Am stat de vorbă cu doamna Ana sau tanti Anuța, cum îi spune lumea, în vârstă de 80 de ani despre cum se făcea costumul popular. Costumul popular femeiesc e alcătuit din: poale, catrință, brâu (la mijloc), bârneață (peste catrință), cămașă și tulpan (pe cap). Costumul popular bărbătesc e alcătuit din: ițari (pantaloni), fustă, cămașă, bondă și căciulă. Inițial materia primă care era folosită în confecționarea costumului provenea din gospodăria oamenilor, însă cu timpul aceasta a fost înlocuită cu materiale industriale.
Piesa principală și cea care se remarcă este cămașa. Acesta este confecționată din bumbac, iar în trecut era folosită pânza de in sau cânepă. Croiala e simplă, iar modelele și culorile sunt cele care scot în evidență ia. Motivele sunt inspirate din natură: flori, spic de grâu, soare etc.
Cămașă cu fodori 
Cămașă cu fodori 
„Făceam pânză de casă. Cumpăram bumbac, îl puneam pe stative și țeseam și cămăși bărbătești și femeiești, poale. Foloseam fel și fel de culori. Le bagăm în ițe și de acolo făceam modelul. Făceam și numa’ cu o culoare, negru, bordo sau le combinam. Motivele și culorile depindeau și de vârstă și evenimentul la care se purta ia. Făceam fel de fel de modele: cruci, flori. Cămășile bărbătești le țeseam și le făceam model cu negru. Doar negru se folosea la costumele pentru bărbați. Tot din pânză se făceau și poalele si fusta bărbătească.”, povestește tanti Anuța.
Poalele sunt albe, iar în partea de jos sunt înfrumusețate cu motive tradiționale. Acestea sunt asemănătoare cu cele de pe cămașă. Fusta bărbătească era albă, simplă sau încrețită.
Cămașă cu mânecă scurtă 
Cămașă cu mânecă lungă 
Cămașă cu mânecă lungă
„Țeseam catrințele care vin peste poale. Catrința se făcea din lână subțire, toarsă în urzeală. De obicei, era dintr-o bucată. Venea de la talie în jos prinsă cu bârneața. Ițarii, pantalonii bărbătești se coseau din lână și bumbac, erau simpli, fără model. Se purtau atât vara, cât și iarna. Lâna o spălam și o duceam la dregătoare, apoi o torceam și o puneam pe stative și țeseam pănură (suman), așa îi ziceam. Le vopseam negru sau maro. Apoi mergeam la croitor. El cosea pantaloni, sumanul și vestele bărbătești.”, spune tanti Anuța.
Brâiele pentru femei se făceau cu dungi colorate. Cele de bărbați aveau și buzunare și se încingeau deasupra pantalonilor și a cămășii. Bârneața era mai subțire și mai lungă ca brâul, având mai mult un rol decorativ, spre deosebire de brâu, care trebuia să țină catrința și cămașa.
Bonda se făceam din blană de oaie. Datorită bogăției culorilor și a ornamentelor care o înfrumusețează, e o piesă foarte apreciată, iar realizarea ei dura mult timp. Bonda înflorată era realizată cu motive variate, printre care: linia dreaptă, semicercul, florile însoțite de frunze.
Pe cap, femeile purtau tulpan (batic), de obicei de culoare neagră. Era simplu sau înflorat. Iarna, bărbații purtau cușmă (căciulă) neagră sau sură, făcută din blană de miel. „În picioare purtam opinci când eram noi mici, cu ciorapi de lână. Erau făcute manual, din piele de vițel.”, mai povestește tanti Anuța.
Aceasta mai spune că la un costum popular se lucra foarte mult. Dura și un an să îl termini. Dacă făceai un model mai deosebit, trebuia să lucrezi cu el mult mai mult. În schimb, costumul popular de zi cu zi era mai simplu. Era făcut cu modele cât mai ușor de realizat, să nu mai lucrezi atâta cu el. În prezent, sunt tot mai puțini meșteri populari, însă, costumul popular e apreciat și de generațiile tinere. Prețul unui astfel de costum începe de la 1000 de lei. Acesta variază în funcție de modul în care e confecționat, costumele realizate manual fiind mai scumpe decât costumele țesute la război. Prețul reflectă valoarea, calitatea materialelor, munca depusă în realizarea costumului și complexitatea lui, tocmai de aceea piesele de costum autentice nu vor fi vândute la prețuri „de nimic”.
Sărbătoarea iei și a portului tradițional
Costumul popular este un element de identitate națională. Costumele populare se pot împărți în șapte regiuni folclorice. Acesta are aceeași structură, în mare parte pe întreg cuprinsul țării, dar se diferențiază cromatic și decorativ de la o regiune la alta. În trecut, oamenii purtau costumul popular atât în zile de sărbătoare, cât și în cele de lucru. Astăzi acesta este purtat foarte rar și numai la sărbătorile importante, în special de bătrânii care au crescut cu el și mai păstrează tradiția.
Portul popular începe să redevină atractiv și pentru tineri, motivele tradiționale fiind adoptate în diferite creații ale designerilor contemporani (de exemplu: casa de modă Christian Dior, care a copiat un cojoc românesc). În 1940 Henri Matisse, a pictat „La blouse romaine” care a devenit sursă de inspirație pentru casa de modă Yves Saint Laurent. Alți pictori care au ilustrat în operele lor cămașa populară sunt: Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Constantin Daniel Rosenthal, Nicolae Grigorescu. Mai târziu, alți designeri au creat colecții dedicate iei: Jean-Paul Gaultier, Philippe Guilet, Carolina Herrera. De asemenea, ia a fost purtată și de vedete internaționale. Emma Stone, Halle Bery, Nicole Kidman, Anne Hathaway sunt doar câteva celebrități care au ales să îmbrace această piesă vestimentară. În 2012, cântăreața Adele a pozat pentru revista Vogue, îmbrăcată într-o ie realizată de Tom Ford, designer american.
Ziua iei e sărbătorită pe 24 iunie, de Sânziene, iar ziua portului traditional în a doua duminică a lunii mai.
