Pălinca este una dintre cele mai cunoscute băuturi din România. Țuica – așa cum îi spun unii – este o băutură spirtoasă care se poate obține din fructe (prune, mere, pere) sau din cereale (porumb, secară). Cea mai cunoscută pălincă este cea din Satu Mare, Sălaj, Bistrița și Maramureș. În 2016, am avut ocazia să asist la procesului de obținere a pălincii din prune de Zalău.
După ce prunele fermentează în căzi de lemn, sunt puse la fiert în cazan, iar borhotul (prunele fermentate) fierbe aproximativ 2-3 ore. Durata fierberii depinde de dimensiunile cazanului și a cuptorului.
Ansamblul de cupru cu ajutorul căruia se face țuica este format din cazan, comanac, țeavă și răcitor.
Prin fierberea borhotului, aburul circulă prin țeavă până în răcitor, care este amplasat într-un bazin cu apă rece, pentru a se transforma aburul în lichid. Focul este întreținut cu lemne uscate, iar borhotul din cazan este amestecat cu palete din metal fixate pe un ax, care sunt învârtite continuu (manual sau cu ajutorul unui motor electric). După fierberea borhotului, se spală bine cazanul și restul instalației, pentru că urmează să fie refolosit.
Produsul obținut în urma fierberii borhotului se numește vodcă sau, cum îi mai spun unii, noghiolaș . Acesta se fierbe în cazan, la foc mic. Procesul de distilare este același. Primul litru de tărie, „rezeleul” cum îi spun localnicii, se pune separat. Vodca trebuie fiartă încet pentru ca pălinca să nu fie acră, să aibă un gust dulceag. Aceasta trebuie să fiarbă până când își pierde din tărie. Tăria se poate verifica în două moduri: cu alcoolmetrul de tărie sau prin metoda clasică: într-un pahar se pun câțiva mililitri de pălincă și i se dă foc. Flacăra o să țină mai puțin dacă tăria este mai mică.
Prin fierberea vodcăi, se obține pălinca. Aceasta trebuie amestecată cu apa fiartă și răcită, pentru a i se scădea din tărie. Înainte de amestecarea ei cu apă, are 58-60 de grade la sută în volum alcool, iar pentru a fi bună de consumat trebuie adusă la 52 de grade. Pălinca se poate păstra în butoaie de lemn (de preferat salcâm sau dud) pentru a obține o culoare gălbuie, sau în butoi de inox pentru a se păstra incoloră.