Violenţa în familie” este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra unei alte persoane.
Toți mai mulți oameni se confruntă cu această problemă, iar unii dintre ei ajung să aleagă calea greșită în viață din această cauză. Am stat de vorbă, pentru StudentPress, cu o persoană, care ne-a povestit despre experiența ei, pentru a schimba ceva în soarta oamenilor care aleg să se izoleze, să nu povestească despre necazurile lor și care se comportă ca și cum ei ar fi vinovați de actele de violență. Tânăra a preferat să rămână, totuși, în anonimat.
Când și cum au început probleme tale?
Totul a început cand m-am mutat împreună cu părinții mei la vârsta de 10 ani. Tata a început să consume din ce in ce mai mult alcool, pentru că îl ajuta să scape pentru o perioadă de gândurile și problemele personale. Ajunsese să consume alcool în fiecare zi, până uita cine e și ce face.
Cu cine ai mai vorbit de-a lungul timpului despre acest abuz?
Am vorbit cu profesorii de la liceu, psihologi, directoarea școlii, până și cu cei de la Protecția Copilului, dar nimeni nu a reușit să mă scape de acel iad! Așa că m-am salvat singură și cu ajutorul prietenului meu. Am reușit, după 9 ani de coșmar, să nu mai am de-a face cu acel abuz.De multe ori a venit Poliția la noi acasă pentru ca tata o lua razna, dar de fiecare dată nu au făcut nimic cu el, îl lăsau pur și simplu în pace. Nici în seara cand m-a dat afară din casă, nu i-au facut absolut nimic.
Cine a mai fost alături de tine?
Persoanele care mi-au fost alături sunt mama, prietenul și cea mai bună prietenă a mea. M-au ajutat să am curaj, să încerc să trec peste greutăți măcar puțin și să scap de acolo cât mai repede. Mama a mai rămas o perioadă în aceeiași casă cu tata, până când a plecat în străinătate pentru a mă susține să termin facultatea.
Cum ai trecut peste aceste greutăți?
Trăind 9 ani în abuz, sărăcie, scandal și stres, mi-am dat seama, pe la vârsta de 15 ani, că nu mai pot trăi într-un mediu atât de toxic, așa că mi-am promis ca la 19 ani să plec de acasă și să-mi fac un viitor. La 18 am avut primul meu prieten, care mi-ai arătat latura bună și amuzantă a vieții. Așa că el e cel care m-a luat sub acoperișul lui și până în prezent locuim împreună.
Ce le-ai transmite persoanelor care sunt abuzate în acest fel?
Tuturor celor care trec sau au trecut prin această experiență, le spun să lupte, până la cer și înapoi, pentru ei și viața lor. Le mai spun că atunci când se ivește ocazia, poate azi, mâine sau peste ani, sa plece. Să lase în urmă totul, dar mai ales pe cel care i-a distrus viața. Și sa nu uite că viața e frumoasă, cu bune și cu rele. Că în orice lucru mărunt și nesemnificativ există bunătate și frumusețe .
Cum a trecut mama ta peste această experiență?
Mama e plecată din țară și e mai bine. Încearcă și ea să uite de viața alaturi de tatăl meu, cumva să îl ierte. Eu însă nu am cum. Am fost împreună în acele momente în care am crezut că până aici ne-a fost, dar am reusit cumva să o fac și pe ea să aibă speranța că într-o bună zi nu va mai fi nevoie sa îl îndure pe tata așa cum a făcu-o ani de zile.
Consideri că această experiență te-a schimbat într-un fel?
Da, foarte mult! A trebuit să mă maturizez devreme, sa învăț ce înseamnă greutățile vieții. Nu am mai avut copilărie de la vârsta de 10 ani. Am fost un “adult”, cu mintea unui copil. Dar aceste greutăți și neajunsuri m-au învățat să iubesc viața, să apreciez fiecare lucru din jurul meu, să lupt pentru mine. Nimeni nu te poate salva, doar tu esti singurul care într-un final ia decizia de a lăsa în urmă totul, pentru a lua viața de la început.
Sursa : http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie
BINDEA SORINA
