Marius Nicolae Florescu a reușit să facă din pasiunea sa pentru fotografie un lucru remarcabil, deși nu a avut sprijin în viață. Printre multe altele, amintim doar că a fost abandonat de părinți la naștere, apoi diagnosticat cu maladia Wilson și a trecut prin mai multe centre de plasament. În ciuda acestor încercări, a ajuns cu pasiunea sa în cele mai râvnite locații culturale ale lumii. De exemplu, în 2010, a ajuns cu o expozișie la muzeul Luvru din Paris, eveniment în urma căruia Angelina Jolie și Brad Pitt au cumpărat una dintre creațiile sale. Marius ne-a dezvăluit printre lacrimi și emoție, răsfoind micile amintiri, povestea pasiunii sale, dar și-a făcut timp și să dea sfaturi tinerilor artiști sau îndrumare celor care împărtășesc pasiunea lui.
Care a fost punctul în care ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?
S-a întâmplat într-o zi de vară, pe vremea când aveam 10 ani, mă aflam la centrul de plasament.
Atunci, prin prezența străinilor, am primit în dar, pentru prima oară, un aparat de fotografiat pe peliculă (film) Kodak. Fiind un simbol semnificativ, unde prima imagine mi-a rămas intipărita acolo, printre amintiri. Era o zi din luna august, privind entuziasmat si emoționat, rostesc primele cuvinte de unul singur despre: “Fotografie”. Nu știam la acea vreme ce presupune fotografia, dar treptat, în anii care treceau, am început să aprofundez, înțelegând că aparatul de fotografiat, este unicul “frate”, care mă însoțea oriunde, prin realizarea diferitelor compoziții. Zile și nopți, începusem să mă familiarizez cu acest instrument. Acel aparat foto mi-a oferit ocazia să tresar cu zâmbet și bucurie la fiecare colț al clădirilor, dar și a anumitor peisaje din satul Popricani, surprinzând imagini ale oamenilor, caselor tradiționale românești și a apusului. Am început să analizez fiecare loc, căutam să surprind momente importante ale oamenilor. Puțin mai târziu, unul dintre educatori a plecat la oraș, pentru a duce aparatul la studiou, astfel mi-a developat și printat imaginile realizate de mine. Când analizam imaginile, îmi rosteam în gând: “Fotografia este dragostea mea!”. Pe lângă traumele și suferințe, supus la provocările vieții, am continuat să reflectez asupra pasiunii mele. Pe vremea liceului, am renunțat la banii pentru medicamente și am reușit să-mi achiziționez primul aparat foto DSLR: Konika MINOLTA. Un acest aparat am reușit să surprind cadre de excepție, realizând cu ele apoit numeroase expoziții în Iași. În acea perioadă, am simțit momentul oportun al cotiturii, atunci cu mari greutăți încercam să strâng fiecare leu din bursă pentru a aduna bani pentru pasiunea mea.
Ce gen de fotografie te inspiră cel mai mult?
Dețin peste 7.900 de imagini, totuși îmi e greu să definesc constructiv așa numita “perfecțiune”, care se stabilește pe diverse criterii pentru fiecare imagine în parte. N-aș putea menționa că o compoziție fotografică este perfectă, decât în conotații semnificative față de subiect, care mai apoi este transpus printr-o linie a frumosului și a sensibilității.
Ce facultăți și specializări ai absolvit, și cum reușești să ai timp pentru fotografie?
La cei 39 de ani, sunt absolvent a două facultăți, Mecanică și Filosofie, dar am și un master la specializarea foto-video și regie, din cadrul Universității de Arte „George Enescu”, Iași. Pot să afirm acum că a existat o voință de fier (…) în virtutea unui mare drum, pe alocuri anevoios. Prin prisma educației, care pentru mine a fost “colacul de salvare”, ajustând o traiectorie de schimbări, am fost susținut și apreciat de către profesori și prieteni, care de-a lungul timpului m-au sprijinit și format.
Ce obstacole au existat în calea vocației tale pentru fotografie?
Bugetele pentru cultură sunt reduse în zilele noastre. Aspectul negativ al neîncrederii în organizarea expozițiilor de artă fotografică, plus umbra unui deficit financiar, însă, cu sprijinul prietenilor și colegilor, am reușit să expun propria expoziție pentru prima dată în Europa.
Cum descrii experiența ta fotografică?
Proiectele mele respectă o anumită tematică, astfel am reușit să le expun în mai multe locații, cum ar fi: Sibiu – Palatul Brunkenthal; Paris- Muzeul Lovrue, Iași- Palatul Culturii, Piatra Neamț – Galleria: Art; Timișoara – Galleria: Notre Dame; New York- Galeria Euroart, Austria, Baden – Galeria Art, urmând mai apoi cea din acest an, când voi expune în Portugalia și Olanda. Aceste realizări au fost posibile datorită oameniilor care au crezut în mine, prin numeroase eforturi și formalități necesare pentru implementarea unor pași importanți, privind desfășurarea fiecărei expoziții.
Care este cea mai mare realizare a ta pe plan fotografic?
La expoziția de la Louvru și Baden, au participa și oficialități din cadrul unor insituții de rang înalt, din Parlamentul Austriei și cel European. În plus, m-am simțit onorat atunci când membrilor juriului, format din reprezentanți ai National Geographic, le-a atras atenția câteva lucrări de-ale mele. Pentru mine, deschiderea fiecărei expoziții pe plan național și internațional, a fost o șansă de a călători atât în țară cât și prin lume, de a cunoaște locuri și oameni noi, implicit, tradițiile fiecărei țări aparte.
Care este mesajul tău pentru tinerii inițiați în arta fotografică?
Le recomand tinerilor, să-și canalizeze fiecare proiect fotografic cu pasiune, evidențiată prin ambiție, curaj și cu multă perseverență, bunăvoință și implicare Dat fiind faptul că fotografia adesea este subiectivă din punct de vedere estetic, fiecare imagine reprezintă un film aparte, care dă anumite stări și emoții. Le sugerez tinerilor inițiați să vâneze fiecare moment, prin practicarea fiecărui cadru, oriunde au ocazia. E nevoie să-ți stabilești amalgamul de valori, care mai apoi, trebuie diferențiat printr-o viziune aparte.
Dacă e să definești fotografia printr-un citat, care ar fi acesta?
Adesea în lumea fotografiei, fiecare moment trebuie prețuit, dar nu fiind o iluzie, păstrând speranța aprigă față de frumos, ce nu se stinge niciodată.
Pasiunea ta pentru fotografie se naște din trăire sau din inspirație?
Pasiunea mea naște din împăcarea cu mine însumi. Astfel, în tăcere, fiecare cadru este realizat din anumite trăiri și inspirație față de tot ce înseamnă frumos, printr-o linie a sensibilității pe care mi-o conturez în viață, evoluând și creând.
Care sunt planurile tale de viitor în ceea ce privește fotografia?
În anul 2021 urmează să am mai multe expoziții în țările precum: Austria, Olanda, Ucraina și Rusia, pentru care și în prezent depun un efort semnificativ. Îmi doresc mult să reușesc să realizez tot ce mi-am propus în ceea ce ține de pasiunea mea pentru fotografie. Pe lângă cele menționate, am început să predau cursuri de fotografie la un centru de plasament din Focșani și Panciu, cu sprijinul Institutului Cultural Român și Direcției pentru Protecția Copilului Focșani, având susținerea doamnei Abel Violeta Bârlea. Prin acest proiect, îmi propun să inițiez tinerii mai puțin favorizați social în arta fotografică, pentru a le putea oferi posibilitatea de a o descoperi și a evolua în acest domeniu.
LIVIA MANCUȘ
