Școala; un cuvânt, 6 litere, 3 vocale, 3 consoane, minim 12 ani de trezit dimineața la 7 cu mai mult sau mai puțin entuziasm. Peisajul vieții de elev s-a schimbat mult de la începutul anilor 2000 până acum, datorită expansiunii rapide a tehnologiei.
Telefonul fix – salvatorul dinumbră
Cam până în 2014, dacă lipseai de la școală și voiai să recuperezi lecțiile și temele, trebuia să urmezi un proces complex; birocratic chiar. Întâi, mama ta o suna pe mama unui coleg cu care te înțelegeai și care să stea cât de cât aproape de tine. Însă cum telefoanele mobile erau încă puțin intrate pe piață, convorbirea avea loc prin telefonul fix, telefon fix care nu e exclus să fi fost cu disc încă. După ce înțelegerea era făcută, de obicei se întâlneau tot ele, nu copiii. Probabil din cauză că era seară, pe la 7, destul de târziu, pentru că în ziua următoare era o nouă zi de școală, iar colegul trebuia să își facă temele și să își pregătească lecția înainte să îți dea ție caietul.
În fine, ajungea materia pierdută a zilei la tine. Următorul pas: pune-te și scrie. Adică nu chiar. Erau cam două opțiuni: te simțeai destul de bine ca să transcrii tu sau unul din părinți era amabil să transcrie el, și era de apreciat efortul pe care îl puneau în lizibilitatea scrisului lor de mână, deoarece pentru copii scrisul lor normal era ceva formă de chirilică obscură. Pe măsură ce s-a modernizat tehnologia, nu mai era nevoie de telefonul fix, fiind înlocuit de cel mobil, și probabil s-au ieftinit prețurile la xerox, pentru că împrumutatul caietelor s-a transformat în fotocopierea lor la librăria de peste drum de școală.
„Țin minte când chiar trebuia să vină cineva să îți dea temele când erai răcit. Erau așa de drăguți când veneau să îmi spună ce au făcut la școală. Se mai și întâmpla să stau jumătate de oră la telefonul fix să explic ceva la mate pentru că nu puteam trimite poză și treceam verbal prin tot calculul”, își amintește Adela Cazan din Orăștie.
Misterul Facebook
Perioada când lumea începea săaibă cont de Facebook a fost și ea interesantă. Desigur, influența lui s-a reflectat în toate zonele societății, iarasta implică și mediile academice. Eram la început de drum nou în domeniulcomunicării și lumea era puțin debusolată. Elevii își umpleau conturile cutoate pozele făcute în vacanță, cu fotografii irelevante a orice prindeau înjur și li se părea „cool”. Era și moda „tag-ului”, în care lumea punea poze dindesene animate, jocuri (și multe altele), pentru a se face clar distincțiaîntre grupurile de prieteni.
„Acum copiii își caută bff sau eventuale crush-uri pe grupuri de Facebook făcute pentru așa ceva, unde își fac o prezentare și anunță de ce sunt acolo. Pe vremea când eram eu elevă, cel mai bun/cea mai bună prieten(ă) era o persoană pe care o știai din viața reală de ani buni, nu un om găsit aiurea pe internet”, spune Martin Diana din Baia Mare.
Oracolul-cazierul copilăriei
Așa numitul „Oracol” a făcutparte din peisajul școlilor primare și al gimnaziului. Unii îl luau mai înserios, alții mai puțin, dar era fără doar și poate era o ocazie de socialbonding, isca curiozități și bârfe. Întrebările erau destul de standard, detipul actorul, culoarea, muzica preferată, poate formulări de genul „De cineîți place din clasă?” pentru cei mai îndrăzneți. Acum, când poți citipersonalitatea unui om prin like-urile date pe Instagram și Facebook, thrill-ulOracolului s-a cam evaporat.
Apa trece, bârfele rămân
Și bârfele dintre elevi despre profesori au prins noi forme datorită tehnologiei și a internetului. Înainte ca acestea să fie accesibile, elevii imitau caricaturistic profesorii de care nu le plăcea, mai auzeai reclamații la adresa eticii lor de notare și se iscau și ocazionalele dezbateri între simpatizanții și opozanții unui anumit cadru didactic.
Deși aceste comportamente nu au dispărut, acum există noi modalități de a le pune în practică. Cele mai populare sunt probabil memele făcute de elevi și postate pe grupuri închise de Facebook. Orice fel de aplicație care îți permite să pui fețe pe corpurile unor personaje hazlii sunt și ele des folosite. Urmărirea profilurilor de Facebook ale profesorilor este foarte distractivă pentru elevi, mai ales dacă profesorul încă nu se familiarizase bine cu modul în care funcționează încărcarea pozelor pe platformă și scopul lor.
Iubita materie neoficială
Pauza este și a fost mereu materia preferată a tuturor, din motive evidente. În pauze se întâmplă multe, de aceea când cineva lipsește o zi simte că a pierdut un sezon întreg din anul școlar. Acum, majoritatea stau pe telefon și fac slalom printre aplicații, poate se mai uită la colegul de lângă ca să îi arate vreo fază amuzantă pe internet.
În urmă cu doar câțiva ani, peisajul era puțin schimbat, după cum își amintește Rebeka Negrai din Baia Mare: „În pauze nu stătea nimeni să se joace pe telefon, pentru că încă nu erau așa performante. Ne jucam jocuri cu mâinile, băteam palmele după un ritm. Unii făceau în pauză comerț cu lapte și corn. Dacă făceai ceva pentru cineva sau îi dădeai bani, îți dădea laptele și cornul lui. Totuși, mulți dădeau cornurile la câinii de acasă, nu înțelegeam de ce era așa o afacere treaba asta.”
Viitorul?
Cu toții știm că vremurile suntca vremea, schimbătoare. Modul în care oamenii comunică este într-o continuăevoluție. Cumva am ajuns din nou la comunicarea prin semne, pentru căemoticoanele sunt versiuni moderne ale desenelor rupestre, ca principiu. Nicișcoala nu a scăpat transformării datorită noilor tehnologii și este interesantde urmărit în continuare cum se va schimba. Poate vom prinde ziua în care neputem trimite holograma la ore în locul nostru.
