Portret al artistului în vreme de criză

Realizat de Cami Oltean și Maria Pop

Luni, 16 martie 2020, este ziua în care România declară stare de urgență. Inițial, epidemia de COVID-19 impunea distanțare socială și luarea unor măsuri de igienă mai stricte. La scurt timp, însă, noile ordonanțe militare aduc o nouă rutină, cu activități desfășurate preponderent în casă și cu ieșiri limitate, motivate prin declarații scrise.

Panica se instaurează rapid, iar oamenii sunt nevoiți să-și întrerupă activitatea pe o perioadă nedeterminată. Dacă până acum meseria perfectă era cea care te reprezenta cel mai mult, aflăm în această perioadă grea că a fi artist implică, pe lângă satisfacție, multe sacrificii, incertitudine și spaimă.

Se spune că un artist e diferit de majoritate, pentru că el trăiește după propriile emoții, iar lumea lui se caracterizează prin perfecționism. Dar oare ce fac în aceste vremuri cei care și-au transformat arta într-o meserie? Dar cei care și-au transformat meseria într-o artă? Cum își hrănesc ei creativitatea în izolare?

-TREBUIE SĂ FIM UNIȚI, CHIAR DACĂ SUNTEM SEPARAȚI-

Emanuel Pop are 24 de ani, trăiește în Satu Mare și este fotograf full-time. De mic a avut tangențe cu arta vizuală, dar a ajuns să practice această meserie dintr-o joacă. ,,Când eram în generală, mi-au dat colegele de clasă prima dată un aparat foto compact, sau o săpunieră, cum îi ziceam noi, cu scopul de a le fotografia. Nu știu ce am făcut, cum am făcut, dar fotografia a ieșit, culmea, bine! Eram în vara dintre clasele a 11-a și a 12-a când am cunoscut un fotograf alături de care am colaborat în câteva proiecte faine, devenind astfel prieteni. În timp, el m-a ajutat să îmi pun bazele în arta fotografierii. Pe scurt, dintr-o joacă mică, am ajuns să pot profesa jucându-mă pentru tot restul vieții!”

În 2019 s-au împlinit 5 ani de când Emanuel a devenit unul dintre cei mai apreciați fotografi din oraș.

Libertatea pe care meseria i-o oferea i-a fost luată odată cu decretarea stării de urgență în contextul epidemiei de coronavirus. Emanuel este unul dintre cei care au fost nevoiți să-și oprească activitatea de pe o zi pe alta, cu toate că fotografia îi oferea singura sursă de venit.

,,A fost un sentiment oarecum dezamăgitor, pe care am reușit să-l transform într-un scop bun. Nu putem să facem nimic, decât să ne conformăm. Acum câteva luni spuneam că suntem feriți, fiind departe de China. Little did I know! Îmi lipsește mult socializarea, dar acum e vorba despre binele comun, nu de cel individual. Pot să spun că sunt relativ pregătit pentru perioada care urmează.”

Pentru a-și asigura existența, el fotografiază în special evenimente private, astfel că nu își poate continuarea activitatea de acasă. Se descurcă momentan din economii personale și este în căutarea unui job provizoriu, tot într-un domeniu creativ, pe care se poate baza de acasă.

,,Mă descurc binișor, nu pot să mă plâng. Vorba aceea, din serialul Chernobyl: «Not great, not terrible». Încet, după decretarea stării de urgență, am fost anunțat de către clienții mei că evenimentele lor se vor anula/amâna. E trist, dar înțeleg situația și nu mă pot opune. Am ales să-i ajut cu ce pot pe cei care amână și să-i înțeleg și să discut cu cei care anulează.”

Scenariul este incert pentru Emanuel, fapt pentru care viața l-a pus la încercare în ultimele săptămâni.

-ZIC SĂ NE ADAPTĂM, SĂ TRANSFORMĂM ȘI SĂ ÎNCERCĂM SĂ SCOATEM CE E MAI BUN DIN NOI ȘI DIN PROIECTELE NOASTRE-

,,Eram la profil de mate-info și aveam nevoie de ceva cu care să alternez calcule, formule și coduri. La început a fost mai mult un flirt, însă pe la începutul clasei a 12-a m-am trezit de-a dreptul in a commited relationship. Așa că am decis să dau admitere la facultatea de teatru, unde am și intrat. Și bine că a fost așa, pentru că nu aveam niciun plan de rezervă. Am mers mult pe instinct, n-am calculat prea mult. Ca-n orice poveste de dragoste adevărată, mă gândesc.”

Din 2012, Diana coordonează proiecte culturale, educaționale și de terapie prin artă, în cadrul Asociației Create.Act.Enjoy. Momentul în care și-a dat seama că desfășurarea activităților ei din ambele domenii va fi afectată a fost ziua în care s-au interzis evenimentele cu peste 1000 de persoane. ,,Am înțeles că situația nu poate decât să se agraveze, din păcate. La Teatrul Național Cluj-Napoca s-au suspendat spectacolele și repetițiile, la Create.Act.Enjoy am anulat evenimentele cu public, chiar dacă ele presupuneau un public mai mic de 1000 de persoane. Mi s-a părut riscant și anticipam, în același timp, că măsurile vor fi din ce în ce mai restrictive. Cred că am mai continuat o zi, două cu câteva repetiții și întâlniri de lucru și cam atât. Apoi, ce s-a putut s-a mutat în online, restul rămânând să vedem când vor putea fi reprogramate sau cum vor fi regândite.”

Primul sentiment care a încercat-o pe Diana a fost confuzia, deoarece tot ce presupunea interacțiune în meseria ei a fost anulat. ,,În mod normal, zilele mele presupuneau un program de la 10 la 22 și foarte multă interacțiune – colegi, cursanți, prieteni. A fost și un pic de revoltă interioară, pentru că repetam la două proiecte care-mi plac foarte mult și urmau mai multe spectacole și deplasări. Dar m-am adaptat rapid, pentru că important e acum să fim cât se poate de precauți, tocmai ca să ne putem întoarce cu bine la proiectele noastre.”

Diana a mărturisit că nu este o fire contemplativă, ci mai degrabă un om de acțiune. Crede în abilitatea de a te adapta unei situații neprevăzute și își dorește ca proiectele programate inițial să nu dispară, iar oamenii din spatele lor să nu-și abandoneze ideile, fără a încerca să accelereze revenirea activităților la normal. ,,În măsura în care nu vor mai exista riscuri, cred că publicul se va întoarce organic în teatre, cinematografe, săli de concerte și alte spații culturale. Și sper s-o facem, fie că suntem pe scenă sau în public, cu un pic mai multă recunoștință.”

-SPER DIN TOT SUFLETUL CĂ LUMEA VA APRECIA MAI MULT VIAȚA DUPĂ CE SE VA TERMINA ACEASTĂ PERIOADĂ-

Povestea lui a început atunci când avea doar 14 ani. ,,Într-un fel, mi-am petrecut adolescența singur. Părinții mei locuiau la Budapesta, sora mea a plecat în Portugalia, așa că eram oarecum un copil independent. Întotdeauna am preferat să-mi petrec timpul făcând lucruri care îmi plac, combinând distracția cu munca.”

„Toată povestea asta cu dansul a început cu o mică minciună. Mai exact, la prima mea oră de engleză din liceu, am fost întrebat de către profesor despre hobby-urile mele, așa că la întâmplare am răspuns: sunt un breakdancer. Acest lucru nu era adevărat la acea vreme, dar după un timp, am început să dansez ca hobby, iar la scurt timp, a devenit un stil de viață.”

După ce a terminat la Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca, unde a studiat Grafică, Leo a căutat oportunități de a se dezvolta în lumea dansului. Abia după un an, timp în care se antrena seara, pe străzi, a început să-și dobândească locul în comunitatea românească de dans. ,,Această energie invizibilă a Clujului m-a împins mereu să-mi ating visele. Am câștigat campionate naționale de hip-hop, așa am început să-mi tipăresc numele în istoria hip-hop-ului din Transilvania. În 2019, după 9 ani de muncă asiduă, am devenit antrenorul multor echipe de dans naționale și internaționale, co-fondator al companiei Jump In Dance de la Casa de Cultură Cluj și antrenor și coregraf Domino Crew. Recent, am deschis și propriul proiect de dans în Cluj, ,,eLLL Dance project”, un studio cu un concept de cursuri și workshop-uri alături de invitați, atât din țară, cât și din afară. În arte plastice, sunt un caricaturist și ilustrator și, de asemenea, pregătesc studenți pe domeniul acesta. Acum am proiecte atât în România, cât și în Grecia. În acest domeniu este important să combini arta cu business-ul, dar și să fii sincer și transparent cu ceilalți.”

Odată cu instituirea stării de urgență, Leo și-a oprit activitățile și a ales să se întoarcă în Carei, pentru a fi alături de părinții lui. ,,Am mult mai mult spațiu aici pentru a mă desfășura”, spune el, iar pentru cine mai crede încă faptul că meseria lui Leo nu poate fi continuată și de acasă, el vine să demonstreze că nu este deloc așa: ,,Încerc să mă descurc în orice situație, nu depind de o sală de dans. Nu mi-am lăsat nici oamenii să stagneze, țin cursurile de dans online, la fel și cursurile de desen. Lucrez la proiectele pentru viitor și mă pun la punct cu tot ce vreau să fac după ce trece criza.”

Criza a afectat puternic toate planurile lui Leo, de la concursuri obișnuite și până la tabere mari de dans. ,,Din păcate, s-au anulat toate evenimentele la care eram invitat sau la care trebuia să participăm. Am fost nevoiți să închidem sala de dans imediat și să căutăm soluții de a ne ține oamenii activi. Nu ne-am panicat, am abordat situația civilizat, ne-am adaptat, iar oamenii au înțeles și au acceptat tot ce a urmat.”

Pentru Leo, situația este sub control. Își ocupă timpul în izolare experimentând rețete exotice în bucătărie sau învătând să cânte la diferite instrumente. Din punct de vedere financiar, a învățat rapid să se adapteze. Se descurcă excelent din cursurile online, chiar dacă avea oricum pregătit ,,un back-up financiar pentru perioade neprevăzute.”

,,După ce lucrurile vor reveni la normal, mă aștept să fie o nebunie. Toți se vor grăbi să se întoarcă în sala de dans. Cred că este puțin exagerată situația și măsurile luate, însă continui să susțin ideea că cel mai bine e să stăm acasă cât de mult putem. Părerea mea personală e că pe anul aceasta ar trebui să se anuleze toate evenimentele foarte mari, unde s-ar putea aduna sute de oameni. Bineînțeles, aș prefera și eu să fiu prezent la toate, dar nu sunt cele mai sigure locuri în această perioadă.”

-ÎN FINAL, NU CONTEAZĂ DECÂT SĂ FIM SĂNĂTOȘI!-

,,Inițial, nu am realizat ce fac, adică priveam totul ca pe o joacă. Luam cosmeticele pe care le găseam prin dulapul mamei mele, exersam zilnic pe mine și postam poze pe rețelele de socializare. Cu timpul, mi-am dat seama că nu mă văd practicând o altă meserie. Îmi surâde ideea de a întâlni constant persoane noi și, mai mult decât atât, să dau frâu liber creativității și imaginației mele”, spune Mădălina zâmbind.

Meseria ei impune contact direct cu multe persoane, iar decretarea stării de urgență a luat-o prin surprindere.

,,La început, cred că majoritatea am avut tendința de a lua toată treaba asta în glumă, dându-ne seama pe parcurs ca nu e chiar așa. De la o săptămâna la alta, văzând că se agravează situația, am început să impun și eu reguli de igienă mai stricte, însă nu a durat mult și am fost nevoită să stopez totul de pe o zi pe alta. Această pandemie afectează pe toată lumea, începând de la mari companii și până la cei care sunt liber profesioniști. Sinceră să fiu, la aflarea veștii, m-a cuprins sentimentul de panică, dar nu a durat mult, deoarece m-am gândit că doar așa se poate pune capăt acestui calvar.”

Chiar dacă această meserie nu reprezintă singura ei sursă de venit, ea s-a gândit întotdeauna că cel mai bine este să existe mereu „propriile economii de urgență”. Frica și nesiguranța zilei de mâine, provocată de această criză mondială, au ocolit-o pe Mădălina. ,,Încerc mereu sa văd partea plină a paharului și cred că totul are un happy end. Panica și stresul cu siguranță nu vor ajuta”, spune ea.

,,În momentul decretării stării de urgență, a început valul anulărilor sau reprogramărilor de evenimente. Eu, sincer, cred că perioada de sezon a noastră, care în mod normal era din mai până în octombrie, va începe abia de prin august. Se mută toată lucrurile de pe vară pe toamnă. De asemenea, sunt persoane care au ales să își reprogrameze evenimentele (în special nunțile) în 2021. Cu toate astea, nu îmi fac griji. Cu toții vom avea de recuperat!”

Pentru un artist, izolarea nu reprezintă tocmai o condamnare, pentru că o astfel de fire va căuta mereu o metodă de a-și hrăni creativitatea, chiar și de acasă. Acesta este și cazul Mădălinei, care definește acest timp aparent pierdut, ca ,,perioadă în care pot face tot ce voiam, dar nu aveam timp”.

,,Cu toate problemele care ne înconjoară acum, mă străduiesc să rămân cât mai Zen și cu bună dispoziție. Mă relaxează foarte mult Pinterest-ul, care este, de altfel, și locul de unde mă inspir cel mai mult pentru decorarea salonului meu și nu numai. Aleg să nu mă limitez doar la make-up, ci mai arunc o privire și asupra a tot ce ține de design interior. Simt că rămân într-o strânsă conexiune cu cei din comunitatea mea, chiar și în această perioadă de izolare, prin intermediului paginii de Facebook și a celei de Instagram. Mesajele clientelor mele, în care spun că le e dor de mine și abia așteaptă să ne revedem, nu pot decât să mă bucure! Fiecare mesaj în parte contribuie la satisfacția și starea mea de bine, la fel cum și machiajele mele aduc deseori bucurie pe chipul clientelor mele”, spune Mădălina.

-PARTEA PLINĂ A PAHARULUI E CĂ ÎNVEȚI SĂ TE ÎMPRIETENEȘTI CU TINE, SĂ TE BUCURI DE SINGURĂTATEA TA-

Teodora Bârla este solistă vocală și profesoară de canto, are 32 de ani și e din Baia Mare. Încă din gimnaziu a început să ,,se joace de-a compusul” pentru a se exprima, așa că și-a urmat intuiția. La 16 ani și-a luat prima chitară și a început să frecventeze pe ascuns niște cursuri la Palatul Copiilor din Baia Mare.

,,În ultimul an de liceu am inițiat trupa Vespera, alături de colegii mei de atunci. Cu Dorin Panduru, compozitorul și sufletul formației, colaborasem muzical și înainte. Timp de 12 ani, Vespera a fost a doua familie pentru mine; alături de aceștia am participat la o seamă de festivaluri și concursuri, lansând și două albume și sedimentând un fan base solid. În toți acești ani, am colaborat și cu alți muzicieni, cele mai notabile proiecte fiind Soirée (alături de Liviu Sorescu) și Flashover (alături de Roje). ”

Din 2014, Teodora predă canto și organizează spectacole și evenimente în cadrul școlii de muzică ,,Art’sCool”, care i-a devenit a treia familie.

Ea a știut mereu să se descurce și nu i-a fost rușine să accepte ajutorul oferit de părinți, în această perioadă. A ales să nu privească izolarea la domiciliu într-un mod pesimist și este productivă în fiecare zi.

,,La o adică, ai atâtea concerte, spectacole de teatru, cursuri de dans, yoga, tricotat, sculptură în hârtie igienică, tot ce vrei; toate online, gratuit. Chiar și noi, la Art’sCool, ținem cursuri online, gratis, sub sintagma #dămdincasă. Plus cărți. Ce e amazing e că există strategii de susținere a artiștilor (locali și nu numai), în această perioadă, cum ar fi emisiunea clujeană #StaiLaRadio (EBS Radio), există campanii de crowdfunding, s-a inițiat chiar și o petiție către Guvern, prin care se solicită susținerea antreprenorilor propriului talent (i.e. artiștilor independenți).”

Teodora s-a adaptat repede la noile măsuri. A început să susțină cursuri online și s-a încăpățânat, împreună cu colegii ei, să păstreze și întâlnirile săptămânale cu corul școlii, prin Zoom.

,,În lipsa concertelor live, toți colegii de breaslă postează concerte online, piese înregistrate cu telefonul sau colaje video, cu ceilalți membri din trupele lor. Practic, ne-am adaptat cu toții la noile condiții, drept dovadă că știm supraviețui. Personal, am început să mă focusez pe niște proiecte muzicale puse-n sertar de ceva vreme (inclusiv proiectul personal intitulat Galetheia) și am inițiat o mișcare performativă denumită Bathroom Sessions, alături de un coleg de breaslă, Ștefan Știrb”.

Acum câteva săptămâni, plănuia să plece în străinătate timp de câteva luni, în scop profesional. Călătoria i-a fost amânată pe termen nedeterminat, în urma evenimentelor din ultima perioadă. ,,M-am împăcat cu gândul că planurile mele se vor înfăptui mai greu, dar sigur, cândva. Nu cred că vom avea parte de o stare de normalitate. Economia, turismul și în sfârșit, artele performative se vor redefini într-o stare alternativă de normalitate.”

Teodora își imaginează că perioada de după încheierea stării de urgență va fi ,,dificilă, vulnerabilă și grăitoare.”

-PENTRU MINE, ACEASTĂ PERIOADĂ ESTE UN RESET ȘI VOI REVENI PLIN DE ENERGIE!-

Încă din liceu realiza montaje video cu prietenii lui și cocheta cu tehnica de procesare a fotografiei, iar ulterior s-a ivit oportunitatea de a-și transforma pasiunea într-o meserie. Deși nu consideră neapărat că ar avea un talent înnăscut, este de părere că perseverența și determinarea au fost principalii lui aliați care l-au direcționat pe acest traseu creativ.

,,La începuturi (acum 10 ani) aș putea spune că meseria de videograf de nuntă nu era îmbrățișată cu mare entuziasm, și publicul larg nici măcar nu o încadra la categoria de meserie. Acest fenonomen probabil era cauzat de faptul că majoritatea prestatorilor din domeniu practicau această meserie în weekend, pentru a genera un venit suplimentar, complementar jobului pe care îl aveau în cursul săptămânii. Astfel, imaginea creată asupra lor la momentul respectiv era a unui meșteșugar oportunist, care realizează un ciubuc în weekend, iar ceea ce livrează el nu are nimic în comun cu arta.”

Ion a spus că, din această cauză, generația lui a luptat pentru a schimba anumite credințe adânc înscrise în conștiința societății. Pentru a face acest lucru, a realizat că trebuie să se dedice 100% acestei meserii. Pregătirea videografilor ca profesioniști a fost continuă, atât din punct de vedere tehnic, cât și artistic. ,,În prezent, aș putea spune că domeniul în care activez a avut o creștere exponențială în ultimii ani, iar nivelul de creativitate implicat este… incredibil. Momentan, calitatea lucrărilor/artiștilor din România este, după părerea mea, la cel mai înalt nivel, global.”

A fost surprins atunci când s-a decretat starea de urgență în România. La fel de surprinși au fost și clienții lui. Meseria lui nu e una care poate fi practicată de acasă, așa că toate contractele semnate au fost anulate sau reprogramate pentru toamna sau anul ce urmează. Unele persoane care aveau evenimente programate în această perioadă au decis chiar să renunțe cu totul la idee.

,,Niciodată nu am crezut că ar putea exista o situație care să oprească această meserie. Am experimentat puțin și din criza din deceniul trecut, iar atunci segmentul acesta nu a fost afectat absolut deloc, ceea ce ne-a dat o siguranță. De altfel, nici măcar în caz de conflicte armate nu ne așteptam ca activitatea să fie complet blocată.”

,,M-am oprit brusc din activitate, la câteva zile după decretarea stării de urgență, nu pentru că am decis să fac acest lucru, ci pentru că toată economia a căzut, ramânând fără clienți și fără contracte.”

La fel ca în cazul celorlalte domenii artistice, momentul în care activitatea se va desfășura din nou în mod normal este incert. ,,Nimeni nu poate ști nici măcar cu aproximație când se vor relua evenimentele. Astfel, discutăm despre păreri, speranțe, oameni pesimiști și optimiști. Este general acceptat faptul că nu vor fi evenimente până în luna iunie, inclusiv.”

-ÎMI DORESC CA PATRONII DE CLUBURI ȘI ORGANIZATORII DE EVENIMENTE SĂ AIBĂ ACELAȘI VIBE POZITIV ȘI SĂ FIE OPTIMIȘTI, CA MINE-

Kamil Stănescu are 23 de ani și s-a născut în Cluj-Napoca. Numele său de scenă este ,,Dj Kamil S.” și este cunoscutul DJ rezident al clubului After Eight din Cluj. ,,Toată povestea a început în 2009, la vârsta de 13 ani, când dintr-o joacă, am reușit să îmi deschid un post de radio online. Un an mai târziu, fiind inspirat de posturile radio din FM și devenind tot mai pasionat de muzică, am început să studiez arta mixing-ului. La 14 ani, din economiile mele și un mic ajutor de la părinți, am reușit să îmi cumpăr prima consolă, lângă care mi-am petrecut o vară întreagă. Deși nu aveam speranțe mari, iar la vremea respectiva meseria de DJ nu era văzută ca un adevărat job, din care să poți trăi, am exersat zi și noapte ca un adevarăt visător”, mărturisește el.

Pe parcursul anilor, Kamil a început să cunoască oameni din industrie, dar și să se cunoască pe sine. ,,Cu timpul, am simțit o nevoie interioară de a-mi personaliza stilul. Am început să-mi produc propriile remixuri, care în scurt timp au ajuns în emisiunile de specialitate de la radio. În acel moment, simțeam deja că îmi trăiesc visul”. Kamil și-a dezvoltat, de asemenea, propria afacere, care se ocupă cu închirierea echipamentelor audio pentru DJ, la diverse evenimente.

Mulți oameni consideră faptul că viața de DJ se rezumă doar la apăsarea unor butoane și la încasarea unor sume mari de bani, iar DJ Kamil S. cunoaște foarte bine acest tip de gândire. ,,Da, e adevărat, nu întâlnești prea des un DJ care să se plângă că e stresat din cauza locului de muncă, dar asta nu înseamnă că nu există dedesubturi care nu sunt chiar roz, și aici mă refer mai ales la viața de rezident. De la responsabilitatea pe care o ai seară de seară (cea de a transmite un vibe pozitiv publicului prin muzica ta) și până la detaliile tehnice, cam tot ce se întâmplă în pupitru cade pe umerii rezidentului.”

Totuși, aceste amănunte sunt insignifiante pentru Kamil, care reușește în fiecare seară de vineri să umple clubul de persoane care îi apreciază muzica până în zori.

DJ Kamil S. a mărturisit că această criză l-a luat prin surprindere. Atunci când credea cu tărie că un virus din China nu poate ajunge atât de departe, au început să apară și primele cazuri în Europa. ,,Deși presimțeam ceva rău, vestea suspendării activității m-a lovit exact ca o minge pe care o primeai în curtea școlii, în moalele capului. Eram departe de casă, terminasem o seară de club perfectă, iar dimineața când m-am trezit, apăruse deja prima ordonanță. Aveam mesaje de la alți colegi DJ, de la mama, postări pe toate grupurile de specialitate etc. Am simțit un gol în stomac și m-am uitat pierdut la telefon, timp de două minute. Practic, eram în șoc.”

După decretarea stării de urgență, toate evenimentele la care trebuia să participe s-au amânat în decurs de câteva ore și, astfel, a apărut o nouă presiune pe umerii lui Kamil: cea financiară. ,,Norocul meu e că deși am și eu micile mele plăceri, în general, nu obișnuiesc să arunc cu banii și îmi calculez cheltuielile, deci momentan nu pot să mă plâng prea tare”, spune el.

În izolare, Kamil își petrece o mare parte din timp în favoarea dezoltării sale personale. ,,În fiecare zi, după câteva ore de relaxare prin grădină, îmi place să mă joc de-a masterchef-ul. Seara, după cină, încep o sesiune de studio de câteva ore. În momentul de față lucrez zi de zi la un proiect despre care nu am voie să spun nimic, dar este ceva promițător și nou pentru mine, iar asta îmi stimulează creativitatea și îmi dă un boost de energie de fiecare dată când intru în studio.”

Chiar și în calitate de artist care își merită din plin atenția, Dj Kamil S. a învățat că izolarea nu este o pedeapsă, ci o ocazie perfectă de a pune lucrurile în ordine: ,,Privesc perioada asta și dintr-un punct de vedere pozitiv. În sfârșit am timpul necesar să ascult și să sortez muzica, dar și să îmi îmbunătățesc setul, ca atunci cand lucrurile vor reveni la normal, să fiu complet pregătit”, mărturisește Kamil.

Una dintre bucuriile vieții sale este faptul că a reușit să facă ceea ce îi place, iar ca bonus, reușește să și câștige bani din asta. ,,Chiar din acest motiv, nu am regretat și nu regret nicio secundă drumul pe care l-am ales. Da, poate că dacă aveam altă meserie, una cu opt ore pe zi și salariu fix, acum aș fi putut avea o siguranță financiara mai solidă, dar asta nu este nici pe departe un motiv să nu îmi iubesc la fel de mult meseria.”

,,Fiți optimiști și nu vă pierdeți speranța. Industria asta își va reveni cu pași repezi!”