„Cea mai sustenabilă piesă vestimentară se află deja în dulapul tău”

Aleea Padin din Cluj-Napoca e plină de oameni care se grăbesc la piața Flora. Femei cu pungi de plastic, tineri cu plase de in și bărbați cu sacoșe mari din rafie trec prin parcarea de lângă piață. Vorbesc între ei, râd sau merg repede, cu privirea în pământ. În colțul parcării sunt adunate niște sticle de bere, iar pe trotuar vântul a împrăștiat gunoiul peste care calcă acum oamenii. O mamă, împreună cu fiul ei, urcă încet scările care duc la cel mai mare magazin second hand cu vânzare la kilogram din Cluj. După vreo 15 minute, coboară cu o pungă plină. Când ies de pe Aleea Padin, trec pe lângă un maieu îngălbenit, jumătate acoperit cu pământ. Peste alți câțiva metri, sub o mașină, se vede o pereche de papuci Adidas, gri cu albastru, murdari și găuriți. 

Deșeurile textile reprezintă o sursă majoră de poluare. Conform World Vision, se produc anual aproximativ 150 de miliarde de articole de îmbrăcăminte. Multe dintre acestea sunt purtate pentru o perioadă scurtă de timp, iar majoritatea hainelor uzate ajung incinerate sau în gropile de gunoi. În Europa, doar 15% dintre hainele purtate ajung să fie reciclate. Industria modei are un impact masiv asupra mediului, fiind responsabilă pentru 20% din apele uzate ale lumii, 10% din emisiile de carbon și mari cantități de deșeuri. Conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, industria textilă a contribuit la poluarea oceanelor cu aproximativ 1,4 milioane de trilioane de particule de fibre de polimeri. Brandurile de fast fashion – cea mai importantă tendință globală din industria modei – au ajuns să lanseze colecții noi cu o frecvență lunară și chiar săptămânală. Acest fenomen a amplificat și mai mult poluarea generată de industria textilă, menționează hartarecilării.ro. În România sunt doar două fabrici care valorifică deșeurile textile. Din acestea, doar una preia haine – aproximativ 3 sute de tone pe an – și le transformă în energie termică. Cealaltă reciclează deșeuri textile industriale – 3 sute de tone pe lună – de la fabricile de confecții, de mobilă sau de accesorii auto. 

Odată cu importanța reciclării deșeurilor textile, se caută și modalități eficiente și convenabile de a recicla și de a refolosi hainele. 

S DE LA SUSTENABIL, S DE LA SECOND HAND 

SH, Social Store, Vintage Store, „totul la 1 leu”, „3 la 10 lei” – sunt posibile denumiri pentru același tip de magazin: clasicul magazin second hand. Dacă acum câțiva ani menționarea magazinelor second hand ridica problema lipsei de bani și stârnea priviri sau comentarii ironice, în prezent, SH-ul este mai degrabă privit ca o sursă sustenabilă de îmbrăcăminte. Rețelele de socializare influențează moda, iar mulți tineri sunt inspirați de creatorii de conținut pe care îi urmăresc. Fie că se inspiră din videouri de pe YouTube, Instagram sau TikTok, fie că sunt influențați de prieteni sau de serialele urmărite, tinerii ajung la SH chiar dacă știu sau nu ce caută. Unii dintre ei au un plan făcut de acasă, un outfit în minte și chiar un metru de croitorie la ei, pentru a nu mai fi nevoiți să probeze hainele. Alții merg doar să se uite, să caute să-și definească stilul, să experimenteze, pentru că e ieftin. Apoi, mai sunt cei care au făcut din această activitate o pasiune. Ei au experiență și cunosc orele la care se aduc haine noi. Sunt primii la coadă, primii care își aleg din muntele de haine la 1 leu. Tot ei sunt cei care au ochiul format și găsesc repede obiectele unice, hainele vintage de firmă și știu dacă raportul calitate-preț este unul corect. 

Alexandru Toma are 26 de ani, locuiește în Oradea și e economist, însă spune că nu se lasă definit de job. Hainele sunt pasiunea lui și caută să descopere piese unicat, de calitate, fără să susțină industria fast fashion. Magazinele second hand au devenit, în ultimii 5-6 ani, locul de unde își cumpără haine unice. Inspirat de câțiva creatori de conținut de pe YouTube, a început să meargă la SH: „Mi-a plăcut ideea de a găsi chestii noi și faptul că nu știi mereu ce o să găsești. Îmi place asta  –  experiența asta ca și cum ar fi un fel de noroc, plus ideea că nu vreau ce are restul lumii, faptul că e mai sustenabil și că mă simt bine cu lucrurile pe care le am doar eu.” 

La noi în țară, Alex a vizitat magazine second hand în Oradea, Brașov, București și Botoșani și spune că majoritatea arată la fel. Timp de câteva luni, a locuit în Viena, unde a avut ocazia să vadă un alt fel de Vintage Store, cu haine mai atent alese, haine vechi, care, spune el, „au personalitate”. 

Unul din planurile mele e să fac un magazin de genul. Fiindcă ideea de a oferi o experiență cred că se poate (aplica n.r.) și la noi în țară. 

Alex

Ceea ce caută el sunt haine cu personalitate, care au o anumită vârstă. Îi place să spună mai departe povestea unei piese vestimentare. Nu se rezumă doar la hainele cu un preț mic, ci caută piese de calitate. Recunoaște că brandul poate fi un factor important în alegerea hainelor: „În general, când mă uit la haine, mă uit la brand – dar eu asociez brandul cu ideea de calitate, nu legat de ideea de brand în sine. De aceea prefer ceva care a costat mai mult, pentru că mi se pare mai de calitate și o să fie pe termen lung. Legat de prețuri, depinde când mergi la second. Mi-am făcut un ghid în care spun că nu vrei să mergi neapărat când se aduce marfă nouă, pentru că e scumpă – și atunci trebuie să aștepți un pic, dar nu foarte mult, că nu mai găsești nimic.” 

Tips and tricks pentru mersul la sh

Momentul potrivit și răbdarea sunt elementele cheie atunci când mergi la second hand. Despre răbdare și planificare vorbește Oana Radu, studentă în anul 3, la Publicitate, în Cluj-Napoca. Pasionată de social media și de crearea de conținut, Oana are propriul blog. Una dintre postări se concentrează pe sfaturi adresate celor care urmează să „meargă prin SH-uri”. Experiența a ajutat-o să stabilească un set de recomandări de care ține cont mereu.

Mi se pare util să ai un plan în minte când mergi. Eu, de exemplu, mă uit pe Pinterest și încerc să găsesc în magazin chestii asemănătoare. Mă inspir de acolo. Așa sunt mult mai atentă, știu să mă organizez.

Mai mult, Oana încurajează stabilirea unui buget și cunoașterea mărimilor. 

Trebuie să știi mărimea, dimensiunile, mai ales la pantaloni. E util să te măsori înainte cu metrul sau să ai un metru la tine, în caz că nu poți să-i probezi – să nu ajungi acasă și să vezi că nu ți-s buni, că n-ai cum să-i strâmtezi sau să-i lărgești.

Oana a descoperit pasiunea pentru thrifting (a vizita diferite magazine second hand, pentru a cumpăra articole deosebite la un preț redus) în liceu, iar în 2020 a început să meargă la magazinele second hand din Deva, Cluj-Napoca și Bistrița. Studenta spune că diferența dintre cele din alte orașe și cele din Cluj ține de cât de interesați sunt oamenii de această activitate.  O alternativă a magazinelor second hand sunt paginile de Instagram dedicate vânzării hainelor la mâna a doua. Acestea pot fi haine din garderoba personală sau haine vintage cumpărate mai ieftin de la second, atunci când primesc marfă nouă. „Paginile de Instagram mi se par interesante și o alternativă bună de făcut bani, dar cât timp nu exagerezi cu prețurile. Sunt unele pagini care vând la suprapreț. Mi se pare că trebuie să fii conștient de un fel de echilibru. Cunosc oameni care și-au luat țeapă.” Oana le recomandă celor care cumpără de pe astfel de pagini să se asigure că produsele sunt de calitate. Surse bune de informație pot fi prietenii care au încercat produsele scoase la vânzare de acele conturi și pot confirma calitatea. 

În ceea ce privește sustenabilitatea în industria hainelor, Oana spune că, cel mai mult, ține de oameni. „Cred că trebuie să fii conștient că moda e foarte trecătoare. Întâi trebuie să descoperi stilul tău sau stilurile. Și cu secondurile poate fi un pic de waste. Eu, de exemplu, când am început să mă duc, mă lăsam foarte influențată de ce găseau tipele din SUA și voiam să găsesc și eu. Atunci, nu mă întrebam: „Măi, aș purta chestia asta? Am cu ce să o port?” Și cumpăram o tonă de chestii în prostie, pe care ulterior le-am donat.” 

CE FAC ROMÂNII CU HAINELE VECHI? 

Donarea, reciclarea și recondiționarea articolelor uzate de îmbrăcăminte sunt modalități de a promova sustenabilitatea. Acestea sunt la îndemâna oricui. Un studiu iVox, realizat de Fundația World Vision România, în anul 2020, arată că românii sunt doritori să recicleze hainele vechi. Conform World Vision România, aproape 73% din românii care au participat la studiu reciclează deșeuri, iar aproape 87% din cei care nu reciclează textile ar fi interesați să o facă. Rezultatele sondajului arată că principalele motive pentru care jumătate reciclează materiale textile sunt protejarea mediului și faptul că văd reciclarea drept o alternativă mai bună decât aruncatul hainelor la gunoi. (Studiul World Vision România a fost realizat online, pe un număr de 2.232 de persoane. Eșantionul studiat reproduce, din punct de vedere al principalelor caracteristici, structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România cu vârsta de peste 18 ani, din mediul urban.) 

DE LA perechea de BLUGI UZAȚI, LA GEANTa CU MODEL UNIC 

O altă modalitate de reciclare a hainelor este refacerea lor, combinarea materialelor provenite de la hainele uzate. Pentru cei care sunt mai reticenți cu privire la repurtarea hainelor direct din magazinele second hand, au luat naștere mici magazine vintage, care se ocupă cu recroirea hainelor. Pe acest principiu se concentrează Vintager, un magazin mic din centrul Clujului, înființat și condus de Ruxandra Ioana Luca, absolventă de Media Digitală, împreună cu prietenul ei, Răzvan Buzilă. 

La doar 23 de ani, Ruxandra e managerul magazinului cu articole retro-vintage. De mai bine de doi ani, încurajează, cu ajutorul magazinului ei, reciclarea hainelor. Zâmbește larg, iar ochii ei albaștri se măresc atunci când povestește despre cum a început afacerea: „Am avut de făcut un reportaj la facultate. Și cum a coincis cu o vacanță, cum eu eram acasă, la Botoșani, m-am dus la un magazin vintage, am făcut o vizită, mi-a plăcut și am zis că hai să fac un reportaj despre asta, dacă tot sunt aici. Mi-a plăcut foarte mult magazinul – mi-au plăcut hainele și am zis să aduc și în Cluj un magazin de felul ăsta. Mai există în București, dar, în rest, n-am văzut în România să fie. Magazinul din Botoșani s-a închis și am cumpărat eu ideea și am deschis în Cluj. Plus că acum se promovează foarte mult ideea de sustenabilitate, repurtarea hainelor, mi s-a părut că Clujul ar fi chiar un loc unde ar prinde bine, cum sunt foarte mulți tineri.” 

Pentru că susțin sustenabilitatea, ei nu aruncă hainele care vin cu defecte. Încearcă să le salveze, le spală, le calcă și le fac să pară cât mai noi. 

Luăm haine vechi și le actualizăm, să fie mai de zilele noastre, mai combinăm un hanorac Adidas cu un pulover din cașmir și facem o chestie mai interesantă și unică. Cumva, noi mergem pe ideea că ar trebui refolosite hainele, recroite, regândite. Uite, de exemplu, geanta aia e făcută din două perechi de pantaloni care au fost scurtate, că aveau defecte, și partea de jos a fost unită.

Ruxandra

În magazin nu există două piese vestimentare la fel:  „Cred că am primit o dată o geacă din nou, dar cam atât. Nu am avut de două ori același produs.” 

Unicitatea e una din calitățile hainelor de la Vintager și e ceea ce îi face pe tineri să vină la magazin, să caute piese deosebite. Ruxandra menționează că urmează să scoată o colecție de haine personalizate, realizate cu ajutorul croitoresei de lângă magazin. Multe dintre hainele lor sunt făcute pe acest principiu, sunt personalizate, refăcute din sacouri pe care le modifică. Astfel, apar două piese vestimentare dintr-una: de exemplu, un top și o fustă. 

Alexandra, Georgiana și Andrei sunt trei adolescenți de 15 ani, care au venit la magazin pentru a cumpăra o bluză văzută pe site. Alexandra poartă o cămașă albă sub un pulover albastru, iar peste are un palton negru lung. Spune că merge des prin magazine second hand. Mama ei a inspirat-o de când era mică și îi trimitea poze din outleturi cu haine deosebite. „Am găsit Vintager pe Insta. Apoi, am văzut o bluză pe site și am venit să o cumpăr. Cam numai de aici cumpărăm. Ce găsim unic. În general, mergem tot grupul de prieteni. Cred că e mai bine așa, mai ales că industria fashion e al doilea cel mai mare poluant.”  

Ruxandra îmi spune că ei au avut de la început doar clienți tineri. Nu simte că în ultimul timp a crescut numărul tinerilor care merg în magazine vintage, însă consideră că a crescut numărul celor în vârstă: „Probabil tinerii știau de ideea aceasta de sustenabilitate și de vintage și acum a ajuns și la cei mai în vârstă – avem niște doamne mai în vârstă, care vin regulat. Dorim să ne fidelizăm clienții – dacă vin regulat, înseamnă că mai renunță un pic la fast fashion.” 

CE ÎNSEAMNĂ UN BRAND SUSTENABIL?  

În timp ce reciclarea textilelor se concentrează pe recuperarea materialelor din deșeuri pentru reutilizare sau reprocesare, upcycling este o formă de reciclare care transformă deșeurile sau un articol nedorit într-un produs de mai bună calitate și de valoare mai mare. Reciclarea și upcyclingul textilelor sunt activități benefice atât pentru mediu, cât și pe plan social și economic. Acestea scad cerințele de spațiu pentru depozitele de gunoi, reduc consumul de energie și apă, ajută la evitarea poluării și scad cererea de coloranți.  

Adrian Vele, designer și antreprenor în Cluj, își dezvoltă al doilea brand al său prin combinația de upcycling și materiale sustenabile. De 7 ani face haine pentru primul său brand, numit Adrian Vele. Velements, proiectul mai nou, a luat naștere în urmă cu 2 ani de zile, iar Adrian spune că e mult mai sustenabil decât primul.  

La Adrian Vele fac haine din deadstock fabrics, adică leftovers de la alte branduri mari. Spre exemplu, un brand își comandă, nu știu, o mie de metri de material, dar ei folosesc numai 900. Ăia 100 rămân la ei în depozit și apoi ajung în alte depozite cu materiale second de import. Acolo sunt materiale foarte calitative, doar că poți să faci numai serii limitate, nu ai continuitate la material. Dar e fain că totuși e o resursă abandonată, care nu prea se folosește, iar eu o luam și o foloseam.

Adrian și-a găsit pasiunea pentru modificarea hainelor din copilărie. Iar după terminarea facultății a vrut să se îndrepte în direcția de a modifica haine și a da o nouă viață unui item. Însă el spune că, acum 8-9 ani, societatea nu era pregătită pentru acest concept. „Atunci făceam mai mult pentru mine haine și de vreo doi ani de zile am pus cumva pe roate proiectul ăsta nou, de care sunt entuziasmat. Îmi focusez atenția pe brandul ăsta. Ce-i fain la Velements e că închide circuitul de waste și la Adrian Vele.”

Bucățile de material rămase de la hainele croite în cadrul primului proiect sunt folosite în crearea articolelor care stau sub denumirea de born again clothing. Unicitatea articolelor din Velements constă în felul în care acestea sunt croite. Chiar dacă o geantă seamană cu o alta, ca formă și culoare, cusăturile și mărimile bucăților de material din care sunt făcute gențile sunt mereu diferite. Două articole pot părea la fel, dar, de fapt, ele sunt toate „one of a kind”, cum spune Adrian.  

„Scopul meu, practic, e să ajut oamenii să conștientizeze efectele negative din industria fashion și să schimb încet-încet mentalitatea, comportamentul de a consuma al omului.” Deși consideră că suntem o societate consumeristă, Adrian speră ca lucrurile să se schimbe. Una dintre problemele cu care ne confruntăm este că „deși avem dulapul plin de haine, nu știm cu ce să ne îmbrăcăm”.  

Cineva spunea că „cea mai sustenabilă piesă vestimentară se află deja în dulapul tău”, că e o chestie pe care nu o porți și care poate să fie reintrodusă în circuit. Îmi place foarte mult ideea asta de second chance, de o a doua șansă. Încă nu am apucat să pedalez foarte mult în direcția asta pe Velements, dar mi-ar plăcea fie să mă asociez, fie să fac o asociație care să se ocupe cu „a doua șansă”. De multe ori, noi, ca oameni, suntem așa de direcți, reci și inumani, că dacă cineva îți greșește sau dacă cineva a făcut o greșeală, tu deja l-ai etichetat. Dar de ce să nu-i dai a doua, a treia, a n-a șansă? 

Adrian

Adrian ia resurse abandonate – hainele vechi – și le repune în circuit. În toată activitatea lui, găsește cel puțin 4 beneficii mari, pe care se bazează întregul concept. Salvarea resurselor naturale, calitatea produselor, aspectul articolelor de îmbrăcăminte și refuzul de a alimenta un circuit greșit sunt principalele avantaje ale upcyclingului. 

„Niciun produs pe care îl iei acum nou, din fast fashion nu e la fel de calitativ ca un produs din second. Pentru că materialele care se foloseau mai demult se făceau într-o societate care nu era orientată înspre consumerism. Atunci se făceau materiale mai durabile pentru că aia căutau oamenii. Acum, producătorii și fabricile fac țesături mai ieftine, pentru că știu că nu e cerere pe calitate. Apoi, mai e faptul că poți să arăți bine fără să afectezi nici resursa umană, oamenii care lucrează în domeniu. Poți să ai o haină pe care ai purtat-o câțiva ani și ți-a fost sacou, apoi poți să faci din ea geantă, apoi s-o integrezi la o pereche de pantaloni.” 

Soluția pentru ca mentalitatea oamenilor să se schimbe e ca ei să audă tot mai mult, să conștientizeze tot mai mult efectele industriei fashion, spune Adrian: „Să știe efectele și să fie supuși întrebării ăsteia: Ce fac? Ce acțiuni are ceea ce fac?.” 

Conștientizare, răspândirea informației și atragerea atenției sunt strategiile care pot aduce o schimbare. Adrian ne încurajează să ne gândim la ce lăsăm în urma noastră.

Nu-i doar ideea de legacy, cu ce las în urma mea, ci pur și simplu ce lași în urma ta ca deșeu, ca waste.

Adrian

Ca brand de upcycling, Adrian Vele nu concurează nici cu magazinele second hand, nici cu fast fashion. Serviciile și campaniile din cadrul brandului vin în completarea activității sh-urilor. „Ce e fain e că pe lângă colecțiile pe care le avem noi ca brand, avem și serviciul reinvent. Ai o pereche de blugi pe care nu o mai porți. Poți să ți-o aduci și împreună stabilim o linie de design care să-ți placă, să le dai o nouă viață.” În plus, au campanii de drop off, în care anunță că într-o anumită săptămână strâng jeanși, spre exemplu. În perioada respectivă, oamenii aduc articole pe care nu le mai poartă, iar din hainele adunate creează haine noi. 

Din păcate există termenul de greenwashing, în care eu ca brand arăt o fabrică în care totul se face bine, ca la carte, oamenii sunt tratați bine, dar de fapt în fabrica aia fac doar 1% din toată producția pe care o face brandul.

După ce face o pauză, Adrian zâmbește și spune că tot ce fac ei e sincer și autentic. „Ce-mi place mie la ce facem e că lucrurile chiar sunt for real, chiar sunt pe bune. Orice rest care rămâne se pune în cutii, iar din resturile mici fac fie totebags, fie săculeți. Fiecare produs care se cumpără se livrează în săculeți. Cu resturile mai mici sunt umpluți ursuleții Zero Bear sau un nou prototip de geantă care e umplută tot cu resturi din acestea.” 

Un brand nu se poate numi sustenabil dacă acesta continuă să arunce resturi. Ce e cu adevărat special la brandul lui Adrian e că nimic nu se aruncă, totul se păstrează și își găsește un scop. Fiecare bucățică de material textil e integrat într-o nouă piesă și renaște.  

A ne îmbrăca sustenabil, a recicla sau a reface hainele mai vechi sunt pași mici spre reducerea deșeurilor textile. Dar sunt pași pe care îi poate face oricine. Fie că alegem producători locali, mici magazine vintage, fie că ne recondiționăm singuri hainele, le ducem la reparat sau cumpărăm mai puține haine noi, se observă urmele pașilor spre un viitor sustenabil.