„Poți să mă ajuți cu ceva, te rog?” Primesc mesajul cu puțin după mijlocul zilei, cu vreo săptămână înaintea majoratului meu. „Depinde, despre ce e vorba?”, răspund un pic încurcată. Cel care-mi scrie e cu trei ani mai mare decât mine. Din singura conversație pe care am avut-o cu el, îi știu doar vârsta și prenumele. A trecut, însă, ceva timp de la prima noastră conversație. „Pot să-ți trimit o poză să văd cum o am?” Recitesc mesajul ca să mă asigur că nu am înțeles greșit. Refuz și sper să se oprească, dar începe să insiste. Mai încearcă de două-trei ori, iar la final îmi spune că sunt „speriată” și că nu așa ar fi trebuit să reacționez. Nu mai răspund și ies din conversație.

Într-un articol publicat de TIME, în anul 2018, este expus faptul că „unul din cinci tineri primește materiale sexule nedorite – iar unuia din nouă tineri îi sunt solicitate texte, fotografii sau filmulețe cu caracter sexual”. Pentru că, de la debutul pandemiei, în 2020, numărul celor care trimit și primesc mesaje cu tentă sexuală a crescut, în studiile realizate de Universități din SUA s-a pus mai mult accentul pe diferența între sexting-ul consensual și avansurile sexuale nedorite.

Termenul „sexting” [sex + texting] a început să fie cu adevărat în atenția publicului în anul 2009, deși unele articole atestă folosirea sa și mai devreme. Considerat cel mai de încredere dicționar al Americii, Merriam-Webster definește termenul ca fiind „un mesaj sau o fotografie care are caracter explicit sexual”. În 2015, aproximativ 87% dintre adulți recurgeau la sexting în mod frecvent. Totuși, problemele apar atunci când acesta nu este acceptat de ambele părți sau atunci când implică minori.

Fotografie de Andrea Piacquadio de pe Pexels

Articole ale specialiștilor în psihologia copilului au arătat că 20% dintre copii au fost expuși online la imagini cu tentă sexuală și 11% au primit cereri nedorite de a trimite ei înșiși fotografii sau texte explicite. Mădălina era în clasa a cincea când s-a trezit pentru prima dată cu astfel de mesaje nedorite. „Primeam întâmplător cereri de mesaje. Eram mică, așa că le deschideam să văd despre ce e vorba. Nu era scris nimic, aveam doar o poză atașată.” Cei care se fotografiau erau mereu dezbrăcați și uneori nu se opreau la o singură poză trimisă. Însă Mădălina spune că nu le-a răspuns niciodată. Ștergea conversațiile și bloca utilizatorii care îi trimiteau astfel de materiale. „Am fost șocată la început – eram doar un copil de clasa a cincea, ce voiau de la mine?”

Despre mesajele pe care le-a primit Mădălina au mai aflat doar câțiva prieteni. Părinților ei nu le-a spus niciodată nimic, pentru că „mi se părea atunci un subiect neimportant, oricum blocam conturile”. Totuși, mai există un motiv pentru care crede acum că nu le-a spus alor săi – îi era frică de cum vor reacționa. „Mă așteptam la o reacție urâtă, mai ales de la tata. Cel mai probabil, mi-ar fi luat telefonul. Tata de fel nu prea voia să am cont pe rețele sociale. Mama, cel mai probabil, nu ar fi zis nimic, doar să blochez conturile respective.”

Aparent, abia aproximativ 40% dintre părinți vorbesc regulat cu copiii lor despre ceea ce este în regulă să distribuie online. Psihologii încurajează comunicarea deschisă în familie, subliniind că „singura metodă de a-i păstra în siguranță pe copii este prin a-i informa” despre potențialele pericole.

Cum apărăm victimele

În unele zone ale lumii, trimiterea de poze sau mesaje explicite este considerată ilegală și se aplică amenzi pentru acțiunile săvârșite. În 2019, în Texas a intrat în vigoare o lege prin care trimiterea oricărui fel de mesaj cu conținut sexual explicit – fie că e vorba de text, fotografii sau videoclipuri – este considerată o faptă ilicită. Amenda pentru o astfel de infracțiune poate să se ridice la 500 USD. Important de menționat este și faptul că legea se aplică pentru toată lumea, indiferent de vârsta celui care a trimis fotografia sau a celui care o primește. În Irlanda de Nord, schimbul de conținut cu tentă sexuală între adulți nu este considerat ilegal. Totuși, este clasificată drept potențial delict trimiterea de mesaje explicite de la un adult la un minor. În România, nu există legislație care să facă referire la mesajele nedorite cu tentă sexuală.

Cu toate că în multe țări nu există legislație specifică, trimiterea neconsensuală de mesaje explicite este considerată hărțuire sexuală în mediul online de către Childnet International. Este expus și faptul că hărțuirea sexuală în online poate face victima să se simtă „amenințată, exploatată, umilită”. Menirea organizației caritabile Childnet International este de a „face din Internet un loc frumos și sigur pentru copii și adolescenți”.

Fotografie de Kelly Sikkema pe Unsplash

Pentru siguranța copiilor în online a fost conceput și portalul Sigur Online, în Republica Moldova. Într-un articol despre abuzul sexual online sunt indicate semnele unui potențial abuz sexual – printre ele se numără și situațiile în care primești „mesaje cu remarci sexuale sau propuneri indecente” și „fotografii sau video în care cineva apare fără haine”.

Regula de aur, înțeleasă greșit

The Guardian scria, în 2019, că patru din zece femei cu vârsta între 18 și 36 de ani susțin că au primit mesaje nesolicitate cu conținut explicit. Totuși, doar 5% dintre bărbații din aceeași grupă de vârstă confirmă că au trimis vreodată o astfel de fotografie, fără să le fie cerut acest lucru. 70% dintre femeile care au primit fotografii explicite au raportat reacții negative, simțindu-se de multe ori „nerespectate” sau chiar „dezgustate”, scrie un studiu realizat în 2020. 16% dintre respondente s-au declarat amuzate de mesajele explicite nesolicitate, iar 8% „interesate”.

În 2020, Deutsche Welle a publicat un articol cu privire la motivele trimiterii de către unii bărbați a mesajelor nesolicitate cu caracter sexual. În Cambridge Dictionary, utilizarea Internetului pentru a trimite fotografii nud, în special cu organele genitale, a primit un nume: cyber-flashing.  Dintre cei 1047 de respondenți anonimi ai unui studiu din Canada, cei mai mulți au admis că sunt adepți ai cyber-flashingului, din motivul unei „gândiri tranzacționale” – speră că dacă oferă conținut sexual vor primi înapoi ceva similar. Al doilea motiv pentru care unii apelează la trimiterea acestui tip de poze e pentru a-și găsi „o parteneră/un partener”. Rezultatele studiului au arătat și că bărbații care au admis trimiterea fotografiilor fără ca acestea să le fie cerute prezintă un grad mai mare de narcisism și sexism.

De ce contează amuzamentul unei singure părți?

Oricare ar fi, însă, motivul acțiunii lor, faptele sunt la fel de grave și deranjante pentru victime. Diana era în vacanța dinaintea primului ei an de facultate. „Stăteam singură în camera mea. Cred că se apropia miezul nopții. Mă plictiseam și mă uitam la niște videoclipuri. Dintr-odată, văd că cineva îmi apreciază toate postările. Nu după mult timp, primesc o cerere de mesaj – « Hello, beautiful! » [Salut, frumoaso!]” Pe cel care îi scrisese nu-l știa, nici măcar nu-l mai văzuse vreodată. „Nu i-am răspuns, bineînțeles. Dar după câteva minute, văd un mesaj nou – îmi trimisese de data asta o poză. Era o fotografie cu el… cu el dezbrăcat.” S-a gândit câteva minute ce să facă – „inițial am spus că nu răspund, nu voiam să mă complic. Dar m-a prins într-o pasă proastă, așa că nu m-am putut abține. A trebuit să mă iau de el.” I-a spus că nu e normal ce a făcut și că acțiunea lui i se pare „penibilă”. „M-am uitat abia atunci la profilul lui: părea un om în toată firea, avea poze cu familia lui; familie cu două fete mici. Se mai și dădea foarte religios pe deasupra. L-am întrebat atunci dacă i-ar plăcea ca fetele lui – sau chiar soția lui – să primească asemenea fotografii de la oameni necunoscuți.” Diana continuă, după o încruntare scurtă. „A tot încercat să schimbe subiectul, să-mi spună că e « just for fun » [doar pentru amuzament]. I-am mai spus că nu știe să respecte femeile.” A blocat apoi contul și a șters toată conversația.

Fotografie de Ketut Subiyanto de pe Pexels

Alor ei nu le-a spus nici până astăzi despre incident. „Sincer, nu știu de ce nu le-am spus. Cred că nu m-aș simți eu comod să le zic asta. Adică eu nu am prea luat-o în serios, dar părinții mei știu că ar fi reacționat urât.” Totuși, trei persoane au aflat atunci ce i s-a întâmplat – două prietene și o mătușă. „Au râs și ele și s-au îngrozit. Poate în ordine inversă. Dar nici nu știi ce să faci în situații de felul ăsta.”

Diana mai ia o gură din cafea. „Îmi amintesc că m-am simțit oribil atunci. Și poate un pic amuzată apoi de faptul că unii bărbați cred că fetelor le place să primească așa ceva. Oricum, m-a afectat întâmplarea asta – pentru un moment nu m-am simțit în siguranță în online.”

Cât despre Mădălina, e în clasa a opta acum și se bucură că nu a mai primit astfel de mesaje. Cu toate că susține că era mică și a trecut destul de ușor peste tot ce i s-a întâmplat, crede că urmări există și asupra ei – displace categoric „lucrurile astea”.

Uneori, ne e prea greu să vorbim despre mesajele pe care le primim și asupra cărora nu avem, de fapt, nicio putere. Mădălina crede că asta se întâmplă și pentru că ajungem să blamăm victimele. În articolul despre abuzul sexual online, Sigur Online face o precizare: „Abuzul nu este niciodată alegerea ta și nici vina ta! Cine face asta trebuie oprit!” Toate asociațiile pentru împiedicarea hărțuirii sexuale în mediul online îndeamnă la discuția liberă despre subiect și, în același timp, la raportarea cazurilor de abuz, indiferent de vârsta, genul sau orientarea victimei.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.