Lamia – pasiune pentru foc

    [otw_shortcode_info_box border_style=”bordered” rounded_corners=”rounded-10″ background_color_class=”otw-black”]„Până nu încerci să jonglezi cu focul, nu poți să descrii sentimentul pe care îl ai. Fiecare îl simte într-un mod diferit. Pentru mine e adrenalină pură”, spune Sassy, o membră al trupei de jonglerii cu focul Lamia.[/otw_shortcode_info_box]

    Trupa Lamia Fantasy Fireshow s-a înființat în anul 2011, în Cluj, la inițiativa Cristinei, din dorința de a-i prezenta publicului o altfel de artă: arta îmblânzirii focului.

    „Am văzut mai multe trupe care jonglau cu foc și ne-am gândit că putem să facem ceva mai interesant. Să facem spectacole care să implice și o poveste.”, spune Cristina, alias Dumniezo’, fondatoarea Lamia.

    Trupa a studiat secretele jonglării cu focul și s-a inspirat din elementele tribal fusion. Astfel, jongleriile cu focul sunt îmbinate în spectacolele lor cu dansul, teatrul și muzica, pentru a crea o atmosferă misterioasă și plină de suspans.

    Trupa a participat la festivaluri pentru motocicliști, la show-uri caritabile pentru copii, dar și la nunți, prezentând povești din literatură: „Ne adaptăm în funcție de situație”, spune Cristina.

    În spatele fiecărui spectacol stau ore grele de muncă. „Nu e doar tehnica pe care trebuie să o repeți, este și pregătirea costumațiilor, a muzicii, pregătirea noastră ce ține de make-up, accesorizarea ținutei.”.

    Spectacolele Lamia introduc spectatorii într-o lume mistică, în care poveștile cu demoni și zei amestecați printre noi devin realitate. Fire-show-urile sunt realizate cu ajutorul unor obiecte specialede recuzită, fiecare având o denumire specială. „Avem instrumente pe care le cumpărăm, dar și instrumente pe care le-am inventat, care au un mare impact vizual.” Scânteile, biciul, evantaiele, șerpii sunt doar câteva din instrumentele pe care le folosesc în spectacole.

    Fie că au repetiții în parc, fie că exersează în interior,orele petrecute împreună îi ajută să avanseze din punct de vedere tehnic și să învețe mișcări noi. „Repetând în parc, am reușit să cunoaștem și alți oameni pasionați de ceea ce facem.”

    În funcție de specificul fiecărui spectacol, dar și în funcție de membrii trupei care sunt disponibili, decid ce instrumente se potrivesc și cum pot avea un impact vizual maxim. „Este foarte greu să pregătești un spectacol cu două sau trei luni înainte, pentru că nu știm dacă vom fi toți.”

    Pentru ei, arsurile sunt un risc permanent. Știu ce pericole implică jonglatul cu focul. „Pe moment, nu simțim nimic din cauza adrenalinei. Abia după ce terminăm spectacolul ne dăm seama că ne doare ceva”, mărturisește Cristina.

    Au avut o perioadă în care activitatea trupei a stagnat. Cel mai greu le-a fost după ce au reluat activitatea. Însă, pentru ei a fost o perioadă de învățare și au înțeles că lucrul în echipă este esențial pentru cele mai bune show-uri.

    Mereu au adunat oameni care au venit cu modalități noi de expresie.În același timp, în trupă trebuie să existe și o altfel de comunicare decât cea verbală: „Noi toți suntem diferiți, dar comunicăm împreună. Dacă cineva greșește în timpul unui spectacol, ne dăm seama și acoperim cumva greșeala.”

    „Omul care participă la spectacol nu va fi atent la tehnica pe care o faci. Mulți nici nu înțeleg ce faci. Trebuie să existe pasiune și să exprimi ceva, pentru că asta se vede mereu în spectacol. Până la urmă, este o formă de exprimare artistică și dacă stai doar să te joci cu focul, publicul își dă seama”, spune Cristina.

    „E foarte greu de descris.” – Cristina

    „E senzația de motocicletă la 120 km/h.” – Dan

    „Sunetul de la foc îți oferă senzația de libertate.” – Norbi

    „Totul este o desfășurare continuă de pasiune și iubire.” – Meli

    „De multe ori, avem o poveste în spate pe care o simțim intens.”, Cristina

    „Uiți de tot ce este în jurul tău” – Radu

    „O fuziune de adrenalină cu puțină frică.” – Andreea

    Aceasta este povestea oamenilor care au transformat jocul cu focul într-un mod de a trăi.

    [envira-gallery id=”5255″]

     

    Text și foto: Alexandra-Maria Sofroni

    Cameramani: Anca Micodan, Călin Crișan

    Montaj: Călin Crișan