Stres. Responsabilitate. Îngrijorare. Sunt cuvintele care definesc viața oamenilor care se trezesc în fiecare dimineață pentru a salva vieți. Ei uită de pericole, se înarmează cu speranță, credință, apoi pleacă spre locul de muncă fără vreun resentiment, pentru că scopul lor este unul clar, nobil și care trebuie îndeplinit. Ce îi face pe acești oameni să continue? Nu le este și lor pusă viața în pericol?
De mai bine de o lună de zile, situația nu este una care să ne ofere speranță în județul Suceava, însă asistentele medicale și medicii își continuă rutina, vin la serviciu, riscă să se îmbolnăvească. Unii se îmbolnăvesc, duc lupta cu boala, își revin și se întorc la muncă. În acest moment, Suceava a înregistrat cel mai mare număr de îmbolnăviri din țară cu Covid-19, ceea ce face ca situația să fie și mai tensionată, atât pentru membrii comunității medicale din Spitalului județean, care se confruntă zilnic cu tratarea virusului, cât și pentru cei care lucrează la centrele private din județ, precum este cel de dializă. Centrul de dializă are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, care decontează unele servicii precum tratamentele pacienților.
Maria Puiu este asistentă medicală cu o experiență de 26 de ani, iar de 10 ani lucrează la Centrul privat de dializă din Suceava. Spune că are același program zilnic ca înainte de pandemie. Se trezește la 4:50 dimineața și se pregătește să meargă la centrul de dializă, pe care îl consideră o a doua casă, locul în care sunt oamenii care au cea mai mare nevoie de ea zilnic. Expunerea la pericol nu o sperie. Își dorește să fie lângă pacienți, indiferent de situație, iar în momentele în care nu îi este permis acest lucru, nu se simte completă. Tot ea ne spune că „Nu oricine poate să profeseze în acest domeniu, îți trebuie tărie de caracter, simț de răspundere și asumare. Când îți alegi meseria, îți asumi să mergi în orice perioadă, fie bună, când totul simți că este productiv, când bolnavii se simt bine, este o atmosferă plăcută, satisfăcătoare, dar și când totul pare că se prăbușește, cum e acum, în perioada acestui virus care nu iartă. Responsabilii centrului nostru de dializă nu ne oferă garanția și protecția de care avem nevoie în totalitate, ne-au oferit un minim de echipamente de protecție și au zis să muncim. Pacientul este pe primul loc, noi pe locul doi. Ne-am dori să facem mai mult. În acest moment, nu există un caz de virus confirmat printre pacienții noștri. Încercăm să ne protejăm, totuși, pentru că aceste zile ne demonstrează că nu știi niciodată cu adevărat cine este bolnav și cine nu, știm doar că trebuie să ne distanțăm și să ne protejăm pe cât posibil.”

De aceeași părere este și colega sa, Iuliana Boroianu. Ea consideră că această perioadă este una nesigură, care poate pune în pericol pe oricine, indiferent de statutul social. În aceste săptămâni au încercat-o multe sentimente de teamă, dar a avut motivația necesară să continue și să fie puternică. Tot ea ne spune că „Odată ce ți-ai ales această meserie, ai depus un jurământ la terminarea studiilor că vei fi acolo pentru pacient, indiferent de perioadă. De aceea trebuie să-l respecți, să-ți asumi și să faci ceea ce trebuie întotdeauna. Sunt persoane, colegi care renunță, le este frică, însă cred că trebuie să ne punem în locul pacientului, dacă am rămâne singuri, bolnavi, fără posibilitatea de a ne trata cineva, oare ce am face? Ne-am schimba modul de a gândi? Cei de la conducerea firmei ne sunt de ajutor abia după ce trec greutățile, dar motivația mea este serviciul ales, care pentru mine este meseria ideală.”
O altă perspectivă ne este oferită de Alina Ciornei, care are o experiență de 17 ani în domeniul medical iar de 10 ani este asistentă la Centrul privat de dializă din Suceava. Ea vede această perioadă ca pe o aventură, o provocare grea, solicitantă, dar în același timp frumoasă. Își iubește cu adevărat meseria și este în permanență motivată să ducă la bun sfârșit orice sarcină. „Este o perioadă la care niciunul dintre noi nu se aștepta, totul a fost o surpriză neplăcută, nu credeam că vom ajunge în acest moment critic, dar eu continui să-mi iubesc meseria și să mă asigur că totul este sub control. În permanență sunt motivată de pacienții mei, le văd în ochi frica și disperarea și parcă ne imploră să nu renunțăm și să fim bine pentru ei.”
Andreea B. profesează ca asistent medical din anul 2009 la Spitalul Județean Suceava, la secția de dializă. Ea consideră că este o perioadă grea, solicitantă dar sfatul ei pentru fiecare dintre noi este să nu renunțăm, orice meserie sau statut în societate am avea. Tot ea ne spune că orice meserie are atât avantaje, cât și dezavantaje, iar perioada aceasta de pandemie dezavantajează în special cadrele medicale. După cum remarcă ea, „Noi am ales meseria, nu ea pe noi. Este un risc, dar un risc asumat de la început, știam ca ne va fi greu încă de la începutul apariției primelor cazuri în România, și mai ales în Suceava.” Pentru ea, sistemul de sănătate, a fost „o mână de ajutor” în situațiile critice și este mulțumită din acest punct de vedere. În schimb, consideră că „Această perioadă a fost și va fi una grea, critică, și vom uita poate că există speranță, dar trebuie să fim puternici, iar tot ce avem nevoie este de susținerea familiei, colegilor și a pacienților, avem nevoie zilnic de o vorbă caldă, care să ne motiveze.”
O altă părere vine din partea Cristinei C., asistentă medicală cu 20 de ani de experiență. Ea este cea mai expusă în această perioadă, deoarece lucrează la ATI (terapie intensivă), dar acest lucru nu o împiedică să-și iubească meseria. Aceasta „culege roadele muncii sale” zilnic, după cum susține chiar ea. „Sunt mândră atunci când văd că oamenii se vindecă, le sunt recunoscătoare tuturor colegilor mei. Acest lucru mă face să cred că vom reuși, deși, pe lângă aceste vindecări care mă bucură nespus și mă motivează, există și nenumărate pierderi care mă fac să devin lipsită de putere. Dar nu voi înceta să îmi fac meseria. Acest lucru îi sfătuiesc pe toți colegii mei. Pe lângă faptul că încercăm să fim veseli, să nu cădem pradă negativismului, plângem zilnic, ne descărcăm, credem că suntem într-un film horror, dar ne trezim la realitate, ne echipăm și respectăm rutina și orarul zilnic. ”

Aceste confesiuni reprezintă o mică parte a realității actuale. În acest moment, există aproximativ 500 de cazuri de Covid-19 confirmate în rândul cadrelor medicale din Suceava din numărul total de îmbolnăviri din județ, care atinge pragul de 2650. Deși acest număr mare de îmbolnăviri din Suceava ne îngrijorează, asistentele medicale și medicii încă au speranța că totul va reveni la normal și vom reuși să trecem peste această criză. Acest lucru este posibil doar dacă vom respecta măsurile impuse de autorități și îi vom susține, atât moral cât și cu echipamente de protecție: „cel mai mult avem nevoie de susținere”este mesajul pe care cei din prima linie îl transmit sucevenilor și întregii țări.