Text: Lupșa Victor-Vasile și Lorena-Adriana Mif
Jocurile video au ajuns să aibă un impact puternic asupra vieții tinerilor, iar dincolo de efectele negative mult discutate pe care le au acestea asupra comportamentului sau sănătății jucătorilor, produsele de acest fel ascund și beneficii pentru cei care apelează la acest mod de petrecere a timpului liber.

De-a lungul timpului, jocurile video au atras în special atenția copiilor și a adolescenților, dar nu numai. Existența unor anumite categorii de jocuri a ajuns să le dezvolte jucătorilor abilități diverse.
În primul rând, majoritatea jocurilor video se găsesc în limbi de circulație internațională, precum germană, engleză, rusă, spaniolă, ceea ce îi determină pe unii jucători care nu cunosc limbile respective să le învețe.
Astfel, un număr impresionant de tineri au ajuns să învețe limba engleză din anumite jocuri precum Assassin’s Creed, Call of Duty și din alte jocuri care prezintă o poveste. De asemenea, o altă „metodă” care i-a determinat pe unii jucători să învețe limbile străine au fost voice chat-urile din unele jocuri, iar prin faptul că aceștia erau adăugați pe servere aleatorii cu alți jucători din diverse colțuri ale lumii, au reușit să învețe anumiți termeni de bază, iar vocabularul lor s-a îmbogățit ulterior. Un bun exemplu de jucător care a învățat limba engleză datorită faptului că a fost adăugat într-un „random room” în Fortnite este Gabriel, având username-ul GabiPro, care susține că „La început mi-a fost greu să înțeleg ce vorbeau coechipierii mei, eu știind doar spaniolă și română, însă m-am împrietenit cu unul dintre ei și acesta a fost dispus să mă învețe câteva fraze de bază. Pe parcurs, am ajuns să înțeleg tot mai bine limba engleză, până la un nivel destul de avansat”.
Pe de-o parte, principalul beneficiu al jocurilor video, mai ales al celor multiplayer, este acela că poți interacționa cu alți oameni. Conform unui articol publicat de The Washington Post, diverși oameni care sufereau de anumite dizabilități au reușit, prin intermediul jocurilor video, să își facă prieteni și să se integreze mai ușor în diverse cercuri sociale. Unul dintre exemplele de oameni care au fost „salvați” de jocurile video este Jackson Reece, în vârstă de 33 de ani, care susține faptul că, atunci când se joacă și interacționează cu alți jucători, uită de problemele cu care se confruntă zilnic.
Pe de altă parte, existența unor jocuri video precum League of Legends (LoL) presupune folosirea unor strategii, atât de defensivă, cât și de ofensivă, întrucât jocul presupune două echipe rivale, care trebuie să se lupte pentru a câștiga anumite puncte. În acest sens, jocurile servesc la dobândirea unor alte calități, precum adaptabilitatea, perspicacitatea sau organizarea.
Totodată, în cazul jocurilor care presupun munca în echipă, jucătorii învață despre ce înseamnă să fii lider, despre ce înseamnă să comunici cu persoane care au caractere diferite, dar și cum să ofere o mână de ajutor atunci când este nevoie. Robert, cunoscut sub numele de „The Beast”, povestește despre cât de fascinant este atunci când ai o bună strategie, care te menține mereu „în priză”: „Recunosc, nu credeam vreodată că voi pune atâta suflet într-un joc video, dar mă bucură enorm faptul că am reușit să îmi creez anumite strategii care mă ajută, de regulă, să câștig fiecare meci. Acest lucru, faptul că am învățat ceea ce înseamnă o strategie bună, m-a ajutat și pe alte planuri din viața reală și pot zice că am parte doar de câștig, din nou, referindu-mă pe orice plan, datorită unor abilități dobândite în urma unor ore bune petrecute pe League of Legends.”
Totodată, existența unor jocuri, de regulă create pentru console, care conferă jucătorului o cu totul altă experiență când vine vorba de jocuri video, sunt exergames. Conform unui studiu realizat de Yemaya J. Halbrook, jocurile de acest gen au fost create în special pe console precum Wii, Xbox, PlayStation și folosesc senzori care îi determină pe jucători să simtă anumite mișcări, senzații, în funcție de nivelurile la care se află ori de tipul de joc pe care îl aleg. În acest sens, un exemplu de exergame ar fi Wii Sports, în care maneta consolei este folosită drept crosă de golf, paletă de tenis, minge de bowling ori chiar mănușă de box. Astfel, jucătorul va simți, în timp ce ține acea manetă, diverse senzații, precum: momentul crosa de golf care lovește mingea, strike-ul de la bowling, loviturile de la box etc. Toate aceste senzații sunt create prin vibrații în diverse părți ale manetei, pentru a menține jucătorul în „peisaj”și pentru a-l motiva în mod indirect să fie cât mai activ, întrucât aceste tipuri de jocuri au scopul de a înlocui exercițiile fizice clasice și de a îmbina utilul cu plăcutul. Un exemplu de astfel de jucător este Mihai, cunoscut în lumea tenisului virtual din Wii Sports sub pseudonimul the „The Gladiator”. Acesta mărturisește: „Nu credeam vreodată că un joc video te poate duce în punctul în care reușești să îți tonifiezi corpul în timp ce te distrezi cu prietenii tăi.”
O altă abilitate de care mulți avem nevoie și pe care puțini reușim să o dezvoltăm în totalitate și la timp este munca în echipă. Desigur, încă de la grădiniță suntem împărțiți pe grupe și, mai apoi, la școală, facem proiecte în echipă, dar cu ajutorul acestor proiecte școlare ajungem doar să ne întărim prieteniile pe care le avem deja. Abia când ne asociem unei echipe de oameni necunoscuți începe adevăratul test de încredere în coechipieri. În jocurile de tip First Person Shooter (FPS) munca în echipă este obligatorie.
Tom Clancy’s Rainbow Six Siege (R6S) este un FPS bazat pe munca în echipă. Acesta este plasat pe locul I în categoria de jocuri shooter, conform topului creat de Ranker.com. Regulile după care R6S funcționează sunt relativ simple: se formează două echipe a câte cinci jucători („attackers” și „defenders”; mai exact, „polițiști” și „teroriști”) și fiecare jucător își alege un „operator” (fiecare având un set de arme diferit), iar apoi runda începe. Încă dinainte de a-și alege personajul, jucătorul este afiliat unei echipe alese la întâmplare. Jucătorul trebuie să fie atent alături pentru ce echipă va lupta, fiindcă, în funcție de aceasta, modul de abordare al meciului diferă.
„CutletwithFries”, un jucător înrăit de R6S, spune că „există avantaje atunci când te joci alături de o echipă, dar aceste avantaje pot diferi dacă ai colegi aleși la întâmplare.” „Limba vorbită este, de obicei, engleza și faptul că am coechipieri care nu doar că mă aud, dar care pot să îmi și ofere un feedback prin canalul de voce este superb”, spune „CutletwithFries”. „Doar pentru că vorbim aceeași limbă mă ajută foarte mult atât pe mine, cât și echipa mea, deoarece fiecare persoană le oferă celorlalți informații esențiale legate de ce fac cei din echipa adversă.” Totuși, munca în echipă poate merge și foarte rău. De aceea, „trebuie să mă folosesc de sunetele pe care inamicii le fac, fie prin împușcături, fie prin explozii și să încerc să nu mor primul, pentru că așa știu că am un oarecare control asupra meciului”, susține jucătorul.
Există și tipuri de jocuri care dezvoltă creativitatea. Un exemplu bun și popular este Minecraft, jocul care îți permite să te folosești de toate resursele pe care acesta ți le oferă – de la frunzele copacilor până la magma de pe fundul oceanelor – fie în avantajul tău, fie în dezavantajul tău.
Această gamă largă de resurse este specifică jocurilor din categoria Sandbox, în care se încadrează și Minecraft. Pe scurt, Minecraft nu este un joc al cărui scop este să ajungi la final și să câștigi. Nu urmează o poveste anume, ci tu decizi când și în ce mod vrei să se desfășoare lucrurile. Un jucător de Minecraft își petrece mare parte a timpului în joc minând block-uri și, ulterior, transformând acele block-uri în unelte sau materiale pe care le poate folosi. De creativitate vei avea nevoie încă din primele secunde petrecute în joc. Ca să supraviețuiești primei nopți în Minecraft, trebuie să te pregătești extrem de bine. Adunarea de materiale pentru a construi cel puțin un adăpost rudimentar sau un tunel care se transformă, mai apoi, într-o mină este recomandat, dar majoritatea jucătorilor nu se opresc aici și ajung chiar să construiască un turn de protecție, apoi sate, apoi sculpturi imense și altele, conform lucrării lui Greg Lastowka, Minecraft as web 2.0: Amateur creativity & digital games (2011).
Tot în această lucrare, Lastowka mai afirmă și faptul că Minecraft este o unealtă a creativității, dar nu este asemănătoare cu un program în care poți să pictezi. Jocul nu le oferă noilor veniți un spațiu gol, ci acesta îi întâmpină cu un peisaj și un set de unelte prin care jucătorul poate modela acest spațiu ficțional.
Alte informații legate de modul în care Minecraft i-a ajutat pe jucătorii acestuia să-și dezvolte creativitatea ni le-a oferit un utilizator Reddit, „MRBBATES”. El spune că a devenit mai bun în „a fi creativ” prin intermediul acestui joc. După cum spune și el, „pot să fac orice vreau, pentru că nu există limite precum cele din lumea reală. Într-un fel, mi-a oferit abilitatea să fac orice mi-a trecut prin minte”.
Cu toate acestea, graficul oferit de Newzoo, în legătură cu piața jocurilor video, ne arată că la nivel global valoarea totală a acestora a ajuns până la 175,8 miliarde de dolari (până în luna aprilie a acestui an). Din această sumă, jocurile pe calculator au o valoare de 35,9 miliarde de dolari, jocurile pe console au valoarea de 49,2 miliarde de dolari, iar jocurile cu cea mai mare valoare de pe piață sunt jocurile pe telefon, cu o valoare de 90,7 miliarde de dolari.

Beneficiile oferite de jocurile video se pot aplica mai ales în viața reală, întrucât o bună strategie te poate face să ajungi la succes, munca în echipă îți dezvoltă abilitatea de a acționa cu alți oameni, ca un tot unitar, iar ideea că utilul se îmbină cu plăcutul, mai exact, faptul că înveți o limbă nouă datorită unui joc îți poate oferi numai beneficii pe orice plan.