„Am intrat în marea familie a cercetașilor la vârsta de 8 ani și jumătate, datorită prietenei mele, care frecventa această mișcare de câteva luni”, spune Olimpia Damoc, o tânără doamnă cu statura mică, gingaşă, părul creţ roşcat şi privirea ageră. Olimpia s-a alăturat familie de cercetaşi din Centrul Local AMD Pildești (Iași) în urmă cu 23 de ani.
Ceea ce a făcut-o pe Olimpia să revină întâlnire de întâlnire a fost „dorința de aventură, ieșirile în natură, descoperirea împrejurimilor, activitățile captivante desfășurate aici și prietenii noi, deveniți mai târziu prieteni pe viață.”
Datorită liderilor, ce au sădit sămânța cercetășiei în viața ei la acea vârstă fragedă, pentru Olimpia, de-a lungul anilor, această mișcare a devenit un mod de viață.
„Dacă la vârsta copilăriei și adolescenței priveam cercetășia ca pe un loc unde te duci să te simți bine, să te distrezi, să întâlnești prieteni noi, astăzi pot spune că cercetășia m-a format, mi-a oferit educație printr-un sistem de valori bazat pe Promisiunea și Legea Cercetașului, m-a ajutat să fiu o persoană mai bună, împlinită și, îmi place să cred , o persoană care are un rol constructiv în societate.”
A trecut prin toate ramurile de vârstă:„lupișori, temerari, exploratori și am avut o copilărie fericită, o adolescență frumoasă, invidiată de colegii de liceu, care în fiecare săptămână mă întrebau ce ați făcut weekend-ul acesta la cercetași?”, zâmbește Olimpia.
„Prima tabără la lupișori a fost un vis, mă trezeam în timpul nopții și îmi ziceam: oare visez? Mesele în natură, așezați cu toții la aceeași masă, împărțind totul, drumețiile prin pădure, toate acestea m-au fascinat. Aventura a continuat la temerari, unde am învățat să gătesc chiar și în ploaie și să mulțumesc părinților întotdeauna pentru ceea ce ne pun pe masă acasă. Prima ciorbă (legume nefierte), pâine pe băț afumată (arsă), toate aveau acum un gust nemaipomenit, toate mofturile au dispărut”, povestește ea cu dor.
[otw_shortcode_info_box border_style=”bordered” background_color_class=”otw-red”]Legea Cercetaşului este decalogul după care se ghidează fiecare bun cercetaș în tot ceea ce face:
1. Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, şi pune interesele ţării şi colectivităţii deasupra celor personale.
2. Cercetaşul crede în Dumnezeu şi respectă credinţa celorlalţi.
3. Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, spune adevărul, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.
4. Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii.
5. Cercetaşul este econom şi cumpătat, respectă munca şi proprietatea, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
6. Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.
7. Cercetaşul îşi iubeşte şi ascultă părinţii, îți respectă profesorii şi şefii, este disciplinat în tot ceea ce face, respectă părerile altora şi îşi asumă răspunderea faptelor sale.
8. Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile lui, vioi şi plin de însufleţire.
9. Cercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său îi învaţă şi pe alţii.
10. Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.[/otw_shortcode_info_box]
Cu timpul, responsabilitățile Olimpiei la cercetași au început să crească. De la un mic lupișor motivat, în 2004 a ajuns șefă de centru. Responsabilitățile au fost foarte mari, dar, cu ajutorul celorlalți cercetași, Olimpia a reușit să depășească orice situație: „Am râs, am plâns, dar toate acestea au format omul de azi.”
„Cercetășia m-a provocat la cea mai grea încercare – cea cu mine însumi. Am învățat să lupt pentru a mă autodepăși continuu, pentru a fi mereu hotărâtă, atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu și gata oricând pentru a acorda ajutor acolo unde este nevoie de el”, spune ea.
[otw_shortcode_info_box border_style=”bordered” background_color_class=”otw-red”]Promisiunea Cercetaşului
„Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului.”[/otw_shortcode_info_box]
„După terminarea facultății, am lucrat în învățământ, am fost profesor inginer la un liceu tehnologic, deci tot printre copii și tineri. M-am dăruit 100%, uneori am lăsat deoparte familia, dar mulțumirea a fost imensă. Am obținut rezultate remarcabile la olimpiadele naționale, mențiuni, locul 1 pe țară, iar diploma de excelență pentru rezultatele obținute a încununat activitatea mea de profesor, contribuția cercetășiei fiind una foarte mare”,spune Olimpia, mândră de realizările ei.
Viața ei, îmbinată cu cercetășia, a fost și este mult mai condimentată. Pentru ea, cercetășia înseamnă a primi mult, dar și a oferi mult în schimb, dupa motto-ul acestei mișcări: „Lăsați această lume un pic mai bună decât ați găsit-o!”
*
Manuela Călbază, studentă în anul I la Facultatea de Matematică şi Informatică din Cluj, a descoperit această mişcare în urmă cu doar 3 ani. „Cercetăşia pentru mine înseamnă un mod de viaţă, un mediu în care cunoşti oameni cu aceleaşi interese, pasiuni şi dorinţe. Cercetăşia reprezintă modul prin care noi creăm o lume mai bună.” Înaltă şi plină de viaţă, cu un entuziasm aparte, a întâmpinat cercetăşia ca pe o datorie de a face această lume mai bună.
[otw_shortcode_info_box border_style=”bordered” background_color_class=”otw-red”]Cine a pornit mișcarea Cercetășească?
Această mişcare a fost infiinţată în anul 1907 de către Lorde Baden Powell, un ofițer britanic care îşi motiva oamenii prin jocuri educative şi metode de relaxare. Era un om empatic, tolerant şi un adevărat mesager al păcii.
Dorind să lase lumea un pic mai bună decât a găsit-o, a pornit într-o tabără cu 24 de băieţi în Insula Brownsea, situată pe coasta de Sud a Angliei, iar în urma acestei tabere a scris cartea Scouting for boys. Cartea s-a trasformat într-o mişcare ce a luat amploare şi s-a dezvoltat într-o formă mixtă, de fete şi băieţi, pe întregul Glob, folosind metoda învăţării prin joc şi educaţia non-formală.[/otw_shortcode_info_box]
„Pe parcursul celor 3 ani de când sunt la cercetaşi, am dobândit diverse abilităţi care mă ajută în viaţă. Am învăţat să mă descurc atât singură, cât şi să lucrez într-o echipă.”, spune Manuela.
„Am devenit o persoană mai organizată şi ordonată, iar cel mai important lucru pe care l-am descoperit în cadrul cercetăşiei este o nouă familie, pe care mă pot baza oricând”.
Ca orice persoană, Manuela a întâmpinat şi greutăţi pe drumul spre cercetăşie. Începutul a fost mai greu: oameni noi, activităţi noi.
„Ţin minte chiar în prima mea ieşire la munte, nu am fost aproape deloc pregătită, nu aveam nici încălţăminte corespunzătoare pentru o drumeţie şi am ajuns în vârful muntelui cu jumătate de papuc. Tot aşa am avut probleme la început şi cu dormitul în cort. Era pentru prima dată când făceam asta şi nici nu eram obişnuită să împart spaţiul meu de dormit cu atâta lume”, povestește Manuela.
Acum, după ce s-a obişnuit, a început să iubească ieşirile cu cortul şi orice fel de de drumeţie în natură. „Membrii centrului, acum prietenii mei, m-au învăţat lucruri, astfel încât să mă descurc în orice situaţie”,spune ea, mândră de evoluţia ei.
„Cercetăşia e cea mai faină experienţă, e modul prin care te dezvolţi tu ca persoană şi creşti împreună cu oameni minunaţi. Aş recomanda oricui măcar să încerce să trăiască puţin experienţa de a fi cercetaş.”
„Fiecare dintre noi poate contribui la construirea acestei lumi mai bune. Gata oricând!”, transmite Olimpia, cu îndemn în glas.
[otw_shortcode_info_box border_style=”bordered” background_color_class=”otw-red”]Cercetăşia este cea mai mare organizaţie mondială educativă de tineret, care, de 100 de ani, contribuie la crearea unei lumi mai bune, prin implicarea personală a sutelor de milioane de oameni care au respectat Promisiunea Cercetaşului.
Organizaţia Mondială a Mişcării Cercetășești (WOSM) este o mişcare globală, non-guvernamentală şi non-profit, cu peste 30 de milioane de membri din 216 de ţări şi teritorii, două treimi din membrii săi provenind din țări în curs de dezvoltare. În lume există 155 de ţări cu Organizaţii Naţionale recunoscute şi 26 de teritorii unde există cercetaşi, uneori filialele organizaţiilor de cercetaşi fiind departe de sediul acestora.
În România
În 1912 apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca, în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial. În 1993, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“ este singura mişcare cercetăşească din România reprimită în Organizaţia Mondială a Mişcării Scout, care numără în prezent peste 30.000.000 membri activi în 216 ţări şi teritorii. În România, peste 3.500 de membri îşi desfăşoară activitatea în 75 de grupuri. Sursa: scout.ro[/otw_shortcode_info_box]
