Sigmund Freud explică, în cartea sa, Gluma și relația ei cu inconștientul, că umorul profită de multe procese psihice inconștiente, precum negarea sau regresia, care pot avea consecințe personale și sociale. Tot Freud introduce, în cartea sa, Teoria superiorității, ideea că râsul activează, în unele cazuri, ca un mecanism de dominație asupra altor oameni. Temele centrale ale teoriei superiorității se învârt în jurul ridiculizării și batjocoririi celor care fac parte din minorități sau care se abat de la normele societății. Folosirea umorului disprețuitor (de exemplu, umor rasist sau sexist) oferă o modalitate „acceptabilă din punct de vedere social” pentru umilirea, hărțuirea și opresiunea grupurilor defavorizate (Bill și Naus, 1992; Mackie, 1990, Ford, 2001). Sub scuza „este doar o glumă” ajung să fie normalizate comportamente și mentalități extrem de dăunătoare (Holland, 2020).
Amanda Rae Martinez a afirmat că „Este posibil să îi faci pe oameni să râdă fără să te degradezi pe tine sau pe ceilalți. Viața este plină de ironie și amuzament, inspirația pentru glume este peste tot în jurul nostru și nu ar trebui să se bazeze pe stereotipuri dăunătoare.”
banalizarea agresiunii și a rasismului prin glume
În primul rând, scuza „este pur și simplu o glumă” le permite oamenilor să spună orice, în ciuda faptului că denigrează diverse grupuri. Sub masca umorului, rasismul este permis, acceptat și celebrat ca divertisment (Amanda Rae Martinez, 2011). Râzând sau ignorând un „atac” sub formă de umor, îl susținem sau îl acceptăm în mod tacit. Totodată, un protest față de gluma nepotrivită duce la acuzația că nu ai simțul umorului sau că ești prea sensibil (Bemiller, 2010).
Un studiu demarat de Paul Lewis, pornind de la desenele animate care îl ridiculizau pe profetul Mahomed, a arătat că, uneori, ridiculizarea și glumele nepotrivite pot deveni mai umilitoare decât abuzul verbal sau violența fizică (Lewis și colab. 2008) și sunt la fel de periculoase. Cercetările sugerează că glumele rasiste sau sexiste promovează un comportament discriminatoriu (Lewis și colab. 2008, Bemiller, 2010). Totodată, glumele homofobe sunt adesea privite ca o distracție inofensivă (McCann și colab., 2010, p. 511), în timp ce ascund un mecanism care poate atrage persecuția persoanelor homosexuale. Acest lucru poate fi văzut în mod similar și în alte momente de „glumă” în care se persecută grupurile minoritare, inclusiv femeile, cei din medii lingvistice, culturale sau rasiale ale minorităților, cei cu dizabilități și cei care sunt transgender (Rawlings, 2019).
Aceste glume maschează subtil atât violența, cât și agresivitatea. Agresorul care se folosește de acest tertip banalizează incidentul și îl încadrează mai mult în categoria jocului, al umorului, decât în cel al abuzul psihic și al hărțuirii.
implicațiile glumelor sexiste
În al doilea rând, există dovezi conform cărora expunerea la umor disprețuitor are o consecință socială negativă. Cercetări recente (Romero-Sánchez și colab. 2010; Thomae și Viki 2013, Viki și colab. 2007) indică faptul că efectele combinate ale atitudinilor sexiste și ale glumelor sexiste pot fi devastatoare. S-a constatat că sexismul ostil crește acceptarea violului (Abrams și colab. 2003; Masser și colab. 2006; Viki și colab. 2006, Thomae, 2015). „Culturile în care violul este o glumă sunt culturi care încurajează violul” (Richlin 1992; Ryan și Kanjorsky 1998, Bemiller, 2010).
Într-un sondaj realizat cu 399 de studenți, Ryan și Kanjorsky (1998) au descoperit că plăcerea umorului sexist a fost asociată cu atitudini de susținere a violului și cu o probabilitate crescută ca un bărbat să încurajeze sexul forțat. Astfel, indică faptul că umorul susține violența împotriva femeilor (Bemiller, 2010). Glumele sexiste, precum și alte forme de limbaj disprețuitor, contribuie la menținerea ideologiei patriarhală – un sistem de credințe care le oferă bărbaților putere asupra femeilor (Anderson 2008; Butler 1990; Bemiller, 2010). Studiul realizat de Bemiller în 2010 analizează 153 de glume sexiste de pe web. 57 de glume implicau devalorizarea femeii prin implicarea faptului că are un corp imperfect, că nu este inteligentă sau că personalitatea ei lasă de dorit. 27 de glume sugerau că femeia aparține sferei private, în rolul de casnică și că mariajul cu o femeie este o corvoadă. 7 glume atacau femeile feministe, 41 de glume priveau femeia ce pe un simplu obiect sexual și 21 de glume promovau violența împotriva femeii. Aceste glume ilustrează modul în care corpurile femeilor sunt scrutate și devalorizate prin privirea masculină (Ruth 2001), precum și ce consecințe există pentru femeile care se abat de la femeia ideală – albă, subțire, tânără și atractivă.
Accentul pus pe corpul imperfect ilustrează că femeia este permanent fie prea slabă, fie prea grasă, iar formele sunt permanent prea mari sau prea mici. În plus, implicația acestor glume este că femeile ar trebui să fie tăcute, umile și agreabile; nu ar trebui niciodată să fie nefericite și să nu acționeze niciodată agresiv (Connell 2002; Johnson 1997; Lorber 1994; Bemiller, 2010). Glumele care susțin violența împotriva femeilor susțin utilizarea violenței de către bărbați pentru a menține puterea asupra „femeilor lor”. Acestea fac violența acceptabilă, una din trei femei suferind abuzuri fizice în întreaga lume, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Astfel, femeile continuă să fie marginalizate printr-un misoginism mascat prin umor.
Cu toate acestea, umorul ne împiedică să luăm situațiile prea în serios și să ne eliberăm de stres, dovedește Caroline Drury în cazul memelor din Serviciile Medicale de Urgență. Medicii de pe Reddit împărtășesc și vizualizează meme pentru a-i ajuta să facă față traumelor și stresului legate de muncă (Holland, 2020). Râsul, în general, are capacitatea de a vindeca (Holland, 2020). Dar, linia este foarte fină între glumele care au în centru stereotipuri și exploatează categorii vulnerabile de oameni și cele care sunt inofensive, amuzante prin situații comune de viață. Umorul care promovează ura față de anumite minorități sociale nu are în centru „glume”, ci prejudecăți mascate prin umor. Umorul care promovează ura reduce la tăcere minoritățile care dețin deja puțină putere socială (femei, minorități rasiale, persoane cu dizabilități) (Bemiller, 2010).
Umorul care promovează ura față de diferite minorități sociale susține marginalizarea, adâncește inegalitățile sociale și normalizează comportamentele dăunătoare precum violența, agresivitatea și persecuția.
Genul, orientarea sexuală, religia sau rasa unui individ nu ar trebui să incite la remarci pline de ură sau la violență. O societate educată este echitabilă și le oferă indivizilor șanse egale de a se dezvolta. De aceea, prejudecățile internalizate față de categoriile sociale vulnerabile nu ar trebui privite drept ceva inofensiv și nici scuzate drept umor.
Bibliografie
- Seppänen, J., Hellman, M., & Katainen, A. (2017). Just a joke. Psychogenesis of humor in alcohol advertisements. The Scandinavian Psychoanalytic Review, 40(2), 138–146.
- Charlotte R Holland, Just a Joke? The Social Impact of Internet Meme, 2020
- Effects of exposure to sexist humor on perceptions of normative tolerance of sexism THOMAS E. FORD*, ERIN R. WENTZEL and JOLI LORION Western Michigan University, USA, 2001
- Sexist humour and social identity: The role of sexist humor in men’s ingroup cohesion, sexual harassment, rape proclivity and victim blame Manuela Thomae Department of Psychology University of Winchester Department of Psychology the Open University Afroditi Pina School of Psychology University of Kent, 2015
- „But it’s Just a Joke! ‟: Latino Audiences‟ Primed Reactions to Latino Comedians and Their Use of Race-Based Humor. (December 2011) Amanda Rae Martinez, B.A., St. Mary’s University;
- Bemiller, M. L., & Schneider, R. Z. (2010). IT’S NOT JUST A JOKE. Sociological Spectrum, 30(4), 459–479
- Gulas, C. S., McKeage, K. K., & Weinberger, M. G. (2010). It’s Just a Joke. Journal of Advertising, 39(4), 109–120.
- Rawlings, V. (2019). “It’s not bullying’, “It’s just a joke”: Teacher and student discursive maneuvers around gendered violence. British Educational Research Journal.
- Connel, R. W., & Messerschmiddt, J. W. (2005). Hegemonic masculinity. Rethinking the concept. Gender and Society, 19(6), 829–859
- Gruner, C. R. (2000). The game of humor: A Comprehensive theory of why we laugh. New Brunswick: Transaction Publishers
- Matte, G. (2001). A psychoanalytical perspective of humor. Humor, 14(3), 223–241.
- Bill B, Naus P. 1992. The role of humor in the interpretation of sexist incidents. Sex Roles 27:
- Ford TE. 2000. Effects of sexist humor on tolerance of sexist events. Personality and Social Psychology Bulletin
- Violence against women Prevalence Estimates, 2018. Global, regional and national prevalence estimates for intimate partner violence against women and global and regional prevalence estimates for non-partner sexual violence against women. WHO: Geneva, 2021
- WHO, LSHTM, SAMRC. Global and regional estimates of violence against women: prevalence and health impacts of intimate partner violence and non-partner sexual violence. WHO: Geneva, 2013.
