Industria americană va premia cele mai bune filme ale anului trecut la teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles, pe 4 martie. Pentru a afla mai multe detalii despre filme, despre cum s-a schimbat selecția filmelor de-a lungul timpului dar și alte câteva detalii, am discutat cu Ion Indolean, critic de film și colaborator la PressOne. Pe lângă discuția despre gală, am discutat și despre meseria de critic și despre preferințele sale în materie de filme.
Ion a povestit despre experiența lui: „Este o meserie frumoasă, în sensul în care vezi filme şi eşti plătit pentru asta. Uneori, simt că sunt suprasaturat de văzut şi discutat despre filme, iar atunci îmi dau seama că e o meserie şi nu un hobby. Nu ştiu dacă în România se poate vorbi, totuşi, despre o meserie în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, cel puţin eu, nu cunosc vreun critic de film care să trăiască doar din asta. Noi nu avem industria din Franţa, Anglia, Statele Unite, Germania, unde poţi trăi – încă! – din critică de film. La noi, criticii de film au şi o a doua şi poate chiar o a treia meserie. Meseria de critic de film, în România acestor condiţii, se bazează pe pasiune şi e făcută numai de aceia care iubesc cinemaul. Singurul lucru bun este faptul că, astfel, cei care scriu despre film sunt realmente pasionaţi. Nu cred că există oportunism în critica de film din România, pentru că miza e prea mică şi rămâne strict la nivelul plăcerii de a urmări şi a înţelege mai bine cinemaul. Critica de filme devine, în aceste condiţii, un simplu exerciţiu de retorică şi analiză.”
„Cred că m-a ales ea (n.r. meseria) pe mine. În liceu, am început să caut şi să văd filme şi altfel de filme decât cele strict făcute pentru comerţ. Asta mi-a deschis puţin perspectiva şi m-a făcut să vreau să înţeleg mai bine, cum spuneam deja, cinemaul ca domeniu de activitate şi nu strict ca vehicul de relaxare. Cred că un film bun face tocmai acest lucru: discută idei importante, necesare, şi le dă o formă prietenoasă cinematografic. Nu cred în ideea că filmele comerciale sunt proaste sau pentru tâmpiţi şi că doar filmele aşa-zis de artă merită văzute. Fiecare spune ceva, punând altfel problema.”
Pentru a putea vorbi despre filmele lui favorite, depinde foarte mult de stare și de zi, după cum explică Ion Indolean: „E greu de spus care ar fi filmele favorite. Cred că, în funcţie de zi, răspunsul ar fi altul. Nu ştiu dacă pot pune degetul pe un singur film. În mod cert, filme care mi-au oferit ceva – şi provin din spaţii şi genuri diferite – sunt Jeanne Dielman, 23, quai du commerce, 1080 Bruxelles (1975), La cité des enfants perdus (1995), Bloodsport (1988), The Pervert’s Guide to Cinema (2006), Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto (1970), American Psycho (2000), Matrix (1999) şi multe altele. Fiecare film îmi oferă, în anumite doze, ceva. Unele îmi arată cum nu se face, altele mă ambiţionează sau mă inspiră. Depinde şi de starea de moment, dar – în afara plăcerilor şi părerilor personale – cred că un critic de film trebuie să aibă anumite criterii conform cărora să poată face aprecieri despre un film. În acelaşi timp, aceste criterii pot exista în valoarea absolută, dar mai degrabă ţin şi de gen, perioada în care a fost făcut, spaţiul geografic de origine etc. Cred că nu poţi sau este, în orice caz, dificil să compari anumite filme, pentru că fac parte din şcoli filosofice diferite.”
De asemenea, aceeași poveste se aplică și pentru seriale, dar aici intervine formatul mai lung, care oferă o altă perspectivă față de filme. „Un serial amuzant este The Critic, tocmai despre un critic de film ursuz şi sictirit, căruia nu îi place nimic. Serialele, în general, mă interesează în ultima vreme, pentru că formatul lor, mai lung decât un film, le oferă posibilitatea să aibă alt ritm şi altă gradare a acţiunii. Wayward Pines mi s-a părut excepţional. De asemenea, Battlestar Galactica sau The Walking Dead. Dar sunt foarte multe seriale bune, care creează o legătură mult mai puternică – pentru că e pe termen mai lung – cu privitorii lor.”
Legat de cea de-a 90-a gală a premilor Academiei, am avut curiozitatea de a afla câte ceva despre percepția lui Ion asupra filmelor nominalizate și o părere despre cine crede că va câștiga titlul de cel mai bun film: „Nu am neapărat un film favorit. Nu le-am văzut pe toate. Din ce am văzut, mi se par filme în regulă, dar atât. Phantom Thread e special dar inconstant, Dunkirk e ambiţios, dar doar aparent pretenţios, The Shape of Water e pastişat. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri are ceva mai special, dar cred că în alt context – cu filmele făcute acum câţiva ani – nu ar fi ajuns pe listă. Probabil Dunkirk va câștiga premiul pentru cel mai bun film. E un film politic şi ştim cât de multe le plac membrilor Academiei subiectele de tipul ăsta.”
Una dintre discuțiile cele mai mari care au înconjurat gala de anul acesta a fost doborârea recordului propriu de nominalizări la Oscar de către Meryl Streep. Ion Indolean vorbit despre acest record, dar și despre un alt actor care ar trebui apreciat mai mult pentru rolurile sale: „Eu cred că ar trebui să vorbim despre Daniel Day-Lewis, un actor mult mai selectiv, care a ţinut la ştacheta pe care a impus-o încă de la începutul carierei. Cu sub treizeci de filme în care a jucat, a luat trei premii Oscar pentru rol principal, un record şi un exemplu dat în favoarea calităţii, nu cantității. Streep e o actriţă foarte bună, care nu şi-a fondat niciodată succesul pe o frumuseţe deosebită – fenomen întâlnit în cinematografie –, ci mai degrabă pe interpretare, fapt pentru care, sigur, trebuie apreciată.”
Legat de schimbările care s-au petrecut de-a lungul timpului în cinematografie și în modul în care sunt alese filmele pentru gala premiilor Oscar, criticul de film spune: „Schimbări există, bineînţeles, dar sunt mai degrabă generate de societate, de subiectele în vogă, de lucruri conexe cinematografiei ca artă şi mai legate de cinematografie ca vehicul ideologic. Discuţia, cred, ar fi foarte lungă. Există schimbări şi numai dacă ne uităm la ce tip de poveşti se bucurau de cea mai mare atenţie în anii ‘80 şi ‘90, cum zici tu, şi acum. Probabil una din liniile care acum funcţionează este cea a marginalilor şi a minoritarilor: pe criterii de rasă, gen, etnie etc.”
Anul trecut, gala a fost înconjurată de discuții legate de filmele câștigătoare, în special despre Moonlight și La la Land. „Dacă au avut succes, înseamnă că asta cere publicul actual. Oscar este o competiţie bazată mult şi pe popularitate. Cum spuneam, în funcţie de epocă şi interesele opiniei publice, anumite filme reuşesc să ajungă în vârful ierarhiei. E o chestiune ce ţine, până la urmă, de logică, politică şi marketing.”
