Péter se înscrie și începe pregătirile prin decembrie 2015. Muncește intens aproximativ patru luni de zile, din decembrie până la final de martie, apoi își ia bilete și urcă în avion cu încredere. E primul maraton din cariera sa și are loc la Roma, pe 10 aprilie 2016, exact de ziua lui.
PRIMII 42 DE KM
A fost o experiență interesantă, pentru că nu alergasem pânăatunci 42 de km, alergasem 36 cel mai mult la antrenament, plus că era emoția să alerg primul meu maraton fix de ziua mea.
Voia să se califice pentru maratonul din Chicago din anul următor și avea neapărat nevoie să alerge sub 3 ore și 15 minute. După km 25 – 30, începe să resimtă oboseala, dar se ambiționează și reușește, în final, să fie sub timpul impus de maratonul din Chicago: 3 ore, 14 minute și 53 de secunde. Astfel, se califică pentru Statele Unite și își începe cariera cu o victorie și un record personal.
A fost o cursă dificilă, 42 de km care au mâncat multe resurse. Și-a spus că este primul și ultimul maraton la care participă, însă nu s-a oprit aici. Au urmat multe alte competiții.
Pe lângă alergat, lui Péter îi mai place să călătorească. Dacă nu găsește un maraton când merge într-o călătorie, e musai să găsească un alt tip de cursă, mai scurtă. Însă maratonul e un reper important pentru el.
MARATONUL DEPARTE DE CASĂ
Ultimele trei maratoane la care a participat s-au ținut în Asia de Sud-Est, unde mai tot timpul e cald: în Thailanda și în Vietnam. Maratonul departe de casă înseamnă pentru el, în primul rând, să alergi în anumite condiții cu care nu ești obișnuit. De pildă, în Asia de Sud-Est, a alergat la 27-28 de grade Celsius.
A alergat, de asemenea, în zone unde erau 7-8 grade și a fost nevoit să îndure ploi torențiale. Una dintre peripețiile lui de acest gen a fost în Italia, la Florența.
Ajunsese în pragul hipotermiei.
Majoritatea competițiilor la care participă Péter au loc în România. E la îndemână să fii în țara ta și să nu fie nevoie să te deplasezi foarte mult, dar le preferă pe cele din străinătate, deoarece acolo organizarea competițiilor de alergare are o tradiție mai bogată, pe când, în România, acest sport e nou și nu este încă exploatat așa cum ar trebui.
Îmi povestește că maratoniștii sunt aclamați de către publicul de pe margine, doar că în alte țări nu știi exact dacă ce strigă lumea când treci pe lângă ea este o urare de bine sau una de rău.
Și râde.
REALIZĂRI
Péter a câștigat și câteva premii, dar nu este genul de participant care își dorește cu înverșunare trofeul, mai ales dacă participă alături de atleți profesioniști. Are setul lui de reguli bine stabilite, are cursa sa și se menține între standardele personale. Ultimul premiu obținut a fost la Phuket, Thailanda, la finele anului 2019: un loc 4.
A câștigat în jur de 8000 TBH(Baht thailandez) – ceea ce înseamnă 1.000 de lei – , câteva mici atenții și un trofeu mai aparte.
În cei șapte ani de când aleargă, a acumulat în jur de 18.000 de km. Primii doi ani au însemnat câteva sute de km. Ușor-ușor, urcă, în 2016, la 1500, apoi 3000, iar anul 2018 aduce 5.000 de km alergați. În 2019, a alergat puțin peste 4200.
A alergat prin foarte multe țări la concursuri și semi-maratoane, însă maratoanele sunt ceva special pentru Péter și ține să îmi împărtășească numele fiecărui stat în care a parcurs un astfel de traseu: Italia, Spania, Germania, Austria, Ungaria, Thailanda, Vietnam, Turcia și Statele Unite ale Americii.
DE LA DORINȚĂ LA STIL DE VIAȚĂ
Între 2012 și 2013, Péter mergea la sală pentru a acumula masă musculară, dar avea nevoie să dea jos, totodată, un pic din țesutul adipos. A considerat că alergatul e soluția optimă pentru a slăbi.
Se ambiționează și se înscrie, în primăvara anului 2013, la Crosul de Noapte din Cluj-Napoca. I-a plăcut mult senzația pe care i-o oferea alergatul. Atât de mult, încât a decis că trebuie să continue cu sportul. Începe să se antreneze tot mai mult, se adună tot mai mulți km și participă la tot mai multe competiții.
Până în 2015, parcursul sportiv al lui Péter a fost unul sinuos. În 2014 aleargă puțin, se lasă de sală și pune la loc mai multe kilograme decât cele cu care începuse aventura. Se mobilizează și, din 2015, se apucă din nou de treabă. Maratonul din Roma îl prinde în formă, cu un număr mai mic la cântar și cu mai multă voință.
Are multe amintiri de pe la concursuri. Cele mai frumoase sunt, însă, cele de la maratoane. Îmi povestește că una dintre cele mai memorabile experiențe ale lui a fost maratonul din Valencia.
A fost cel mai frumos maraton, cel mai frumos public pe care l-am întâlnit vreodată… oamenii costumați în tot felul de caractere strigau…aveam numele printate pe numere și oamenii strigau numele tău, nu știau cine ești tu, dar strigau numele tău. Chestia asta mi-a rămas întipărită în minte și mereu îmi va fi. A fost o experiență foarte mișto. Recomand oricui maratonul din Valencia!
A trecut și prin momente mai puțin plăcute. În 2018, la maratonul Autentic din Atena, face insolație pe la kilometrul 25-30. Pentru această cursă, se pleacă din orașul istoric, Marathon, cu destinația stadionul Panathenaic sau Panathinaikos din Atena. Primii 31 de km sunt doar urcare, apoi se coboară 11 km, până la finish. A tras tare să scoată un timp bun pe urcare, ca să-i fie mai ușor la coborâre, dar începe să i se facă din ce în ce mai rău. Termină cu greu maratonul. Recuperarea s-a dovedit a fi și mai dificilă.
Aveam frisoane, crampe musculare, spasme musculare și nu știam ce se întâmplă în jurul meu. Aveam și halucinații, la un moment dat.
Deși accidentările sunt inevitabile, există câteva aspecte pe care trebuie să le iei în considerare, ca ele să nu fie de durată: trebuie să știi când să iei pauză și când să o iei din nou la drum, îmi spune Grezer.
De aproape trei ani de zile, trage după el o accidentare dureroasă la gleznă. A trecut prin mâna multor medici ortopezi. A făcut, de asemenea, kinetoterapie și fizioterapie, dar și mai multe tipuri de masaj. Se simte mai bine acum, dar problema nu s-a rezolvat 100%.
Mă bazez că într-o zi n-o să mai simt deloc durerea și o să fie mai OK.
DIN BUCĂTĂRIA INTERNĂ
La început, avea pregătire specială pentru maratoane, cu trei alergări specifice: alergare de tempo, alergare de intervale și alergare de lungă durată, iar între ele integra niște alergări de recuperare. Așa le numește Péter. În prezent, a rămas doar cu o alergare lungă, o dată pe săptămână. În rest, iese când are timp și aleargă cât poate: 6, 8, 10, 12, 16 km, la o viteză confortabilă.
Se gândește ca pe viitor să reintegreze cele trei alergări specifice.
Partea bună cu alergatul e că nu ai nevoie decât de o pereche comodă de pantofi și un drum pe care să poți alerga, așa că mă antrenez pe unde apuc.
În general, Péter se antrenează în Parcul Central din Cluj-Napoca, pentru că acolo nu-l deranjează nimeni, se simte bine și are spațiu destul. Uneori, când are o alergare mai lungă, se plictisește și începe să alerge prin tot orașul, pe trotuare.
Face o tură care cuprinde mai multe cartiere. Merge din Centru până în Mărăști, apoi spre Mănăștur și ajunge și prin Grigorescu.
Îmi spune că merită să investești într-o pereche comodă de pantofi de alergare, care să nu te jeneze, deoarece de aici pot porni o groază de accidentări. Dacă îți achiziționezi o pereche necorespunzătoare, s-ar putea să calci greșit sau nenatural. Călcând în felul acesta, pot apărea probleme la gleznă, la genunchi, la șold sau la spate. Pe lângă perechea comodă de pantofi, un tricou și o pereche de pantaloni în care să te simți relaxat sunt binevenite.
E UN SPORT COSTISITOR?
Toate chestiile adunate pot să ducă la o mică avere, mai ales dacă te apuci și de alergare montană, pe lângă alergarea de asfalt, pe care eu o practic în primul rând.
Aflu de la Péter că prețurile variază în funcție de nivelul la care îți dorești să ajungi. O pereche de pantofi de alergare începe de la 50 de lei și poate să ajungă la 1.000 de lei, un articol de vestimentație de la 20-30 de lei până la câteva sute de lei.
Recomandă, în unele situații, un rucsac de alergare, niște flacoane Soft Flask, un alt rând de haine, de pantofi sau niște bețe de alergare. Depinde de traseu și de cât de mult vrei tu să investești, însă toate aceste lucruri sunt adiționale. Sportivul nu are nevoie decât de un pantof de alergare, un tricou și o pereche de pantaloni în care se poate simți comod.
Taxa de înscriere depinde de la concurs la concurs. Pentru maratonul din Istanbul, Grezer a plătit 37 de lei. Pentru maratonul din New York, în schimb, taxa de înscriere costă undeva la 350 de dolari. Diferența o face faptul că traseul din New York vine cu o cerință riguroasă: trebuie să ai un anumit timp ca să te califici sau, dacă ești norocos, să fii extras la o tragere la sorți.
Mai sunt și alte maratoane care urmează același model, dar la majoritatea se poate înscrie oricine, prin accesarea site-ului competiției.
AVANTAJE
Când aleargă, Péter se simte sănătos atât fizic, cât și psihic. Pentru el, acesta reprezintă cel mai mare câștig pe care îl pot avea oamenii în viață în urma lucrurilor pe care le fac: să se simtă bine din toate punctele de vedere.
Dacă îl întrebi despre dezavantaje, nu îți poate spune.
…există și dezavantaje, probabil. Eu încă nu le-am găsit!
Maratonul îi aduce sănătate, fericire și bunăstare.
RECOMANDĂRI
Péter Grezer le spune celor care își doresc să se apuce de alergat să nu aștepte momentul potrivit, ci mai degrabă să își cumpere acea pereche de pantofi și să iasă afară. Așa a început și el. Așa au început toți pe care îi cunoaște.
La început nu a făcut totul corect, însă s-a documentat din mai multe surse cu privire la acest sport, a cerut sfaturi și a corectat pe parcurs multe aspecte.
Și-a dat seama că un ajutor important e tocmai corpul său, care știe să spună dacă ceva este ok sau nu.
PERSPECTIVE
Vlogul a început ca o distracție pentru Grezer.
…mi-am luat un action cam, pentru că am tot văzut la lume.
…însă treptat, din dorința de a-și documenta competițiile, s-a transformat într-un proiect mai amplu. La început, filma concursuri la care mergea, le punea pe-o muzică de fundal și atât. Acum și-a făcut curaj și să vorbească, să interacționeze cu publicul și să prezinte inclusiv locații turistice, păreri despre maratoanele la care participă și experiențe din țările prin care umblă.
Péter Grezer s-a născut pe data de 10 aprilie 1989 la Mediaș, are 30 de ani, locuiește în Cluj-Napoca și lucrează 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. În concediile pe care le are, călătorește, de multe ori, alături de iubita sa, Gabriela. Uneori, își permite să călătorească pe o perioadă mai îndelungată, câte 6-7 săptămâni, cât a durat ultima escapadă din Asia de Sud-Est, iar alteori, când nu există prea mult timp liber, face un city-break de 3-4 zile și rezolvă ecuația.
Alergarea va rămâne pentru mine un hobby în care mă implic foarte mult, la un nivel de amator avansat.