INTERVIU cu Andrei Ciobanu: „Am terminat vara trecută filmările pentru «Suge-o, Ramona!». Dacă totul merge conform planului, anul viitor îl vom vedea în cinematografe”

    Andrei Ciobanu poate fi urmărit pe scenă la show-urile de stand-up comedy, pe care le susține în toata țara. Inițial lumea îl știa de la matinalul Kiss FM care se difuzează de luni până vineri, dar între timp a devenit și mai cunoscut grație celor două cărți scrise: „Suge-o, Ramona!” și „Suge-o, Andrei!”. În cele două volume, Andrei a pus accent pe trăirile din perioada adolescenței și le-a povestit atât de detaliat, încât ai impresia că îl cunoști de o viață după ce le răsfoiești. Cerând o părere unor persoane care au citit fie o carte, fie ambele, mi-au împărtășit faptul că se regăsesc în totalitate printre poveștile semi-amuzante ale autorului.

    Andrei s-a născut în Suceava, pe 1 iulie, în anul 1989. El este unul dintre cei care mai susțin cu prisosință faptul că Suceava se află în Bucovina.

    Cât de greu ți-a fost să te adaptezi în București, copilărind în Suceava și  făcând facultatea la Cluj?

    Prima oară când am venit în București, adică atunci când m-am înscris la facultate, nu mi-a plăcut deloc Bucureștiul. Însă a doua oară când am ajuns aici, venind cu un scop precis și știind exact ce îmi doresc să fac în Capitală, m-am simțit ca acasă din primul moment.

    Când și în ce circumstanțe ai început să faci stand-up? A fost din propria inițiativă sau ți-a sugerat cineva să te apuci?

    Pe vremea aia era destul de complicat să-mi sugereze cineva fiindcă nu prea știa lumea de curentul ăsta. Eu mi-am dorit să fac treaba asta, iar puțin mai târziu mi-au spus Teo, Vio și Costel [n.r. veteranii stand-up-ului în România] -când am deschis un show în Suceava pentru ei- că sunt bun și că ar trebui să mă apuc serios de meseria asta.

     Am citit într-un interviu că visul tău din copilărie a fost să devii fotbalist. Mai joci fotbal? Voiam să te întreb dacă sportul te-a ajutat în cariera ta, și dacă da, în ce sens?

    În cariera mea nu pot să spun că m-a ajutat neapărat, iar de jucat mai joc cu prietenii o dată pe săptămână. Dar urmăresc și acum meciurile Stelei și ale echipelor mele preferate din afară, iar pe stadion merg ori de câte ori am ocazia și îmi permite timpul.

    Foto: profilul personal de Facebook

    Cum a fost perioada celor trei ani în care ai fost coleg cu Sergiu Floroaia la matinalul de la Kiss FM? Cât de apropiați ați fost, și cum ai reacționat când ai aflat că va pleca?

    Cei 3 ani alături de Sergiu au reprezentat o perioadă în care am învățat multe amândoi, am râs, am plâns, ne-am enervat și ne-am distrat de multe ori. Știam de ceva timp că a luat decizia să plece de la matinal și, cunoscându-i motivele, i-am respectat-o fără probleme.

    Dacă nu ai fi scris cărțile „Suge-o, Ramona!” și „Suge-o, Andrei!” și n-ai fi ajuns la radio, ce altceva crezi că ai fi făcut?

    Eu îmi doream să fiu fotbalist, doar că ai mei nu erau foarte de acord cu această carieră. Iar de studiat am studiat politică, deci una dintre astea două. Oricare ar fi fost ele, mai devreme sau mai târziu, tot m-ar fi înjurat românii 😀

    În ce stadiu se află pregătirile pentru ecranizarea filmului „Suge-o, Ramona!”?

    Am terminat vara trecută filmările și în clipa asta filmul este aproape gata. Dacă totul merge conform planului, anul viitor îl vom vedea în cinematografe.

    Ai un vis sau vreo dorință neîmplinită din punct de vedere profesional?

    Mi-ar plăcea să încerc să fac stand-up și în engleză, în SUA. Și să-mi și iasă show-ul mișto.

    Poți să îmi spui un loc sau ceva anume de care ți se face dor atunci când te gândești la orașul Suceava? În afară de familie și de casa în care ai locuit.

    De petrecerile pe care le dădeam ”la casă”. Cei care mi-au citit cărțile știu exact la ce mă refer.

    Cum te simți când știi că peste două milioane de oameni te ascultă de luni până vineri la matinalul de la Kiss FM?

    Două milioane jumătate, conform ultimelor studii de audiență. Îți dai seama că mă simt super privilegiat pentru că pot petrece diminețile alături de atâția prieteni, fie ei și virtuali. E un sentiment foarte frumos.

    Acum, după toate nebuniile pe care le-ai făcut și le-ai povestit în cele două cărți, cum ești văzut de fetele cu care vrei să ai o relație?

    Asta cred că depinde de fată: fiecare cititor al cărților mele m-a perceput într-un anumit fel și asta uneori a fost în favoarea mea, alteori nu. Dar ca orice alt lucru din viața, nici ăsta nu putea să fie doar cu beneficii. În linii mari și în funcție de fată, am fost văzut atât cât mi-am dorit eu să las să se vadă.

    Cum reușești să ai inspirație pentru glumele pe care le faci pentru spectacolele de stand-up?

    Trăim într-o țară în care se întâmplă atât de multe lucruri și suntem un popor care știe să facă atât de bine haz de necaz încât tot ce trebuie să fac este să mă uit atent în jur.

    De ce anume are nevoie un comediant pentru a fi spontan în anumite situații?

    De prezență de spirit și mult simț al umorului.

    Prima ta carte publicată a avut success cu cei peste un milion de oameni de vârste diferite care au citit-o. În cea de-a doua carte, ”Suge-o, Andrei!”, cititorii au aflat și mai multe întâmplări din viața ta. În momentul de față, te gândești să scrii și volumul trei?

    Deocamdată nu am în plan să scriu și volumul 3. Dar nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul.

    Ce sfaturi ai putea să le dai celor care vor să ajungă să lucreze la un post de radio?

    I-aș sfătui să-și urmeze pasiunea și să se țină de treabă, în primul rând, iar abia apoi să aștepte recompensele.

    Dacă te-ai pune în locul unui fan de al tău, ce ai vrea să afli de la comediantul Andrei Ciobanu?

    Habar nu am, cred că mi-ar plăcea să aflu care e procesul scrierii unei glume. Că e mai complicat decât pare la prima vedere.

    Să presupunem pentru câteva clipe că nu ai fi fost comediant. Așadar, nu te-ai fi obișnuit să-ți spui glumele în fața publicului numeros și nu te-ar fi cunoscut lumea ca pe ”Andrei cel glumeț și nonconformist”. Și acum vine întrebarea la care aș vrea să răspunzi foarte sincer. Ai mai fi publicat cartea „Suge-o, Ramona!”?

    Cu siguranță!

    Foto articol: Răzvan Mincu / profilul personal de Facebook