Pentru prima dată în istoria Jocurile Olimpice, o ediția a fost amânată ca măsură de prevenire a răspândirii virusului COVID-19. Așadar, ediția din 2020, care trebuia să aibă loc la Tokyo, s-a amânat pentru anul viitor. Pentru sportivii de performață care au muncit foarte mult pentru calificare, urmează încă un an de pregătire asiduă pentru a obține rezultate bune. Maria Holbură, singura gimnastă româncă calificată la Jocurile Olimpice, componentă a Lotului Olimpic al României, are 19 de ani și face sport de performanță de 14. A declarat că această amânare îi oferă posibiliatea de a se pregăti și mai bine.
Cum te-ai simțit când ai fost calificată la Campionatul Mondial de la Stuttgart?
La început am fost foarte derutată. Eu în principiu nu mai voiam să fac deloc gimnastică, dar, după ce am aflat că doar eu pot merge la Jocuri mi-am spus că nu pot rata această șansă. Poate pe moment eram confuză, dar acum știu că această parte este greu de atins și printre dorințele tuturor sportivilor. În final, am avut un sentiment de mare satisfacție.
Ce sacrificii ai făcut pentru această calificare?
Înainte de calificări am avut o accidentare la picior. Am tras foarte mult de mine în ciuda celor întâmplate. La fiecare antrenament unde simțeam că mi se rupe tendonul, la fiecare bătaie sau aterizare. Luam multe antiinflamatoare pentru a nu mai simți durerea, dar nu își mai făceau efectul. Cred că este un sacrificiu aparent riscant, dar mi-am dorit foarte mult să-mi ajut echipa.
Cum arată mai exact munca pentru Olimpiadă?
Este aceeași ca și până acum. Ce este diferit e că o fac cu mai multă plăcere, știind ce obiectiv am în față. Nu e vorba doar de imaginea mea în joc, ci de a României, o mândrie până la urmă.
Ce înseamnă încă un an de pregătire?
Încă un an de pregătire este o derutare dacă ne uităm în jur la cele desfășurate. Însă, pentru mine înseamnă conștientizarea celor întâmplate, plus emoție și reîmprospătare în același timp.
Este un avantaj sau dezavantaj?
Dacă Olimpiada se ținea anul acesta nu mă simțeam cea mai pregătită, și nu cred că aș fi avut un rezultat foarte bun. Simt că totul s-a întâmplat cu un scop.
Care ar fi perioada minimă de pregătire pentru o competiție?
Dacă mă gândesc strict la mine și la acest campionat, cred că m-aș rezuma la minim șapte luni de pregătire continuă pentru acest eveniment multi-sportiv.
Cum a fost revenirea în sala de gimnastică după antrenamentele de acasă?
Destul de emoționant, nu m-am așteptat. Îmi era tare dor de colegele și antrenorii mei. A fost o bucurie să vedem că ceva se schimbă. Sper să ne decurcăm de acum încolo și să revenim la cele obișnuite.
Ce înseamnă cu adevărat Tokyo 2020?
Pentru fiecare sportiv poate avea o altă însemnătate, însă, pentru mine această calificare individuală Tokyo 2020 înseamnă o bucurie imensă, pentru că știu cât am îndurat și mă gândesc că nu a fost in zadar tot efortul.
Pe perioada stării de urgență, Maria nu a renunțat nicio zi la programul ei de antrenament. S-a menținut de acasă cu două antrenamente pe zi, unul cu pregătire fizică și izometrie și unul cu pregătire artistică. Poate că e dificil, dar nu imposibil, spune ea optimistă și încrezătoare. La sfârșitul lunii mai a revenit la vechile obiceiuri: antrenament, program, muncă. S-a reîntors la Izvorani unde și-a reluat activitatea. Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) a anunţat că evenimentul va purta titulatura de Jocurile Olimpice 2020, chiar dacă vor avea loc anul viitor.
ANDREEA ROTĂRIȚA
