Când am auzit pentru prima dată cuvântul „facultate”, aveam cam 10 ani și nu știam nimic despre ce înseamnă asta. Cu timpul, am înțeles cum sunt cursurile, seminarele, de ce se merge în amfiteatre, în laboratoare, ce este sesiunea și ce este un colocviu. Însă facultatea e mai mult decât toate aspectele astea…

Desfășurarea cursurilor exclusiv online este, probabil, unul dintre cele mai discutate subiecte în acest moment, pe lângă cel principal, constituit de pandemia de Covid-19, de altfel și motivul pentru care anii studenției nu mai arată la fel ca în urmă cu un an și jumătate. În afară de acest dezavantaj, în România există studenți care nu au mai plecat din orașul natal, respectiv din țară, pentru a studia, și au rămas „blocați” într-o bulă de anxietate și singurătate, din care cu greu se scapă.

Pentru mulți studenți, primul an de facultate s-a rezumat la studiul de acasă, facilitat de tehnologie, după un an de liceu la fel de haotic, din care au rămas cu câteva amintiri și diploma de Bacalaureat.

În această situație mă regăsesc și eu. Facultatea online nu e punctul meu forte, din simplul fapt că îmi pierd des concentrarea. Uneori stau la birou cu ochii ațintiți asupra laptopului, chiar și câteva ore bune, fără pauză. Faptul că particip la ore din confortul casei mele poate fi atât un dezavantaj, din motivele menționate anterior, dar și un avantaj, pentru că mă simt mult mai comodă față de cum m-aș simți dacă aș fi fost fizic la facultate. Am mai mult timp pentru activitățile mele, dar nu pot spune că prefer online-ul. Îmi lipsește interacțiunea cu colegii, cu profesorii și micile obiceiuri pe care le aveam când mergeam la școală, precum băutul cafelei cu colegele mele sau obișnuința de a merge la bibliotecă pentru a învăța. Acum, toate aceste lucruri sunt amintiri, pe care sper să le retrăiesc cât mai curând. Facultatea online e o provocare, are și părți bune, dar și părți rele. Prefer fizic, însă online-ul reprezintă ceva cu care toată lumea se confruntă pentru prima dată.

„Am descoperit că sunt multe persoane despre care mi-am făcut niște păreri preconcepute (nu tocmai bune) înainte să pot avea o discuție cu acestea și cu care, de fapt, chiar mă înțeleg.”

Nicola Chiriac este studentă în anul I, la Universitatea din București, la Facultatea de Științe Politice, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, în limba engleză. Pentru ea, cursurile facultății s-au desfășurat exclusiv online, însă consideră că a avut noroc cu implicarea în  Asociația Studenților în Științe Politice, care i-a oferit oportunitatea de a se întâlni cu câțiva dintre colegii ei, însă pe majoritatea i-a văzut doar pe camerele de pe Teams sau ZOOM.

Nicola a mărturisit că, la început, interacțiunea este foarte ciudată, deoarece este diferită întâlnirea de pe ZOOM de cea din realitate și, astfel, primele impresii ajung să conteze cel mai mult, iar de multe ori acestea sunt greșite. „Cât suntem la activități sau seri de socializare, noi suntem încurajați de studenții din anii mai mari să vorbim și să lucrăm în echipe cât mai mult, pentru a scăpa de inconfortul de la început”, mărturisește studenta.

Nicola a precizat că cel mai mare avantaj pe care îl au colegii ei îl reprezintă existența acestei Asociații unite, care organizează constant evenimente, mai ales pentru boboci, tocmai pentru a se obișnui cu noii colegi și cu „viața de student”. Mai mult decât atât, fiecare boboc are un mentor,  iar Nicola s-a apropiat foarte ușor de al ei, care a ajutat-o să se integreze în asociație și să participe la diferite activități. Bineînțeles că preferă și ea facultatea în format fizic, însă se bucură măcar de aceste mici evenimente și activități create de Asociație, care o mai apropie de București și de facultatea în sine.

„Uitasem din liceu cât de amuzant e să faci proiectele în echipă, chiar dacă au existat și momente de nervozitate, pentru că nu știam ce să facem.”

Andra Dîrvariu este un alt caz fericit de student care a avut ocazia de a se întâlni cu colegii ei, de data aceasta pentru a lucra la un proiect pentru facultate. Este studentă tot în primul an, la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, la specializarea Comunicare și Relații Publice. Andra a mărturisit că nu a fost așa încântată de prima întâlnire cu colegii ei, deoarece, după un an de îngrijorare constantă și revederea doar cu prietenii apropiați, întâlnirea cu oameni aproape total necunoscuți i-a scos în evidență anxietatea socială. De asemenea, a remarcat și ea existența ideilor preconcepute, pe care fiecare și le-a format din online, iar față în față au fost desființate sau, dimpotrivă, chiar accentuate. Andra a mărturisit că implicarea fizică într-un proiect, după atâta timp petrecut online, nu a fost chiar atât de complicată, ba chiar s-a distrat, amintindu-și din liceu cât de distractivă era încercarea de a cădea de acord cu echipa sau momentele de confuzie. „Clar prefer școala fizică. Cea online ne-a furat toate experiențele pe care ar fi trebuit să le avem în primul nostru an de studenție”, mărturisește Andra.

„Mi-a părut rău că nu voi ști cum arată mediul universitar în totalitatea sa, că nu mă voi muta la Cluj pentru o anumită perioadă de timp.”

Stând de vorbă cu Sabina Cojocaru, studentă în anul I la Facultatea de Istorie și Filosofie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, la specializarea Istorie, am aflat că a ales Clujul deoarece „aici a devenit acasă pentru mine, e un loc de suflet.”

De multe ori, pe parcursul conversației noastre, Sabina a menționat că și-ar fi dorit să fie altfel, că își imagina anul acesta complet diferit: își dorea să fie aproape de oameni, să meargă la bibliotecă, unde să lucreze, să se instaleze în camera de cămin, în care singurul lucru cunoscut de acolo ar fi fost pătura pe care i-ar fi oferit-o mama ei înainte să plece și să învețe să locuiască cu alte 4 persoane. Poate părea ceva obișnuit, însă pentru Sabina asta era viața de student. Mi-a mărturisit de mai multe ori că începe să-și piardă răbdarea la unele ore și că preferă să citească de multe ori singură, pentru a grăbi procesul de învățare.

Singurul avantaj pe care Sabina îl vede în facultatea online este faptul că are mai mult timp să petreacă cu ea, să se preocupe și de lucrurile care țin de dezvoltarea personală. Nu îi place facultatea online din simplul fapt că nu a mai avut ocazia de a pleca de acasă și a rămas blocată în orașul ei natal. E optimistă, însă, și speră ca anul 2 de facultate să îi aducă tot ce anul 1 nu a reușit s-o facă.

„Sunt genul de persoană care se alimentează prin emoție, iar pe Zoom, când aproape toate camerele sunt închise, nu se prea poate vorbi de emoție.”

Nici pentru studenții în an terminal situația nu este „roz”. Răzvan Dan este student în anul 3, la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, la specializarea Jurnalism. Pentru el, facultatea online este și va fi ceva inedit. Recunoaște că, la început, a fost ciudat, atât pentru studenți, cât și pentru profesori, însă, treptat, s-au acomodat. Cu siguranță preferă cursurile desfășurate în mod tradițional: „Sunt genul de persoană care se alimentează prin emoție, iar pe Zoom, când aproape toate camerele sunt închise, nu se prea poate vorbi de emoție”, mărturisește viitorul absolvent. Legat de licență, acesta precizează că scrierea ei nu ar avea de suferit, doar susținerea lucării va fi mai dificilă, întrucât este diferită prezentarea acesteia de acasă, față de prezentarea fizică în fața comisiei.

Răzvan mărturisește că vor avea o festivitate de absolvire clasică, în format fizic, deoarece s-a decis că este sigur, atâta timp cât se vor respecta regulile în vigoare. Organizarea banchetului nu este sigură, întrucât până atunci ar mai fi două luni și se pot întâmpla multe. Însă Răzvan precizează că singura metodă prin care putem învinge virusul și prin care putem să ne întoarcem la o viață normală este vaccinarea.

Pandemia a avut un efect devastator asupra interacțiunii sociale. Lipsa întâlnirilor față în față cu persoanele dragi, comunicarea pe videocall și pe chat și mutarea activităților în mediul online au dus la exacerbarea sentimentului de anxietate, simțit de aproape orice adolescent măcar o dată în viață. Totuși, majoritatea experților spun că generațiile actuale sunt mult mai obișnuite cu tehnologia, respectiv comunicarea online, de aceea își vor reveni mult mai ușor după această perioadă de izolare. Din punct de vedere academic însă, situația nu este excelentă. Conform unui sondaj realizat de Kawaijuku, un centru educațional de elită din Tokyo, cererile pentru examenul de admitere la cele mai bune universități din țară în aprilie 2021 au scăzut cu 12% față de aprilie anul trecut. Datele suplimentare arată, de asemenea, că mai mult de 1.300 de studenți au abandonat instituțiile de învățământ superior în ultimul an. Motivele întreruperii sunt atât financiare, deoarece mulți și-au pierdut locurile de muncă și nu își mai permit să plătească taxele, cât și personale, unul dintre ele fiind singurătatea și lipsa activității în campusuri. Un alt sondaj, efectuat pe 2000 de studenți din Marea Britanie, arată că 15% din aceștia au luat în calcul renunțarea la facultate și câțiva dintre ei au făcut și demersuri pentru a abandona. De asemenea, mai mult de 10% dintre studenți au căutat ajutor la serviciile de asistență universitară. În multe cazuri, orele online au determinat anxietate socială, oboseală și chiar depresie, iar singura soluție pentru a ne întoarce unde eram înainte de martie 2020, sau de a ne crea o nouă normalitate, este vaccinarea.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.