Ortorexia: Când hrana sănătoasă devine o obsesie

    În zilele noastre, alimentația este unul din subiectele foarte dezbătute în societate. Globalizarea și creșterea generală a nivelului de trai au dus la accesul multor oameni la o paletă mai largă de opțiuni culinare. Însă calitatea mâncărurilor consumate a scăzut, iar populația s-a obișnuit cu alimente ușor de consumat, gustoase, însă foarte bogate în calorii și sărace în nutrienți. Aceste aspecte au dus la o diversificare uneori nocivă a comportamentelor alimentare, de la oameni cărora nu le pasă decât de gustul mâncării, până la cei care ajung obsedați de cât de sănătoase sunt alimentele pe care le consumă. Una din extreme se găsește sub forma ortorexiei nervoase.

    Ortorexia nervoasă este o tulburare alimentară încă nerecunoscută oficial în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale. Totuși, multe din simptomele asociate acestei probleme se suprapun sau se aseamănă cu a altor tulburări recunoscute oficial, cum ar fi anorexia și anxietatea, iar gradul de conștientizare al ortorexiei este în creștere.

    „Nutriția este o extensie funcțională a sângelui, de a cărui circulație continuă depinde. Prin nutriție se obțin principalele elemente nutritive la nivelul stomacului și al glandelor digestive asociate cu fluidele vitale la nivelul glandelor. Conștientizarea emoțiilor, sentimentelor, puterea gândului, au o influență directă asupra sănătății noastre fizice. Cu ajutorul întrebărilor, se poate afla cum a debutat boala, cum se hrănește individul,cum se odihnește. De mare importanță sunt și informațiile despre viața intimă, deoarece unele afecțiuni dau probleme de dinamică sexuală. În activitatea mea, am întâlnit o singură persoană cu ortorexie. La început tratez cauza prin psiho-nutriție și apoi îndrum pacientul către un stil de viață sănătos, prin schimbarea vechilor obiceiuri alimentare.” spune specialistul în nutriție Gena Pop.

    Ortorexia în comparație cu anorexia și tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD). Diagramă preluată de pe researchgate.

    Michaela Shaffer este o tânără de 25 de ani din Statele Unite, care a avut experiența acestei tulburări alimentare.

    „Am devenit obsedată de mâncatul curat. Sună a fi ceva pozitiv, nu? În principiu este, se referă la mâncatul de alimente care nu sunt procesate. Dar eu am abordat-o într-un mod negativ, crezând că nu pot să mănânc nimic procesat. Fără carbohidrați, fără mâncare ambalată, cu siguranță fără lactate. Eram extrem de strictă cu mine, iar dacă ceva conținea un ingredient pe care «nu îl puteam mânca», deveneam furioasă. De-a dreptul furioasă, simțeam dintr-o dată că mă enervez foarte tare, iar creierul meu făcea ca un girofar. Gândirea mea era «Nu poți să mănânci acel aliment,vei ruina totul!». Mă plângeam de ingrediente și cât de rău este totul. Sub toate acestea se afla o nevoie de control. Simțeam că nu am deloc control asupra vieții mele, iar controlul asupra a ceea ce mâncam era singurul lucru care îmi dădea putere. Bifam toate criteriile pentru ortorexie nervoasă.”

    De ce reprezintă o problemă?

    Spre deosebire de alte tulburări alimentare, ortorexicii nu văd o problemă în cantitatea de mâncare consumată sau masa lor corporală, ci scopul lor este de a mânca exclusiv alimente considerate sănătoase. Faptul în sine nu este ceva grav, însă un individ ortorexic ajunge să evite alimente care conțin orice nu e natural sau considerat sănătos: coloranți și arome artificiale, conservanți, grăsimi, zahăr, sare, produse de natură animală, inclusiv lactate. Aceasta este o preocupare constantă, ajungând să devină o obsesie. Aceste restricții alimentare duc adeseori la subnutriție, deoarece există foarte puține produse care să îndeplinească rigorile impuse de o persoană cu această tulburare.

    Platformele online sunt, de asemenea, o sursă de informație despre ortorexie. Există o diferență între modurile în care comunitățile abordează problema, în funcție de platformă. Facebook, Reddit și Instagram sunt îndreptate spre susținerea și ajutorarea celor care se confruntă cu această tulburare alimentară, încurajându-i să nu vadă mâncarea ca pe ceva rău sau bun, ci ca pe o sursă de energie și bucurie pentru corpul lor. În schimb, pe Tumblr există o atitudine de încurajare a tulburării în sine, utilizatorii împărtâșindu-și metode de a nu renunța la acest stil de viață. Ei par să fie conștienți că ceea ce fac nu este sănătos, însă consideră că le aduce satisfacție și control asupra propriilor decizii.

    Postări legate de ortorexie pe platforma Tumblr

    „Am avut un număr considerabil de clienți care s-au înfruntat cu ortorexia. De altfel, și eu am avut această problemă. Sfatul meu pentru cei care suferă de această tulburare este să privească imaginea de ansamblu. În loc să numere fiecare calorie și să fie obsedați de fiecare calorie arsă, să se concentreze pe câte porții de legume au mâncat în acea zi sau dacă și-au mișcat corpul cât de puțin. Cu siguranță există o linie fină între a-ți păsa de sănătate și a fi sigur că nu devine o obsesie.”, spune Justina Ercole, antrenoare de fitness din New York.

    Există mai multe simptome care semnalează prezența ortorexiei. Acestea includ o stare de vinovăție pentru „trișarea” dietei, în cazul în care persoana a mâncat ceva considerat nesănătos, un nivel crescut de anxietate, rigiditate mentală, capacitate de concentrare și muncă afectată.

    Pe termen scurt, aceasta duce la probleme precum oboseală, probleme de concentrare, probleme cu somnul, piele uscată, probleme digestive. Cu cât tulburarea rămâne nedescoperită și netratată mai mult, crește riscul pentru dezvoltarea unor afecțiuni cu efecte mult mai periculoase. Acestea includ osteoporoză, anemie, hiponatremie (nivel scăzut de sodiu), probleme cardiovasculare, provocate în special de subnutriție și de lipsa unor nutrienți.

    Stilul de viață trebuie să fie unul echilibrat. Ca în orice situație, este nevoie de echilibru, extremele nefiind de dorit. Așa este și cazul ortorexiei nervoase,care trebuie conștientizată ca o problemă a zilelor noastre, care necesită atenție, tratament corespunzător și o atitudine lipsită de stigmatizare din partea societății.