Cât mi-e de dor de ciorba mamei. Ce bine ar merge o tocăniță de cartofi. Mi-e poftă de mămăligă cu tochitură. Sunt studentă în anul II în Cluj, la o distanță de aproximativ 400 de kilometri de casă iar dorul de casă și mâncarea mamei sunt la ordinea zilei.
Primele luni nu au fost atât de grele din punct de vedere al dorului de casă. Abia venită în Cluj, începeam să mă acomodez, iar dorul dispărea ușor, cu fiecare nouă descoperire a vieții de student. Însă aceasta nu era singura problemă. După un an și jumătate de studenție printre ardeleni și departe de casă, am descoperit 6 lucruri care ți se pot întâmpla ca student moldovean în Cluj.
1. Lipsa banilor
Ei bine, cu banii nu e ușor. Cu fiecare meniu de la MC sau KFC, ori cu fiecare pizza comandată la cămin, cardul se golește. Și ce dacă avem bucătărie în cămin, când știi că ai cartofi stricați de acum o săptămână sub pat, pentru că atunci ți-a trimis mama pachet? Nici nu-ți vine să-i scoți să vezi dacă mai e măcar un supraviețuitor prin pungă. Paste ai mâncat ieri și alaltăieri și săptămâna trecută și parcă te-ai săturat. Îți aduci aminte că o colegă a venit de acasă recent și și-a adus mâncare. Apoi te plângi subtil că ți s-au stricat cartofii și te-ai săturat de paste.
Banii nu se duc doar pe mâncare, mai ales când Piezișa e atât de aproape. Parcă dintr-o dată ai chef să dansezi, așa că te decizi să-ți strângi prietenii și să mergi în club. Dar mersul în club are, de asemenea, costurile lui. Dacă ești fată, poate ai noroc să prinzi „girls night out” și prinzi intrarea gratis. Dar băutura nu e gratis și nici nu e 3 lei o bere, ca în barul din sat. Te decizi să-ți iei o bere, că e totuși mai ieftină decât restul băuturilor, dar după una merge și a doua, și a treia. Apoi, ce e o seară în club fără epicul rând de shot-uri de la bar cu gașca? Te decizi să mai strângi cureaua la mâncare, că și-așa te-ai îngrășat și trebuie să slăbești.
Într-un final, reușești să-ți gestionezi banii. Mai tai din fast-food și mănânci pâine cu zacuscă sau pate. Mai reduci ieșirile în club și le înlocuiești cu o beție în cămin. Nimic nu se compară cu vinul de acasă, pe care l-ai strecurat subtil în bagaj când mama nu se uita și cu pălinca colegelor de cameră. Faci pe DJ-ul în fața laptopului, așa încât să nu-ți rămână două săptămâni la sfârșitul banilor, ci una.
2. Călătoritul spre casă
Aici intră acele momente când toate colegele tale de cameră sunt ardelence și merg acasă o dată la două săptămâni, iar tu rămâi singură în cămin și te gândești „de ce mi-a trebuit să vin la Cluj, nu puteam să fac facultatea în Iași?” Ele nu dau 50 sau 60 de lei la autocar ca să meargă acasă și nu schimbă două trenuri, iar tu rămâi singură în cămin, pentru că nu are rost să-ți pierzi o zi întreagă pe drum, ca să stai una acasă și în următoarea să te-ntorci, pentru că luni ai facultate.
Când ești o moldoveancă în Cluj, mergi acasă de sărbători, în vacanța dintre semestre și de 1 decembrie, dacă-ți ajunge timpul. Doar atunci apuci să stai mai mult de două zile acasă.
Pe lângă drumurile lungi și costisitoare, mai sunt și bagajele îndesate până la refuz cu haine și mâncare, dar și taximetriștii care comentează că două trollere, un rucsac și un laptop sunt prea multe bagaje pentru o singură mașină.
Când, în cele din urmă, ajungi acasă și te obișnuiești, trebuie să te întorci la Cluj. Totuși, călătoriile ce îți oferă câte o priveliște nouă în fiecare anotimp, oamenii ce-i întâlnești în tren, bătrânii ce îți povestesc cum era „pe vremea lor” sau momentele când adormi și te trezește controlorul să-ți ceară biletul, la 3 stații după destinație, au farmecul lor și te ajută să devii un om mai responsabil.
3. Accentul moldovenesc
După un an și jumătate printre ardeleni, accentul îmi e același, mai ales când mă enervez, deși mai scap câte un „No!” sau un „Ioi!” pe ici, pe colo. Nimeni nu ratează să se lege de accentul de moldovean. La început era amuzant să vezi că faci lumea să râdă și cum se chinuie fără succes să repete, dar după un timp devine iritant. Mai sunt și acele momente când cineva află că ești moldoveancă și se bucură: „Ce tare! Zi ceva în moldovenește.”
4. Oamenii iuți din fire
Majoritatea moldovenilor sunt iuți din fire, pe când ardelenii sunt oameni calmi.Coboram din autobuz într-o zi, eram grăbită și voiam să ajung cât mai repede la trecere, să nu aștept pentru următorul semafor verde. În fața mea, trei doamne mai în vârstă s-au hotărât să meargă agale, toate trei la braț și să ocupe tot trotuarul. Nu e tocmai creștinesc ce am gândit în acel moment, dar mai greu mi-a fost să le țin doar pentru mine. Dragii mei ardeleni, vă admir enorm de mult calmul, dar vă rog la fel de mult să nu mai ocupați toată strada, că s-ar putea să dați peste cineva care o să vă dărâme ca pe popice sau vă facă cunoștință cu toții sfinții din biblie.
5. Regionalismele
Prima mea reacție când am auzit propoziția „Și-o țâpat hainele la mine pe pat” a fost să mă încrunt și să spun „Ce-o făcut!?” În momentul în care am aflat că „țâpat” e același lucru cu „aruncat”, m-am prăpădit de râs, având în vedere că pentru mine „țâpat” e aceeași chestie cu „urlat”.
Sunt acele momente când ieși cu prietenii pe care ți i-ai făcut în Cluj și sunteți într-o discuție aprinsă, iar la un moment dat îți dai seama că auzi cuvinte noi și discuția își pierde înțelesul. Ajungi să fii persoana care întreabă „Ce înseamnă aia?” sau „Ce e aia?”, sau ajungi persoana care este întrebată. Uite așa se schimbă subiectul discuției voastre într-un concurs de regionalisme.
6. Rezistența la băutură
Nu cred că vezi auzi un moldovean să-ți spună că nu rezistă la băutură, chiar și atunci când e conștient că îl culegi de sub masă după două beri. La începutul studenției, am mers și eu pe principiul că sunt moldoveancă și țin la băutură. Asta până când am băut prima oară pălincă ardelenească. Chestia aia e bună, dar nu e pentru oricine. Și azi încerc să-mi aduc aminte fragmente din seara aia.
