O știre falsă începe adesea cu un titlu care atrage atenția. Totuși, de foarte multe ori, acesta este doar începutul și poate fi cel mai inofensiv dintre toate elementele în care constă un articol de această natură. În timp ce titlul doar ne îndeamnă să accesăm știrea, conținutul este cel care determină modul în care evenimentele, ideile și principalii actori din societate sunt percepuți. El face adesea apel la emoțiile și trăirile grupului țintă, pentru a-și îndeplini scopul: dezinformarea.
Termenul de dezinformare a început să circule din ce în ce mai mult pe rețele de socializare. De exemplu, Generația VOT este o inițiativă care dorește să facă o schimbare, prin a oferi metode de informare corectă. Factual este un proiect care se ocupă cu monitorizarea declarațiilor făcute de oameni politici, iar Fake News Hunters – unul dintre proiectele organizației non-profit Forum Apulum – are scopul de a verifica postările făcute pe pagini și grupuri pe Facebook.
A fi sau a nu fi dezinformat
Pentru a înțelege mai bine conceptul de știre falsă cu un caracter malițios, trebuie să știm că aceasta este o combinație dintre o știre falsă și o informație malițioasă. Rareș Antal, coordonator al Fake News Hunters, a explicat cum „informația falsă, precum știrea cu delfinii, care au fost văzuți în canalele Veneției, nu face niciun rău, însă cea malițioasă prezintă informații concrete, reale, dar pe care cineva le poate folosi pentru a crea rău altora”. Această știre a început să circule la începutul pandemiei de COVID-19, cu scopul de a face oamenii să creadă că virusul a ajutat la reducerea poluării din canalele Veneției, ceea ce a determinat sosirea delfinilor.
Pe parcursul activității sale, alături de echipa Fake News Hunters, Rareș și-a creat un set de repere, care îl ajută pentru recunoașterea unei postări de natură malițioasă. Acesta a explicat cum, adesea, cuvinte precum „sclav” sau chiar „Holocaust” evidențiază o problemă. De asemenea, Tushar Advani, cofondator al Generației VOT, a adus în vizor și folosirea cuvântului „comunism”, care este adesea utilizat când se dorește stârnirea unei emoții profunde în rândul oamenilor care au trăit în acea perioadă.
Când Cosmin Pojoranu, redactor la Factual, a fost întrebat de posibilitatea ca unii politicieni să nu își dea seama uneori că ceea ce spun nu este adevărat, acesta a zis că este absolut normal ca astfel de situații să se întâmple.
În timp ce aceste proiecte au scopul de a prezenta anumite indicii care pot ajuta publicul să realizeze că o știre sau postare are un caracter malițios, Alexandru Dănescu, din partea Generației VOT, consideră că oamenii trebuie, în primul rând, să iasă din zona de pasivitate.
De altfel, informarea, de multe ori, este influențată și de cei din jur. Teodora Rotescu a povestit despre cum adesea află informații noi de la tatăl său: „Tatăl meu se uită mult la televizor. El vine și îmi spune ce mai este nou în lume, iar în cazul în care un subiect îmi atrage atenția, mă pun să caut alte surse.” Un alt mod de informare îl are Estera Doina, care a spus că, în mare parte, își ia informațiile de pe Facebook. Dacă o știre pare interesantă sau suspicioasă, ea va căuta și alte surse.
În același timp, alte persoane, precum Cristina Budică, nu pun mult accent pe a fi informate. Aceasta spune că, în mare parte din timp, doar citește anumite articole, care îi apar pe Facebook, într-un mod pasiv.
Alex Dănescu subliniează că „nu suntem activi, și în momentul în care citim ceva nu ne punem suficiente întrebări. Mulți nu au acest exercițiu, iar dacă informația ne este comodă nouă, considerăm că nu are rost”. Tushar adaugă că și mass-media are un rol determinant în consumarea anumitor informații de către public, prin felul în care face apel la emoții. Un exemplu în acest sens este articolul „Doi soţi au murit de coronavirus, după ce s-au vaccinat anti-COVID. DSP: Nu e nicio legătură între decese şi vaccin”. Această știre face apel la emoție, prin modul în care titlul a fost formulat: prima parte a acestuia îi poate crea cititorului o repulsie față de vaccin, urmând ca a doua parte să dezvăluie că vaccinul nu are nicio legătură cu moartea persoanelor.
De asemenea, rolul mass-mediei este de a ține cetățenii informați legat de evenimente care au o semnificație pentru aceștia. Știrea despre cei doi soți decedați nu oferă informații noi pentru niciun subiect de interes actual, iar titlul, în întregimea sa, îi răpește orice mister, pentru că dezvăluie că moartea celor doi soți nu a fost cauzată, de fapt, de vaccinare.
Fake News Hunters își desfășoară activitatea în mai multe țări europene, precum Grecia, Italia și Georgia. Legătura dintre acestea s-a format și se menține cu ajutorul organizațiilor nonguvernamentale sau a universităților.
Astfel, în perioada 14 decembrie 2020-24 ianuarie 2021, Fake News Hunters a monitorizat peste 20 de profiluri de Facebook. S-a ajuns la concluzia că 18,7% dintre postări transmiteau un mesaj anti-vaccin, în timp ce categoria „Guvernul exagerează pentru putere absolută” cuprinde 17,2 procente.


În același timp, Italia, țară parteneră în cadrul proiectului, prezintă 18.4% în categoria „guvernul dorește putere absolută”, iar peste 10% dintre postări s-au încadrat în categoria „sentiment naționalist”.
Un exemplu de postare care intră în categoria „anti-vaccin” este cea realizată de Cătălin Ioan Berenghi, monitorizat de către un membru al echipei Fake News Hunters, pe Facebook. În descrierea acesteia, autorul declară că vaccinurile sunt „mizerii experimentale”, numindu-i pe cei care se vaccinează „cobai”. În comentarii, un utilizator al Facebook îi dă dreptate, referindu-se la virus prin termenii „răceală covrig”.
În timp ce postarea lui Cătălin Ioan Berenghi poate fi catalogată, fără alte cercetări, malițioasă și falsă, postarea lui Iulian Urban, monitorizat la rândul lui de către un membru al Fake News Hunters, despre Curtea de Conturi a României, trebuie cercetată.
În primul rând, cei de la Fake News Hunters sunt instruiți să se uite după cuvintele cheie ale unei postări și să le introducă în bara de căutare. În acest caz, cuvintele cheie sunt: Arafat, DNA, echipamente sanitare. Primul rezultat apărut este site-ul de știri citat și de Iulian în postare.
Inspectând articolul, un lucru care iese în evidență este lipsa surselor. În mod normal, o știre își creează credibilitatea prin a avea cel puțin trei surse. Nefiind îndeplinită această condiție, este timpul să se caute alt articol pe acest subiect, scris de altă publicație. Constată astfel că următoarele două site-uri de știri doar au copiat textul primului articol.
Pentru că nu există niciun alt articol despre acest eveniment, el trebuie atent analizat. În urma analizei, se poate observa un alt cuvânt cheie: Medi Consulting. În urma unei căutări, se găsesc mai multe publicații, printre care Digi24 și HotNews, care au realizat o știre despre cum statul român încearcă să dea în judecată compania.
După lecturarea știrii de pe site-ul Digi24, se poate observa cum lucrurile stau astfel: Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), care este sub controlul Ministerului Afacerilor Interne, unde Raed Arafat este secretar de stat, a semnat un contract dezavantajos cu acea companie, pentru a primi ventilatoare mecanice în aprilie 2020. Acestea au fost plătite, însă nu au mai ajuns în țară.
În timp ce nu se poate contesta că statul a pierdut 4 milioane de euro, ceea ce face postarea lui Iulian Urban să fie malițioasă este continuarea firului narativ care îl are pe Raed Arafat în rolul antagonistului.
De asemenea, există și cazuri care nu necesită o verificare amplă. Cosmin a spus că „există exemplul recent, cu doamna Șoșoacă. În timpul protestelor, ea tot vorbea de faptul că s-au predat cadavre golite de organe în saci negri. E deja chestie de nino-nino, destul de gravă, care ar deveni un scandal de tipul Hexi Pharma, poate chiar ar deveni o știre mondială, dar despre care cumva doar o mână de persoane știu. Trebuie să devii sceptic în astfel de momente.”
În plan internațional, Snopes este unul dintre site-urile de fact-checking, care încurajează oamenii să fie sceptici și chiar să trimită informații pentru a fi verificate. Platforma funcționează de mai mult de 20 de ani, iar prin modul în care încurajează comunitatea să participe la verificarea informațiilor, îi oferă, totodată, publicului impulsul din a ieși din pasivitate și de a-și crea o rutină a gândirii critice.
În timp ce Snopes este un site dedicat pentru fact-checking, publicații precum Washington Post și BBC și-au creat rubrici pentru acest scop.
BBC Reality Check investighează evenimente în jurul cărora s-au creat speculații. În urma verificării, jurnaliștii publică un articol care explică adevărata natură a faptelor. Un exemplu este articolul despre numărul de cazuri de COVID-19, care a crescut în urma curselor electorale din India. În acesta au fost prezentate statistici cu numărul de infectați în martie și șansele de infectare în aer liber, pentru a crea un verdict.
În același timp, Washington Post Fact Checker pune accent, în primul rând, pe motivul pentru care un eveniment devine cunoscut pe un fir narativ care nu este de încredere, urmând să aducă informațiile corecte. Un exemplu de acest fel este articolul despre cartea Kamalei Harris, vicepreședinte al Statelor Unite ale Americii, care ar fi fost impărțită copiilor de imigranți.
În România, publicația PressOne și-a creat o rubrică de fact-checking. Unul dintre articolele recente este despre cum Partidul AUR plătește Facebook pentru a-și distribui mesajele sub identități false. Articolul este unul complex și descrie toți pașii făcuți de redactor pentru a ajunge la o concluzie.
Consecințe ale dezinformării
Ideea de a fi informat este un lucru pe care mulți oameni îl consideră important. De altfel, Cosmin a explicat cum în 2014, an electoral și cel în care Factual a luat naștere, cei din echipă au făcut un maraton de fact-checking în timp real, lucru care a generat accesări și interes din partea publicului. Acest exemplu evidențiază dorința oamenilor să fie informați și mai ales să găsească surse care sunt neutre.
Metodologia este un factor important în cadrul proiectului Factual. Potrivit lui Cosmin, există patru etape principale: „Partea de context, după care izolăm părțile care sunt verificabile, pentru că, de multe ori, se pot strecura opinii. Urmează partea de verificare, cu ajutorul redacției și al experților, iar în final avem concluzia sau verdictul.” Acesta a specificat că „mai multă lume se uită peste material, pentru a ne asigura că se elimină un posibil bias.”
Bias-ul are loc în momentul în care o persoană nu mai este obiectivă și își face vizibil acordul sau dezacordul în legătură cu un lucru, cu o persoană sau cu o situație. Cosmin a explicat cum, la finalul zilei, și în echipa Factual mai pot exista momente în care bias-ul este prezent. Astfel, verificarea unei declarații de către mai multe persoane ajută la diminuarea unei posibile subiectivității, echipa fiind formată din oameni din toate zonele spectrului politic.
Un alt exemplu care accentuează dorința oamenilor din a ieși din pasivitate a fost remarcat și de Alex, care a spus că, în ciuda faptului că Generația VOT are publicul țintă între 18 și 24 de ani, o femeie de peste 30 de ani a participat la un webinar ținut în perioada alegerilor, iar la final aceasta a precizat că s-a simțit bine și că a învățat lucruri noi.
Totuși, când informarea este compromisă, oamenii încep să împărtășească temeri, care, în final, reduc șansa adevărului la a fi distribuit în masă. Tushar și Alex au abordat această problemă, cu referire alegerile din 2020. Chiar dacă votul este individual și nimeni nu poate ști ce trece prin mintea unui om, aceștia consideră că, datorită tuturor informațiilor care au circulat în acea perioadă, unii alegători au decis să voteze cu figuri politice care dau impresia că ar fi din afara sistemului. De aceeași părere este și Rareș, care a spus că lumea este atrasă de oameni modești, care te fac să crezi că nu doar tu simți ceea ce simți și care par că te înțeleg.
Informarea poate fi compromisă și prin efectul de bulă. Acesta se referă la faptul că mare parte dintre oamenii care stau pe social media urmăresc doar pagini al căror conținut le respectă propria perspectivă asupra unor situații. Un exemplu care conturează problema cauzată de efectul de bulă este mirarea creată de procentajul pe care partidul AUR l-a avut la ultimele alegeri. Chiar dacă partidul a fost foarte activ pe Facebook și a ținut întâlniri în mai multe orașe ale țării, multe persoane nu știau de el sau nu i-au acordat importanță, pentru că acesta ieșea din zona lor de interes.
În urma numărului în creștere de știri false, un studiu realizat de MediaStandard.ro a constatat că 2 din 10 români distribuie știri false. De asemenea, conform articolului, segmentul predominant vârstnic, peste 65 de ani, consideră știrile false ca fiind un atac împotriva democrației. În același timp, segmentul de vârstă 34-44 este cel mai pasiv în fața fenomenului.
În plus, toate segmentele de vârstă au o încredere de aproape 60% în recunoașterea știrilor false, iar jumătate din segmentul de vârstă 44-64 consideră că întâlnesc des știri false pe subiecte politice.
Soluție împotriva dezinformării
Pe lângă ieșirea din pasivitate, educația media este o soluție – considerată de mulți ca fiind principală – în combaterea dezinformării. Educația media, sau media literacy, pune accentul pe practicarea evaluării critice atunci când o nouă informație este descoperită pentru a combate dezinformarea.
„Predau educație media – Laboratorul de educație și cultură media” este un program creat de către Centrul de Jurnalism Independent, cu scopul de a încuraja tinerii să își dezvolte gândirea critică. Programul a început în 2017 și va continua în mai multe etape, până în 2030. Astfel, unul dintre obiective este ca, în 2030, cel puțin 30% dintre elevii de liceu să aibă cunoștințele necesare pentru a putea distinge știrile false, respectiv să știe cum să interacționeze responsabil în mediul digital.
În decembrie 2020, CJI a anunțat un parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării, în care programul va intra în „proiectul de testare a unor noi competențe, conținuturi și metode de învățare, în cadrul unităților de învățământ liceal cu statut de școală-pilot, proiect ce va deveni operațional din anul 2021.”
În plan internațional, Entre les lignes (Printre rânduri) este un proiect din Franța, fondat în 2010, care are scopul de a învăța atât liceenii și studenții, cât și profesorii despre educația media. Conform unui articol publicat de The New York Times, în 2017, guvernul a acordat programului mai mult de 100 de mii de euro pentru a-l ajuta să crească. În prezent, echipa este formată din peste 200 de jurnaliști voluntari, care organizează aproximativ 500 de ateliere în fiecare an.
Pentru a oferi un răspuns la întrebarea de ce educația media este atât de importantă, Viorel Nistor, lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, a spus că „odată cu digitalizarea, comunicarea s-a diversificat atât de mult, încât se ajunge la confuzie. În ziua de azi, este greu să îți dai seama dacă cineva este jurnalist sau doar are acces la o rețea și astfel se produce o inflație de informații”. Astfel, acesta consideră că nevoia de a fi capabil să analizezi critic o informație a devenit necesară.
Știrile false cresc în densitate pe zi ce trece, ceea ce afectează oamenii, prin influențarea și manipularea lor, create adesea cu ajutorul apelului la emoții. Astfel, este nevoie de proiecte și inițiative pentru a combate dezinformarea de natură malițioasă, care are loc atât pe site-urile de știri, cât și pe rețelele de socializare și pentru a îndemna publicul să își creeze un propriu sistem de informare.
„Sistemul media, sub imboldul digitalizării, capătă aspecte noi, chiar pentru jurnaliști înșiși. Ei ar trebui să fie primii care să își reînsușească regulile profesiei. Apoi, ei trebuie să conștientizeze că publicul are și mai multă nevoie de educație media”, conchide Viorel Nistor.