, şi a adunat foarte multe aprecieri într-un timp scurt. Atunci şi-a pus creaţiile pe site-ul etsy.com, sperând că va reuşi să primească câteva comenzi. A trecut aproape un an până a primit primele cereri, și asta doar după ce a făcut o reducere. A primit patru comenzi în aceeaşi seară şi a ajuns să stea nopţile trează pentru a reuşi să le termine la timp.
Maria Heller e o antiteză vie. Preferă trecutul și acele timpuri de mult apuse, dar și-a transpus pasiunea pentru pictura tradițională în mediul digital.
„Tradiţional nu mai pictez de ceva timp, am început să lucrez digital din 2014, când aveam nevoie şi de o copertă pentru romanul meu. Am învăţat în 2 luni să lucrez digital şi am făcut coperta.”
După o perioadă în care s-a ocupat doar de rochii renascetiste, era timpul pentru ceva nou. De la a crea o copertă, a ajuns să creeze benzi desente împreună cu Oana. Solstice este o bandă desenată istorică, în limba engleză, care va fi publicată online. Oana face scheletul poveștii, iar Maria se ocupă de toate detaliile, fiind o perfecționistă greu de mulțumit. Totul se îmbină perfect când lucrează împreună.
Mariei îi place să sufere prin personajele ei și asta o mărturisește chiar ea: ,,Îmi ador munca, ador să scriu, ador să creez toate poveștile pe care le creez, ador să lucrez la toate detaliile, la fiecare replică din dialog, la fiecare gest, fiecare reacție, fiecare gând, fiecare cuvânt. Ador să scriu monologuri profunde, să analizez în detaliu gândurile și sentimentele personajelor mele. Să sufăr prin personajele mele mă face extraordinar de fericită (dacă are sens), iar unul dintre hobby-urile mele preferate este să joc cele mai triste părți din viețile personajelor mele și să plâng ca o nebună. Sunt puține lucruri mai satisfăcătoare pe lume decât să termin de scris un text îmbibat de suferință.”
Cercul perfect creat de Maria și Oana nu poate fi stricat, prin urmare cele două își văd viitorul împreună. ,,Mereu ne-am dorit același lucruri”, îmi explică Maria.
Dorința lor este să trăiască din proiectele pe care le realizează, nu din niște joburi stabile. Momentan, Oana are un part-time job în weekend, iar Maria se ocupă de comenzile online de pe etsy.com.
Au planuri care se întind pe mulți ani, de la crearea romanelor din seria Convergent, dar și a benzilor desenate, până la realizarea de păpuși, costume și diferite produse care să reprezinte personajele lor, pe care apoi să le poată vinde.
„Visul nostru este să avem o căbănuță undeva, lângă o pădure, cu grădină mare, unde să avem găini, rațe, iepuri, pisici și o capră, să putem adopta toate pisicile cu dizabilități din lume și să avem o viață liniștită și calmă, departe de vânzoleala orașelor – un loc unde să putem scrie, picta, coase, crea lumi și oameni în continuare.”
_______________________
Aici puteți vedea proiectele cu amprenta Heller:
Puteți susține proiectele celor două artiste aici: Patreon
Facebook – Solstice
Facebook – Convergent
Facebook – Maria Heller Designs
Tumblr – Convergent & Solstice
Tumblr – Maria Heller Designs