The Father: pierderea unui părinte în fața demenței

    the father filmul

    Devastator prin realitatea pe care o reprezintă, The Father nu spune doar o poveste despre demență, ci ne face să experimentăm pentru o oră și jumătate neliniștea acestei boli.

    Anthony este un bătrân pe la 80 de ani, răutăcios, dar carismatic, care refuză orice îngrijitoare pe care Anne, fiica lui, o selectează cu grijă. Prezența unei alte persoane care să-l supravegheze devine o necesitate, întrucât Anne nu-l poate vizita zilnic. Fluxul memoriei lui Anthony îl duce până în punctul în care își pune la îndoială propria identitate.

    Filmul este bazat pe aclamata și premiata piesă de teatru scrisă de Florian Zeller, Le Pèrè (2012). Și-a făcut debutul în cadrul Festivalului de Film Sundance, în ianuarie 2020, iar în cinematografe a apărut abia la începutul anului 2021. Este o producție dramatică anglo-franceză, în regia lui Florian Zeller, avându-i în roluri principale pe Anthony Hopkins și Olivia Colman, alături de care joacă Rufus Sewell, Mark Gatiss, Imogen Poots și Olivia Williams. Scenariul a fost adaptat pentru film de regizor cu ajutorul lui Christopher Hampton, cunoscut pentru Atonement (2007) și Dangerous Liaisons (1988). Filmul s-a bucurat încă de la apariție de 131 de nominalizări și de 26 de premii, printre care și 2 premii OSCAR, în anul 2021, pentru Cel mai bun actor în rol principal (Anthony Hopkins) și Cel mai bun scenariu adaptat (Florian Zeller și Christopher Hampton).

    Sfâșietor prin simpla expunere a realității într-un mod cinematic, intriga nu urmărește să prezinte povestea prin ochii unui personaj, ci include trăirile tuturor persoanele afectate. Nu ne mai punem problema unui final fericit, pentru că orice încercare de anticipare a ce urmează să se întâmple devine inutilă, punându-ne la colț, în aceeași stare de dezorientare și vulnerabilitate pe care o resimte și bolnavul.

    Sursă: Sony Pictures – Anthony Hopkins și Olivia Colman

    Când îl vedem prima dată pe Anthony (Anthony Hopkins), avem impresia că vom cunoaște un bătrân gentil și calm, care-și petrece zilele într-un apartament luxos din Londra, izolându-se de grijile lumii. Vizita fiicei sale, Anne (Olivia Colman), ne demonstrează contrariul: odată ce Anthony află că Anne urmează să plece în Paris pentru a începe o viață nouă alături de Paul, un francez de care s-a îndrăgostit, starea lui se schimbă rapid din nedumerire în panică.

    Anne este îngrijorată pentru tatăl său. Se vede nevoită să-i caute o nouă îngrijitoare, deoarece pe ultima Anthony o acuzase de furt. După ce Anne pleacă din apartament, se aude un sunet bizar, iar Anthony este surprins de prezența unui bărbat (Mark Gatiss), care citește ziarul pe canapeaua sa. Schimbul de replici care urmează nu face decât să ne pună la îndoială orice informație pe care o aflasem până acum. Bărbatul se prezintă ca fiind soțul Annei, dar ea este divorțată. Spune că Anthony este doar un musafir în casa lui, deși Anthony trăiește acolo de mulți ani. Nu durează mult și supărarea lui e înlocuită cu un sentiment de ușurare, când o aude pe Anne intrând în casă – doar că nu e cea pe care o cunoaștem (acum este Olivia Williams).

    Lucrurile devin tot mai bizare în momentul în care îl reîntâlnim pe Paul, care acum este Mark Gatiss, un bărbat impunător, chiar deranjat de prezența lui Anthony în unele momente. Urmează o serie de discuții aprinse, pe furiș, între Anne și Paul, la care pare că nu ar trebui să fim părtași, ca și când le-am invada intimitatea. Apar mici schimbări în apartament, oamenii sunt tot mai neliniștiți, timpul se mișcă nefiresc de amețitor, iar Anthony se agață de ceasul lui, care pare a fi singura conexiune cu realitatea.

    Sursă: trailer – Rufus Sewell, Anthony Hopkink și Olivia Colman în The Father

    Pentru Hopkins, actoria s-a tradus de cele mai multe ori la mimica expresivă a feței și mai puțin în mișcările corpului, încă din roluri precum Hannibal Lecter sau Papa Benedict al XVI-lea. Ne-am obișnuit să-l vedem în roluri puternice prin natura personajului, iar acum îl vedem vulnerabil, sensibil, într-un rol pe care îl poate înțelege oricine. Interpretarea lui Anthony, premiată anul acesta la OSCAR, ne demonstrează încă o dată capacitatea sa de a transpune cea mai pură emoție în gesturi mici. Momentele de liniște îl găsesc crispat, parcă înghețat în timp. Aceeași scenă pe care am amintit-o mai sus, unul dintre momentele intime dintre Paul și Anne, în care discută aprins despre tatăl celei din urmă, iar Anthony ajunge în pragul ușii, nedumerit și speriat, conturează atât de simplu natura personajului principal. Nu ne dăm seama dacă a auzit cele spuse de ei și a uitat pe loc sau șocul a fost atât de mare, încât l-a încremenit. Hopkins duce stările de la completă confuzie, aproape umilință, a unui bătrân în fața bolii, la nervozitate și răbufniri tăioase, răutăcioase surprinzător de natural.

    Cu toate că cea mai mare atenție cade pe Anthony Hopkins, interpretarea care sensibilizează întreaga poveste este a Oliviei Colman. Ne ajută să vedem cât de dificil și frustrant poate fi pentru persoanele din jurul unui om cu o astfel de afecțiune să proceseze răbufnirile bruște, imposibilitatea de a-și aminti lucruri esențiale sau chiar cine sunt ei înșiși. Tocmai grija și sensibilitatea cu care Olivia ne obișnuiește, face atât de dureroasă poziția în care ne aflăm: suntem martorii degradării unui părinte, o figură pe care o putem substitui cu o persoană dragă nouă în orice moment.

    Zeller nu se joacă doar cu stările lui Anthony, ci are un impact și asupra noastră, prin șocul pe care îl creează, demontând orice efort depus pentru a înțelege ce se întâmplă prin schimbările mici sau mari de décor . Într-una din scene, Anne îl duce pe tatăl ei la doctor, pentru a-i verifica starea de sănătate. Îi urmărim în lift cum schimbă câteva priviri, apoi vedem intrarea în apartamentul luxos cu care ne-am obișnuit, dar, de data asta, interiorul este altul.

    Zeller nu ne dă de ales și ne pune în fața faptului împlinit; pe parcurs ce povestea înaintează, ne dăm seama că nu ne putem întoarce privirea de la realitate. E un film dur și simplu prin poveste, care te va face să reflectezi mai mult la subiect și pe care vei vrea să-l vezi și pentru a doua oară.


    Filmul poate fi urmărit pe Amazon Prime Video sau Apple TV.