Obiceiurile. Ce sunt ele și cum ne afectează viața

    Material realizat de Grațiela Blidariu și Ana Indre

    Spălatul pe dinți, legatul șireturilor, mersul pe bicicletă, memorarea locației obiectelor din casă și deschiderea ușii cu cheia sunt câteva dintre obiceiurile care ne guvernează viața. Alegerea cuvântului „guvernare” pentru a descrie impactul obiceiurilor în viața noastră nu este întâmplătoare, ele fiind esențiale pentru eficientizarea timpului și resurselor, pentru a nu fi nevoiți să reînvățăm în fiecare zi cum trebuie să ne periem de dinți sau cum să pedalăm pe o bicicletă. Dar ce sunt aceste obiceiuri, cum se formează ele și cum ne afectează viața?

    Din punct de vedere științific, un obicei este o rutină de comportament care are nevoie de repetare constantă pentru a putea fi implementat și, mai apoi, realizat în mod inconștient. Faptul că după învățare, un obicei are loc în mod inconștient, reprezintă esența acestuia și motivul pentru care influența obiceiurilor în viața de zi cu zi este atât de puternică. 

    Dragoș Cirneci este conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale, Centrul CINETic, Laboratorul de Dezvoltare Cognitivă şi Psihologie Aplicată prin Experienţe Imersive și specialist în neuroștiințe. Acesta descrie obiceiurile ca fiind comportamente automatizate.

    „Ele sunt prezente la toate animalele și reflectă principalul mijloc de învățare a comportamentelor. La om, ele au un anumit specific. Astfel, atunci când învățăm ceva nou, inițial, procesul este sub controlul atenției. În timp, el se automatizează, devine inconştient, nu mai necesită resurse atenționale.”

    Condusul, pentru începători, este o activitate solicitantă. Șoferul începător are nevoie de o atenție sporită în mai multe direcții, creierul fiind solicitat la maxim pentru a putea performa în condițiile date. Cu toate acestea, condusul devine mai ușor și relaxant pentru cineva experimentat, datorită faptului că schimbatul vitezei și găsirea locației pedalelor devin procese automatizate, devin obiceiuri prin repetare, iar creierul nu mai este nevoit să treacă la fiecare sesiune de condus prin procesul de învățare.

    „Această automatizare ne permite să avem un portofoliu larg de comportamente pe care ne putem baza în orice situație, inclusiv când nu avem resurse cognitive suficiente – cum ar fi când suntem stresaţi sau obosiți, sau când trebuie să facem multitasking.”, spune Dragoș Cirneci.

    Cu toate acestea, pentru a putea forma un obicei, nu este necesară doar repetarea unei acțiuni în mod constant, ci este nevoie de un așa-numit indiciu și de o recompensă, elemente esențiale în formarea și existența obiceiurilor.

    Așa cum îi spune și numele, bucla habituală se referă la un proces repetitiv care are loc în creierul nostru, proces format din câțiva pași interdependenți. În cartea sa, The Power of Habit, Charles Duhigg, reporter de investigație la „The New York Times”, câștigător al premiului Pulitzer și a altor premii care îi acreditează munca în domeniu, descrie această buclă ca pe o serie de trei pași.

    Indiciul sau elementul declanșator este primul pas. Acesta îi indică creierului ce obicei să folosească din acel portofoliu de comportamente menționat mai sus. De exemplu, dacă o persoană și-a făcut un obicei din a bea cafea în fiecare dimineață, răsăritul soarelui, trezitul, mirosul de cafea sau chiar bucătăria poate constitui acest indiciu sau element declanșator care îi spune creierului că e timpul pentru cafea. 

    Pasul doi se referă la rutina propriu-zisă, la acțiunea determinată de elementul declanșator și poate să fie fizică, psihică sau emoțională. În cazul exemplului de mai sus, rutina se poate referi la pregătirea propriu-zisă a cafelei pentru a fi consumată.

    Iar, ultimul pas, dar cu siguranță nu cel din urmă, este recompensa. Recompensa este elementul decisiv în ceea ce privește crearea unui nou obicei sau modificarea unuia deja existent. Ea determină dacă creierul merită sau nu să rețină acest obicei pentru viitor. Gustul de cafea și impulsul de energie pot constitui o recompensă suficient de puternică pentru a reține acest obicei și pentru a-l refolosi pe termen lung.

    Cu timpul, această buclă habituală se automatizează și creierul începe să asocieze un indiciu sau un element declanșator cu o recompensă, astfel creându-se un puternic sentiment de anticipare al acelei recompense și o poftă aproape de necontrolat. În funcție de obicei, spune Dragoș Cirneci, „putem să facem adicții – de la gambling, la fumat, la consumul de droguri.”

    Având în vedere caracterul repetitiv al unui obicei și sentimentul puternic de anticipare al unei recompense, oamenii nu sunt predispuși numai la automatizarea activităților benefice, iar obiceiurile mai puțin sănătoase tind să apară în viețile lor. „Obiceiurile au menirea de a ne relaxa și de aceea trebuie să avem grijă ce obiceiuri învățăm, pentru că, odată ce ajung să capete această menire, ele ne controlează viața. Și este sănătos să ne găsim echilibrul în alergatul în parc, nu în gambling. Stilul de viață sedentar sau activ este determinat de portofoliul nostru de obiceiuri. Statul la TV, pe internet, pe jocuri video sunt obiceiuri care ne relaxează, dar, în exces, ne creează probleme”, spune Dragoș Cirneci.

    Pe lista de obiceiuri care pot crea probleme se află și rosul unghiilor, un obicei care se regăsește în viețile multor oameni. Ioana Răcăuțanu este unul dintre ei. Are 21 de ani și mărturisește că unul dintre obiceiurile negative pe care le are este reprezentat de rosul unghiilor. „Pățesc asta din cauza stresului. Obiceiul acesta se manifestă de cele mai multe ori când mă gândesc la testele și lucrările pe care le am de făcut pentru facultate. De multe ori, nici nu realizez că îmi rod unghiile, dar atunci când îmi dau seama, mă face să mă simt și mai rău.”

    Deși rosul unghiilor este un obicei care poate să devină problematic, consumul de droguri, jocurile de noroc și fumatul se pot transforma în adevărate adicții. 

    Ion Blidariu are 52 de ani și fumează de la 15 ani. „Fumez de 37 de ani, fără pauze mai lungi de câteva săptămâni. În principiu, am trei motive pentru care fumez. Unul din ele e faptul că, dacă beau cafea, simt nevoia să fumez câteva țigări deodată. Un alt motiv e faptul că mersul la o țigară mă ajută să iau pauze în timp ce lucrez. Altfel, nu-mi dau seama cum trece timpul și mai fumez pentru că m-am obișnuit cu mirosul și gustul de tutun. Mai am momente când conduc și uit să-mi cumpăr țigări. Atunci, nu mai fumez cât conduc, dar imediat după mă duc să-mi cumpăr pentru că simt nevoia de a fuma. Dacă ar fi să mă las acum de fumat, de bunăvoie, nu cred că aș putea să o fac – poate numai dacă aș fi constrâns de alți factori sau de sănătatea mea.”

    Chiar dacă obiceiurile care creează probleme par a fi greu spre imposibil de stăpânit sau eradicat, există, totuși, posibilitatea de înlocuire a obiceiurilor problematice cu altele, care aduc beneficii în viețile oamenilor. Această modalitate de înlocuire, spune Charles Duhigg, funcționează cel mai bine atunci când este aplicată așa-numita „Regulă de Aur” (The Golden Rule) a schimbării obiceiurilor. Regula se referă la modificarea unuia dintre pașii buclei habituale, mai exact la modificarea rutinei. Dacă se păstrează același indiciu și aceeași recompensă, rutina se poate modifica pentru a înlocui un obicei problematic cu unul benefic. În momentul în care un fumător simte nevoia de a fuma, poate să înlocuiască țigara cu mâncatul unor fructe sau legume, spre exemplu. Astfel indiciul și recompensa se păstrează, dar rutina se schimbă.

    Însă, precizează Charles Duhigg, este de notat faptul că nu doar aplicarea Regulii de Aur contează, ci și determinarea personală și credința în faptul că schimbarea e posibilă. 

    Alex Blidariu are 28 de ani și a fumat pentru prima dată la vârsta de 11-12 ani, până la vârsta de 26, încercând să se lase de acest obicei de două ori. În prezent, s-au împlinit 2 ani de când Alex nu mai fumează. Cea de a treia încercare de a se lăsa de fumat a funcționat cu succes. „Îmi amintesc că prima și a doua oară când m-am lăsat de fumat au fost groaznice, am dus cel mai rău stil de viață posibil. Am început să mănânc multe dulciuri, chipsuri și să beau bere ca să compensez gestul de a fuma, de a duce mâna la gură. Nu am gestionat situația deloc bine, am înlocuit fumatul cu obiceiurile greșite.”

    Astfel, așa cum spunea Charles Duhigg în cartea sa, nu doar aplicarea Regulii de Aur garantează succesul, ci ambiția și voința care, mărturisește Alex, reprezintă elementele cheie care l-au ajutat să se lase de acest obicei transformat în adicție.

     „Am încercat să mă las de fumat de două ori. Nu am reușit, pur și simplu, pentru că nu aveam suficientă ambiție, suficientă voință. În prezent, nu mai fumez pentru că îmi place să fiu curat, să nu miros a țigări, iar ceea ce sunt în ziua de astăzi se datorează faptului că m-am lăsat de fumat.” 

    Dacă obiceiurile negative pot aduce după sine alte obiceiuri negative, același lucru este valabil și pentru cele pozitive. După cum afirmă Dragoș Cirneci, „oamenii tind să ȋnveţe lucruri care sunt congruente, asemănătoare cu cele deja ştiute. Este un efect de domino.” Astfel, Alex nu doar a reușit să se lase de fumat, ci să adopte și alte activități care să-i influențeze pozitiv propria viață.

    „Știind că am făcut ceva bun pentru mine și pentru corpul meu, caut să fac tot timpul mai mult. După ce m-am lăsat de fumat, m-am apucat de sport, am devenit vegan și acum citesc mai mult ca niciodată.”

    Cu toate acestea, deși voința a fost elementul cheie care l-a ajutat pe Alex să-și schimbe obiceiul de a fuma, aceasta nu apare din neant și nici nu se menține la același nivel constant pe parcursul vieții. „Studiile arată că cei mai mulţi oameni pot face schimbări majore ȋn viaţă/carieră până ȋn 30 de ani. Apoi, declară că sunt capabili, dar nu prea o mai fac, decât „strânşi cu uşa”. Totul depinde de o trăsătură numită „deschidere faţă de experienţe”, care ajunge la un maxim la 20 de ani, rămâne pe un „platou” până la 30 şi apoi ȋncepe să scadă.”, spune Dragoș Cirneci.

    Mirabela Oancea are 42 de ani și, în urmă cu aproximativ doi ani, a avut o operație de extirpare a tiroidei, urmând ca pe parcursul tratamentului cu hormoni să acumuleze câteva kilograme în plus, pe care nu și le dorea.

     „Acele kilograme au venit cumva la pachet cu destule dezavantaje, aveam colesterolul ridicat, tensiunea arterială oscilantă, mobilitate greoaie a corpului și dureri de spate din cauza greutății care se abătea asupra coloanei.”

    Conform unui studiu, adulții în vârstă nu vor avea motivația, voința să inițieze obiceiul de a face sport sau de a mânca sănătos pentru motive estetice sau pentru sănătatea generală, ci datorită consecințelor imediate asupra sănătății și vieții lor.  

     „Mi-a fost recomandat de către medic să încerc să slăbesc, pentru a mai diminua din durerile pe care le aveam. Am încercat mai multe modalități de a slăbi, dar pentru că făceam febră musculară de la efortul intens, îmi era greu să mențin un ritm constant în ceea ce privește sportul. Apoi, am încercat să iau scările până la etajul cinci, în locul liftului și mă simțeam mai bine așa, doar mergând puțin mai mult.”

    Pentru ea, spune Mirabela, mersul pe jos a devenit o rutină înainte să apuce să realizeze acest lucru, iar de atunci îl vede ca o „binecuvântare pentru trup și suflet.”

    ***

    Așadar, obiceiurile stau, fără doar și poate, la baza activităților de zi cu zi, influențând pozitiv sau negativ modul în care oamenii își desfășoară viața. Tot ele sunt și cele care pot facilita schimbarea în bine a anumitor rutine și contribuie, astfel, la atingerea obiectivelor pe care o persoană și le-a stabilit, fie că e vorba de a avea o viață mai activă și de a mânca mai sănătos, fie de a citi mai mult.