Alexandru Radu, 21 ani, este student în anul III în Iași, la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Facultatea de Teatru, secția Coregrafie. Pasiunea lui pentru dans a început cu mult timp în urmă, iar acum a ajuns să-i fie stil de viață și domeniul în care vrea să profeseze.
Născut în Brașov, s-a mutat în Bacău încă de când era copil, alături de părinți și sora mai mică, Denisa. Dansul nu făcea parte din planurile lui: „M-am apucat random de balet. Pur și simplu le era mai ușor părinților să ne ia pe mine si pe Denisa din același loc când terminam la școală”.
A urmat cursuri la Colegiul Național de Artă „George Apostu”, în Bacău. La liceu însă a decis singur că vrea să dea la coregrafie, continuând astfel să își dezvolte pasiunea. „Nu mă gândeam că o să continui cu dansul. Dar până la urmă, înainte să dau la liceu, m-am hotărât că asta vreau să fac pe mai departe”, spune Alex.
Creație și dans contemporan
Alex și-a exploatat pasiunea pentru dansul contemporan în cadrul facultății. La finalul fiecărui semestru, la atelierul de creație coregrafică studenții sunt evaluați după prezentarea unui moment a cărui coregrafie trebuie să le aparțină. Momentele sunt construite fie respectând indicații date de profesor, fie după voința studenților, în funcție de tehnicile studiate în semestrul respectiv.
„Pentru mine, fiecare examen a reprezentat atât o provocare, cât și o lecție. Consider că m-au ajutat în procesul de maturizare pe plan profesional, dar și personal. Pe lângă partea tehnică, am învățat să lucrez cu oamenii, în așa fel încât să reușesc să îmi pot expune ideile scenic”, a spus Alex.
„A fost o dorință de-a mea să lucrez la Operă.”
Alexandru Radu
În 2017, și-a început activitatea ca balerin colaborator la Opera Națională Română din Iași. „Am început cu roluri mici, de figurație, după care, cu timpul, m-am ambiționat să intru în corpul de balet, lucru care s-a și întâmplat”. Alex spune că s-a integrat rapid în colectivul de la Operă, din care fac parte balerini din toată lumea. Îi face plăcere să lucreze alături de oamenii de acolo, cu care, pe parcursul repetițiilor, a legat relații de prietenie. Consideră că munca în echipă e necesară într-un grup în care toți lucrează ca un întreg, având același scop, acela de a realiza un spectacol impresionant. „Întotdeauna am simțit că mă pot baza pe colegii mei, care m-au ajutat să progresez și să mă simt în largul meu pe scenă”.
În prezent însă, din cauza contextului mondial cauzat de Coronavirus, activitatea instituției a fost sistată. „Scena îmi lipsește foarte mult și aștept să mă întorc la ceea ce-mi place”.
Scenă și trăiri
„Cred că pe scenă am trecut prin mai multe stări decât în orice altă experiență din viața mea. N-aș putea defini exact toate sentimentele, dar știu că scena e locul unde trebuie să fiu. Dansul este modul prin care mă eliberez și care totodată mă face să fiu eu.”, spune Alex.
Apariția, pentru prima dată, în spectacolul „Giselle” de Adolphe Adam, adaptare coregrafică de Ileana Iliescu, l-a marcat: „A fost una dintre primele mele experiențe pe scenă. Spectacolul îmi place foarte mult și de aceea emoțiile au fost mult mai mari, simțeam efectiv cum îmi tremură picioarele înainte să intru pe scenă. Aplauzele îmi dau mixed feelings, mă simt în același timp ușurat, fericit, satisfăcut. Abia când se aprind luminile în sală realizez câți oameni au venit să vadă ceva ce am produs noi și la care am muncit atât de mult. Sincer, când sunt acolo și toate emoțiile sunt la un loc, cred că pot să spun că aș da la schimb orice altă senzație pentru genul acesta de moment.”
Coregrafie: Viviana Olaru
Interpreți moment: Alexandru Radu, Georgiana Dimitrescu, Maria Cotorobai
Fotografie de Ștefana Popa
„Odată cu primele apariții pe scenă, mi-am dat seama că asta e ce vreau să fac și n-am avut niciodată dubii că poate nu ar trebui să fac asta. Cumva, cred că am știut dintotdeauna că cel mai bine mă regăsesc în artă. E foarte greu să dau o definiție a ce e arta pentru mine, dar ceea ce pot să spun e că mi se pare total necesară omului, deoarece cred că îl atinge în moduri în care nimic altceva nu o face.”
Alex s-a îndrăgostit treptat de artă, exploatând ceea ce avea să-i ofere.
Întotdeauna am fost fascinat de modul prin care ideile capătă viață în artă.
Alexandru Radu
Alex joacă în tot repertoriul de balet clasic al Operei Naționale Române din Iași: „Lacul Lebedelor”, adaptare coregrafică Ileana Iliescu, „Don Quijote”, adaptare coregrafică Ileana Iliescu, „Giselle”, adaptare coregrafică Ileana Iliescu, „Spărgătorul de nuci”, adaptare coregrafică Ileana Iliescu, „Cenușăreasa”, coregrafie Amalia Mîndruțiu. Pe lângă acestea, a jucat și în spectacole de licență în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”: „Thalestris”, coregrafie de Anca Andronache, „Sfârșit sau un nou început?”, coregrafie de Elvis-Paul Gache, „Captivă în întuneric”, coregrafie de Pamela Tănasă, „Noi, cei de ieri și azi”, coregrafie de Hrușcă Cezara, „Democracy/No mercy”, coregrafie de Mălin Galan, „Etern”, coregrafie de Viviana Olaru.
„Democracy/No mercy”
Coregrafie: Mălin Galan
„Sfârșit sau un nou început?”
Coregrafie: Elvis-Paul Gache
„Deși în general nu-mi place să-mi aleg lucruri favorite, aș putea spune că spectacolul la care mă simt cel mai confortabil este «Don Quijote», în principal pentru că îmi place foarte mult coloana sonoră. Și povestea îmi dă un vibe pozitiv”.
artă și pasiuni
Pe lângă dans, Alex a dezvoltat și alte pasiuni în artă. Fotografia a descoperit-o încă din liceu, dar i-a dedicat mai mult timp în al II-lea an de facultate, când și-a cumpărat primul aparat foto. „Întotdeauna am apreciat fotografia și cred că pasiunea asta îmi dezvoltă capacitățile de a folosi vizualul în creațiile coregrafice”.
Alex a învățat de unul singur să editeze pozele și odată cu asta, să realizeze afișe pentru diferite spectacole/momente coregrafice, care îi aparțin atât lui, cât și colegilor săi.
dans în online
„Dansul, ca oricare artă scenică, este dependent de energiile transmise între interpret și spectator. În sală se creează o atmosferă care, din punctul meu de vedere, nu poate fi redată în online. Fie că admitem sau nu, spectatorul face și el, fizic, parte din arta noastră”. Alex spune că pentru el, tranziția de la scenă la laptop a fost destul de bruscă, dar a încercat să își dezvolte diferite aptitudini de editare video pentru „a nu-și lăsa arta să moară”.
„Videoul e o meditație proprie asupra gurii de aer de care noi avem nevoie în carantină, paradoxal fiind faptul că aerul pe care îl respirăm transportă și virusul. Trasând o paralelă, și arta are nevoie de o «gură de aer» în această perioadă, pentru a nu se stinge.”
Alex spune că arta are un rol foarte important în viața sa și își dorește să păstreze acest lucru și pe viitor.
