Reciclarea este o responsabilitate colectivă, a fiecăruia dintre noi, pentru protejarea planetei. Educarea noastră, de când suntem mici, este importantă pentru ca obiceiurile bune să intre în reflex pe tot parcursul vieții. Deșeurile nu prezintă o problemă legată doar de mediu, ci și o pierdere economică foarte mare, din cauza modului în care producem și consumăm.
Conform unui studiu realizat de Mega Image, un român aruncă, în medie, 400 de kilograme de gunoi pe an, cantitate ce cuprinde recipiente din PET și aluminiu risipite, care ar putea reduce emisiile de CO2 prin reciclare. De la deșeuri industriale la nămol, la mașini vechi, electrocasnice sau baterii, cantitatea de deșeuri e strict legată de tiparele de consum și producție. Forța de muncă și factorii de producție utilizați în etapele de consum și producție dispar prin risipirea materiilor și aruncarea resturilor, factori ce duc la pierderi economice și devin o povară pentru societate. Din aceste cantități, doar o mică parte ajunge la depozitele de deșeuri, pe când restul sunt reciclate. Așa că, ar trebui să ne punem problema: cum putem să producem și să consumăm mai eficient? De ce reciclăm și de ce nu reciclăm?
Agenția Europeană de Mediu demonstrează că gestionarea inadecvată a deșeurilor duce la pierderea materiei prime și a altor factori de producție. Deșeurile afectează sănătatea oamenilor în numeroase moduri, dar și mediul: apar schimbări climatice, prin poluanții atmosferici eliberați, sursele de apă sunt contaminate, culturile cresc pe terenuri contaminate, animalele marine ingerează deșeurile industriale lăsate în urma oamenilor, iar lista continuă.
Tot mai multe companii au început să răspândească ideea unei lumi în care ambalajele sunt mai prietenoase cu mediul. Avem exemplul unei fabrici de lactate din România, care a adus în fața publicului mesajul „Pentru că ne pasă, am redus cantitatea de plastic folosit în PET-urile noastre, am schimbat tipul de material utilizat la etichete, am făcut cutii ușor de reciclat, iar pentru ON the Go, 330g, creăm un PET transparent, cu o etichetă ce se desface ușor.” Multe alte companii au preluat acest model.
România se află departe de țările din regiune, astfel că rata deșeurilor reciclate era, în 2018, de peste 30% pentru țări precum Ungaria și Slovacia. În România, cea mai mare rată de reciclare înregistrată a fost în anul 2018, și anume de 14%, comparativ cu ceilați ani, când rata era cu aproximativ 5,3% mai mică. Conform EuroStat, „din 2018, această rată scade cu 3 puncte procentuale anual”. Astfel, România se află pe locul 26 din cele 27 țări ale Uniunii Europene. Țara noastră reciclează tot mai puțin față de anii anteriori și este departe de a se situa la același nivel cu alte țări din UE. Cea mai mare rată de reciclare a deșeurilor este in Germania, de 67,3% procente. Pe de altă parte, pe locul 27 se situează Malta, cu un procent de 6,5%.
Ambasada Sustenabilității în România este o inițiativă care promovează un model economic prin care companiile, prin parteneriate, pot rezolva probleme de natură socială și de mediu. Aceasta a setat țintă pentru 2020 să recicleze minim 50% din deșeurile produse de municipiile sale. În timp ce în alte țări rata de reciclare a crescut cu câteva procente, în România situația s-a înrăutățit. Îmbunătățirea ratei de reciclare este un proces foarte lent, iar cantitatea de deșeuri este tot mai mare. „În ultimii ani, aceasta a ajuns la cote fără precedent, România producând, potrivit celor mai recente date, 4,58 milioane tone de deșeuri municipale nereciclate pe an, adică 12500 tone pe zi”, se arată în studiul EuroStat.
Bogdan Costea este voluntar într-o campanie de gestionare a deșeurilor și spune că „ne lipsește un sistem ca afară. Adică, atât cât plătești, atât arunci și dacă nu o faci bine, plătești și mai mult. Nu există destulă informare și educație din punctul ăsta de vedere. Lipsește infrastructura. O atitudine corectă ține de o colectare corectă – hârtie/carton, plastic/metal, sticlă, vegetal și rezidual nereciclabil/necompostabil. Era bine dacă închideau și toate toboganele acelea de pe etajele blocurilor, care duc doar la aruncarea gunoiului la grămadă și cresc invaziile de rozătoare și gândaci. Să nu mai zic de mirosurile neplăcute.”
În ceea ce privește gestionarea deșeurilor, „România reprezintă o verigă slabă”, afirma, încă din 2010, ministrul Mediului de la acea vreme, László Borbély. Conform acestuia, există „orașe unde nu se face nimic”, semn că problema era de mult conștientizată de autorități. Afirmațiile continuau cu pregătirea unor proiecte bazate pe criterii de performanță, care presupuneau ca deșeurile municipale și asimilabile colectate să fie supuse operațiilor de eliminare finală, iar cel puțin 15% să fie îndreptate spre reciclare. Cu toate acestea, situația în România nu s-a îmbunătățit foarte mult în ultimul deceniu, fiind în continuare o problemă majoră. Activitatea de colectare și reciclare, cel puțin din punctul de vedere al obligațiilor legale, este predictibilă. Există numeroase ONG-uri și asociații care își îndreaptă activitatea spre astfel de operațiuni. Cu siguranță, tehnologia va juca un rol foarte important în creșterea obiectivelor de reciclare, modularea tarifelor de reciclare și modificarea pieței.
„Țara noastră mereu a fost îngropată în gunoaie. Sunt foarte multe campanii de conștientizare și multe asociații, așa ca noi, care încearcă să convingă, sa trezească lumea la realitate și nu reușesc nicicum…”, Adaugă Bogdan. Mai mult, a ajuns la concluzia că, pentru mulți, în România, reciclarea e mai mult o afacere și un interes, decât o necesitate. Producția de ambalaje de plastic și de produse, în general, este foarte diversificată, iar volumul este unul prea mare ca noi să ne putem imagina. Reciclarea nu e chiar atât de ușoară precum pare: „Trebuie să respecte anumite reguli, materialele nu trebuie combinate între ele sau contaminate. Nu așa cum vedem noi în magazine – și aici mă refer la peturi cu dop și îmbrăcate în hârtie.”
Bogdan crede că nu este imposibil, căci tehnologia există. Nu este destul interes și timp pentru asta, din păcate. Tot mai multe companii producătoare au adus în fața oamenilor mesaje care susțin că oamenii sunt responsabili pentru deșeurile din jur și s-au axat pe informarea publicului. „McDonalds a scos paiele de plastic, companii de îngrijire personală au scos pet-uri 100% reciclate și exemplele continuă. La noi, dacă nu face profit, reciclarea nu e o soluție”, conchide activistul Bogdan Costea.
Sistemele noastre actuale nu oferă destule stimulente pentru prevenirea deșeurilor. E nevoie de efort comun al tuturor părților implicate – și aici vorbim de producători, consumatori, autorități locale și naționale sau unități de salubrizare și tratare. Oamenii aleg să nu mai recicleze acasă și să nu mai sorteze, și din cauza lipsei de infrastructură.
Miruna Cernătescu are 21 de ani și este studentă la Design Interior, în București. Ea reciclează de patru ani și spune că este responsabilitatea ei, ca om, să contribuie la atingerea unui obiectiv stabilit de reciclare: „Acest obiectiv nu a fost stabilit degeaba. De aceea, trebuie ca fiecare dintre noi să învețe ce înseamnă o colectare selectivă în tomberoane etichetate și ce semnifică fiecare.”
În conformitate cu legea 211/2011, producătorii de deșeuri sunt obligați să colecteze separat cel puțin categoriile de tipul hârtie, metal, plastic și sticlă. Miruna spune că cea mai mare problemă este lipsa de educație, deoarece oamenii încă nu știu cum se face colectare în sistem cu pubele și ce semnifică fiecare culoare. „Nu este atât de greu pe cât pare, dar oamenii nici nu sunt informați. Eu cred că nu se pune atât de mult accent pe acest lucru și oamenii nu sunt deloc conștienți. De cele mai multe ori, se trezesc în situația în care au patru pubele de culori diferite în fața lor și nu știu cum să le folosească corespunzător. Dacă este așa greu să colectăm selectiv în spațiul public, acasă ce mai facem?” Este bine să cunoaștem cele cinci tipuri de culori și semnificația lor. Astfel, pubela de culoare galbenă este pentru plastic și metal, cea albastră pentru hârtie, cea verde pentru sticlă, cea maro/gri pentru biodeșeuri, iar cea de culoare neagră pentru biodegradabile. „Acesta este primul pas în educarea poporului și mai departe informarea prin diverse mijloace”, spune Miruna.
Colectarea selectivă pentru cei care fac deja asta acasă este mult mai ușoară. Dar aici intervine problema spațiului, căci cinci pubele ocupă ceva spațiu. Miruna vine cu o perspectivă care ar putea fi de folos: „În funcție de cantitatea de deșeuri produse, se poate opta pentru coșuri de gunoi de dimensiuni diferite sau saci de diferite culori, pentru o colectare selectivă corectă. Eu așa fac acasă. Există foarte multe opțiuni pentru a salva din spațiu și a nu ocupa așa de repede coșurile de gunoi. PET-urile, dozele și cartoanele se pot plia. De asemenea, dopurile PET-urilor și recipientelor de plastic trebuie scoase înainte de depozitare.” Este foarte important ca, după ce am înțeles cum se reciclează deșeurile, să și acționăm corect. Recipientele reciclabile trebuie să fie goale și curățate, pentru a nu contamina. Dacă hârtia sau cartonul intră în contact cu alimente sau lichide, nu mai poate fi reciclat.
Miruna are un sfat pentru noi: „Este un mic pas pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl facă pentru a proteja natura, mediul și sănătatea noastră. Oriunde te afli și orice ai face, trebuie să-ți protejezi mediul. Trebuie să reducem consumul și să facem curățenie în urma noastră întotdeauna. Să nu aruncăm mizerii pe jos, ci doar în locurile special amenajate, căci sunt peste tot. ”
Protecția mediului începe cu educație și conștientizare. Iar pentru asta, seria Years of Living Dangerously produsă de National Geographic sau documentarul SAVEART Recycling Art produs de Netflix, au expus importanța acestei probleme în societate și efectele asupra lumii. Problematica surprinde seceta provocată pământurilor noastre, ca urmare a acțiunii excesive a oamenilor, pădurile ce ard, poluarea tot mai densă, dar și cum s-a răspândit credința generală că „este voia Domnului” și nu se acționează științific.
Astfel, deșeurile pot deveni o problemă sau o resursă, dacă știm cum să le gestionăm. Colectarea selectivă transformă deșeurile de acest tip în energie sau îngrășăminte. Transformarea acestui comportament ține foarte mult și de legislația UE. Primul pas este prevenirea, urmat de reutilizare, reciclare, recuperare și eliminare. Astfel, directiva urmărește prevenirea în măsură cât mai mare a deșeurilor. Cu puțin efort de a separa gunoiul, sprijinit de politicile publice și măsurile legislative corecte, ajutăm la reducerea poluării, contribuim la păstrarea unei ape curate și potabile, conservăm resurse naturale și reducem consumul de energie.
