Încă de la începutul pandemiei, au apărut numeroase speculații legate de acest subiect, foarte multe dintre ele nefiind bazate pe informații concrete din surse sigure, transformându-se astfel în teorii ale conspirației. Potrivit unui studiu realizat de Jan-Willem van Prooijen și Karen M. Douglas, teoriile conspirației își au originea în special în situații de criză și pot sta la baza modului în care oamenii își amintesc ulterior și reprezintă mental un eveniment istoric. Acest lucru este bazat pe sentimentele negative pe care oamenii le experimentează atunci când se află în momente de criză, iar frica sau incertitudinea stimulează dorința de a înțelege situația, crescând astfel probabilitatea de a percepe teorii ale conspirației în situații sociale. În vreme ce unele teorii ale conspirației apărute peste noapte pot fi inofensive și chiar un subiect de amuzament, cele legate de situații medicale sau sănătate publică pot pune în pericol bunăstarea individuală și colectivă. Factorii determinanți principali ai credințelor oamenilor în teorii ale conspirației legate de COVID-19 sunt de natură psihologică, la care se adaugă nivelul scăzut de educație.

Nevoi psihologice

Foarte multe cauze ale adoptării teoriilor conspirației sunt de factură psihologică. Mulți oameni refuză să accepte realitatea și resping informații concrete, adoptând teorii ale conspirației pentru că astfel le sunt satisfăcute anumite nevoi. Conform unui studiu realizat de Karen M. Douglas, oamenii sunt atrași de teorii ale conspirației întrucât au nevoi psihologice importante, pe care credința în astfel de teorii le satisface. Curiozitatea și nevoia de a înțelege lucrurile sunt cel mai des întâlnite, conform aceluiași studiu, iar credința în aceste teorii constituie o încercare de a înțelege mai ușor evenimentele marcante care au loc în viața noastră. În mod constant, evenimentele de impact și cele care reprezintă o amenințare pentru societate sporesc dorința oamenilor de a căuta o explicație pentru tot ce se întâmplă, iar teoriile conspiraționiste o pot oferi și îi pot ajuta să facă față incertitudinilor.

Totuși, explicațiile pe care aceste teorii le aduc, în general, nu sunt bazate pe nimic concret și din acest motiv sunt mult mai ușor de înțeles sau de digerat decât o informație științifică bazată pe studii reale. Mai mult decât atât, potrivit unui studiu realizat de Daniel Romer și Kathleen Hall Jamieson, credințele în teoriile conspiraționiste tind să reducă amenințarea și sentimentul de teamă sau să sugereze alte mijloace de a le confrunta. Astfel, convingerile conspiraționiste ar fi în opoziție totală cu amenințarea percepută a pandemiei și cu luarea de măsuri sau acceptarea unui vaccin și ar media imaginea amenințătoare a acestei perioade. Odată cu apariția pandemiei, foarte multe dintre teoriile conspiraționiste apărute au fost legate de vaccinare.

Daniel Jolley și Karen M. Douglas au realizat un studiu legat de acest subiect și, potrivit acestuia, o mare parte a populației crede că vaccinurile au efecte secundare periculoase și că sunt create în cu totul alte scopuri față de imunizarea populației. În plus, teoriile conspirației anti-vaccin reflectă suspiciunea și neîncrederea în cercetările științifice, care examinează eficacitatea și siguranța vaccinului și influențează în mod negativ atitudinile populației față de acesta. Astfel, se reduce dorința oamenilor de a se vaccina, ceea ce transformă imunizarea populației într-un proces din ce în ce mai greu.

Printre nevoile personale care ar putea influența credința în teoriile conspirației, nevoia de unicitate joacă un rol important, potrivit unui studiu realizat de Anthony Lantian, Dominique Muller, Cécile Nurra și Karen M. Douglas. Teoriile conspirației se bazează pe narațiuni referitoare la informații ascunse, care nu sunt accesibile tuturor. Din acest motiv, oamenii care cred în teoriile conspirației se pot simți „speciali” într-un sens pozitiv, deoarece au impresia că sunt mai informați decât alții despre evenimente sociale și politice importante. Aceste teorii îi determină pe oameni să creadă că dețin informații neconvenționale și limitate și că nivelul lor de cunoștiințe în anumite domenii este mai vast decât al unor experți.

Photo by Marta Ortigosa on Unsplash

NIvelul de educație

Una dintre problemele cu care unele țări se confruntă este nivelul scăzut de educație în rândul populației. Acest factor aduce cu el o serie de consecințe pe termen lung, mai ales când vine vorba de respingerea unor informații venite din surse sigure, precum medici, oameni de știință, specialiști, cu privire la evoluția virusului SARS-COV2 și acceptarea cu ușurință ale unor teorii conspiraționiste identificate ca fiind un obstacol probabil în calea răspunsurilor publice constructive la pandemie.

Un studiu numit „Înțelegerea teoriilor conspirației” arată, pe baza cercetărilor, că persoanele cu statut socio-economic mai scăzut, cu un nivel de educație mai redus sau care provin din comunități dezavantajate sunt mai predispuse să accepte ușor teoriile conspirației legate de COVID-19. De asemenea, o cercetare realizată de Jan-Willem van Prooijen, dovedește că persoanele cu studii superioare sunt mai puțin predispuse decât persoanele cu o educație scăzută să creadă în teorii ale conspirației, din motive precum soluții simple pentru probleme complexe sau sentimente de neputință.

Ne confruntăm frecvent cu evenimente colective dureroase, precum crize economice, războaie, dezastre naturale, epidemii, iar o mare parte a oamenilor reușesc să dea sens acestor evenimente prin credința în teoriile conspirației. Prin urmare, educația reduce semnificativ tendința de a îmbrățișa explicații relativ simple pentru evenimente complexe. Mai mult decât atât, în cartea „Sfârșitul competenței”, Tom Nichols vorbește despre discreditarea experților și despre cum, mulți oameni supraestimează în mod greșit cunoștințele sau capacitatea lor într-un anumit domeniu, idee cunoscută și sub denumirea de efectul Dunning-Kruger. Nichols spune că americanii cred că a avea drepturi egale într-un sistem politic înseamnă, de asemenea, că opinia fiecărei persoane despre orice lucru trebuie acceptată ca fiind egală cu a oricui altcuiva. Acesta este crezul unui număr mare de oameni, în ciuda faptului că esteo gândire eronată. În capitolul numit „Studiile superioare”, autorul aduce în discuție remarca psihologului David Dunning: „Modul în care noi concepem, în mod obișnuit, ignoranța – ca o lipsă a cunoașterii – ne face să ne gândim la educație ca la antidotul său natural. Însă educația, chiar și atunci când este făcută cu pricepere, poate produce o încredere iluzorie.”

În urma unei cercetări realizate de Cambridge University Press în 2020, referitoare la teoriile conspirației legate de pandemie, au fost publicate câteva date statistice în care sunt afișate mai multe teorii conspiraționiste și procentul persoanelor care, într-o anumită măsură, cred în acestea. Cel mai ridicat procent, de 77%, se înregistrează în cazul persoanelor care cred că virusul SARS-COV2 este real, în timp ce abia 3% din populație nu crede în acest virus. Un procent ridicat al populației crede (19%) sau tinde să creadă (33%, respectiv 30%) în teoriile care susțin faptul că acest virus a fost lansat accidental de către China sau că este chiar o armă biologică a Chinei. Un alt procent destul de ridicat îl regăsim în cazul oamenilor care cred (16%) sau tind să creadă (30%) în teoriile care susțin că Bill Gates a creat un dispozitiv de urmărire prin intermediul vaccinului anti-COVID19.

Teoriile conspirației sunt menite, în general, să facă lucrurile mai ușoare și să le dea oamenilor falsa impresie că evenimentele cu un impact mai puternic în societate au o explicație mai simplă și care nu le perturbă rutina zilnică.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.