Freeganismul este un stil de viață minimalist prin care se încearcă un consum cât mai limitat de resurse naturale, iar adepții lui colectează din pubele obiecte aruncate, îmbrăcăminte sau chiar alimente. „Freegan” este un termen format din cuvintele „free” și „vegan”. Unele dintre activitățile practicate de aceștia sunt autostopul, prin care pot călători gratis, sau refugiul în case abandonate, unde își formează o locuință.
Mișcarea freegană a apărut în anul 1994, când germano-americanul Keith McHenry i-a oferit și numele. Acesta este cofondatorul „Food not Bombs”, un grup anarhist ce distribuia mâncare vegană gratis, sub formă de protest împotriva guvernului.
Freeganismul este prezent în Europa de Vest, în special în Germania, Spania sau Portugalia. Conform dumpstermap, harta unde sunt marcate locuri potrivite pentru a căuta obiecte aruncate, cele mai multe locații se află în orașe ca München și Berlin. Harta a fost creată pentru și de către freegani sau alte persoane care trăiesc în acest fel.
Freeganismul a fost adoptat și reinterpretat de comunitatea „Jesus Christians”. Acesta a fost descris drept „o mișcare creștină destul de diferită față de altele”. Comunitatea are membri din diferite colțuri ale lumii. Ei afirmă că îl urmează pe Iisus și pe cei pe doisprezece apostoli. Trăiesc împreună și vor să răspândească predicile Evangheliei fără a avea un venit asigurat și fără a lucra pentru bani, după cum susțin ei. În ciuda acestor lucruri, membrii comunității afirmă că nevoile lor de bază „sunt îndeplinite zi după zi, an după an”, iar principiul lor este a trăi doar cu „ceea ce oferă Dumnezeu”.
Una dintre modalitățile prin care gruparea „Jesus Christians” vrea să își transmită mesajul este înființarea unor canale de YouTube. Cel mai cunoscut este „O voce în deșert” și are 133 de mii de abonați.
Kiran, un membru român al acestei mișcări, a explicat faptul că „Jesus Christians” a fost creată acum mai bine de 45 de ani, de către Dave McKay, în Melbourne, Australia. „El a început să trăiască prin credință cu soția lui și patru copii, pe străzile din Australia. Dave a realizat că învățăturile lui Iisus nu sunt doar teologie, sunt un mod de viață, așadar el și soția sa au început să le practice. Din acel moment, comunitatea a crescut și mulți alți oameni s-au alăturat mișcării.” Comunitatea a avut diferite denumiri până în anul 1996, când a fost ales numele „Jesus Christians”.
Conform lui Kiran, comunitatea are sub 100 de membri în toată lumea. La momentul actual patru dintre ei trăiesc în România, dar aceștia călătoresc des și se află în țară pe o perioadă limitată.
Conceptul de „freeganism creștin” se referă la a-i ajuta pe alții fără a aștepta nimic în schimb. Membrii comunității au creat o broșură în limba română, pe care o împart pe străzile din Cluj-Napoca. Kiran a afirmat că, în acest mod, ei doresc să ajute alți oameni să înțeleagă freeganismul.
Convingerile lor pornesc de la „credința în Dumnezeu”, care „înseamnă a avea siguranța că atunci când lucrurile nu merg așa cum ni le dorim, ele vor deveni ceva bun pentru noi pe termen lung. Chiar dacă vom muri făcând ceea ce îi ajută pe ceilalți, la sfârșitul acestor lucruri va fi o răsplată veșnică”, după cum este explicat în broșură. Ideea a pornit de la faptul că dacă nimeni nu ar munci pentru bani, ci doar pentru că le place ceea ce fac, „am avea toate lucrurile bune care există acum, dar și mai mult”. Astfel, vor fi și oameni care aleg să facă muncile mai puțin plăcute, cum ar fi curățarea canalizărilor, pentru că știu că așa „îi vor face fericiți sau sănătoși pe ceilalți”, iar ideea acestui mod de viață este de a fi util. Dar pentru că este imposibil ca fiecare om să aleagă să trăiască astfel, a apărut conceptul de „freeganism creștin”, prin care oamenii practică prozelitismul pentru Iisus și susțin că primesc în schimb toate lucrurile de care au nevoie.
În această comunitate se regăsesc persoane de toate vârstele, de pe cinci continente, care resping tot ce este material și își trăiesc viața urmând cele patru Evanghelii.
Michael, în vârstă de 33 de ani, a declarat în documentarul realizat de „O voce în deșert” că momentul în care el consideră că a devenit creștin este atunci când a abandonat tot din vechea sa viață. Michael și-a lăsat slujba, și-a abandonat soția și copilul „pentru a-L urma pe Hristos”. Acesta își rugase soția să îl urmeze, dar ea l-a refuzat categoric. Parăsirea membrilor familiei dacă aceștia nu doresc să îl însoțească pe cel are se alătură mișcării este un lucru ce nu poate fi evitat atunci când o persoană alege să trăiască după credințele comunității. Membrii mișcării locuiesc împreună, în grupuri. Aceștia sunt nevoiți să împartă adăpostul cu oameni pe care nu i-au mai întâlnit până în acel moment și să renunțe la intimitate, deoarece spațiul este mic și ocupat de multe persoane.
Noii membri sunt primiți și îndrumați de ceilalți. Aceștia împart tot ce au în mod egal, de la alimente, la îmbrăcăminte și la spațiul în care locuiesc, iar activitatea practicată cel mai des de ei este a vorbi despre învățăturile lui Iisus.
Tipurile de locuință ale membrilor comunității diferă de la vehicule precum rulote, camionete și autobuze până la case și apartamente. Aceștia își modifică locuințele în funcție de nevoile lor. Transformarea balconului în dormitor sau a mesei în pat pentru oaspeți, precum și folosirea corturilor se numără printre practicile freeganilor creștini.
În ceea ce privește școala, membrii comunității aleg educația la domiciliu, iar alte activități din rutina lor sunt cele obișnuite, precum gătitul, spălatul sau practicarea diferitor sporturi. Pe lângă acestea, scopul lor principal este de a predica pe străzi sau a produce videoclipuri evanghelice. Aceștia distribuie cărți, DVD-uri sau benzi desenate în care explică credințele lor și așteaptă în schimb mici donații pentru a acoperi costul de imprimare. Mulți dintre oamenii care s-au alăturat mișcării afirmă prin intermediul documentarului „O Voce în Deșert: O mișcarea bazată pe Invățăturile lui Isus” că au făcut acest lucru datorită persoanelor ce le-au distribuit cărți pe stradă. Prin intermediul lor, au descoperit comunitatea freeganismului creștin, care „le-a schimbat viața”.
Cum supraviețuiesc membrii comunității fără a lucra pentru bani
Atunci când oamenii aleg să facă parte din această comunitate creștină, vând tot ce au, iar banii obținuți sunt donați către comunitate. Astfel, proiectul este dus mai departe, credințele lor sunt răspândite și alți oameni sunt invitați să li se alăture. A vinde tot ce deții este cerința de bază pentru ca cineva să se alăture uneia dintre comunitățile creștine, iar fiecare nou membru este o sursă importantă de venit ce contribuie la bunăstarea celorlalți participanți ai mișcării. Persoanelor care aleg să se retragă din comunitate nu le vor fi restituiți banii.
De asemenea, comunitatea se bazează pe a ajuta alți oameni și a face muncă gratis, iar oamenii le pot dona în schimb diferite resurse sau bani. Atunci când predică Evanghelia pe stradă, membrii comunității îi întreabă pe cei care îi ascultă dacă sunt dispuși să împartă alimente, băuturi, cupoane sau orice altceva au la îndemână.
Aceștia își pot obține sursele de mâncare de la magazine ce urmează să arunce diferite produse. Vânzătorii sunt întrebați dacă au alimente rămase și de multe ori, aleg să ofere mâncarea acestor persoane în loc să o arunce.
Membrii comunității se bazează pe norocul de a găsi diferite obiecte abandonate, iar ei susțin că Dumnezeu îi ajută mereu cu orice au nevoie. În schimbul diferitelor activități pe care se oferă să le facă pentru alții gratis, ei sunt răsplătiți de persoanele în cauză și reușesc să își ducă viața mai departe. Acesta este modul în care s-a dezvoltat freeganismul creștin, după cum prezintă mișcarea „Jesus Christians”.
Scandaluri media
Cu toate acestea, comunitatea a fost implicată în diferite discuții dezbătute de media, acestea pornind de la Dave McKay. McKay este un fost membru al comunității creștine „Children of God”. Acesta a plecat în urma dezvăluirii unor practici eretice ale comunității. Aceștia se foloseau de „flirty fishing”, o formă de evanghelizare prin intimitate sexuală practicată în jurul anilor 1970-1980. Femeile membre ale „Children of God” acționau ca „fisherwomen”, adică se foloseau de farmecul lor pentru a primi donații din partea bărbaților ce nu făceau parte din această comunitate, sub pretextul devotamentului pentru Iisus. Această practică a ajuns o „sursă primară de venitn financiar” pentru „Children of God” și, astfel, fost numită „prostituție religioasă”.
Totodată, pentru a arăta că mișcarea susține că nu crede în puterea banilor, Boyd Ellery, un membru al mișcării, a ars o bancnotă australiană. Deoarece distrugerea în mod intenționat a bancnotelor australiene fără acordul băncii constituie o infracțiune, acesta a fost arestat în anul 1984 și condamnat la trei luni de închisoare. Explicația bărbatului a fost că el crede în Dumnezeu, nu în bani.
O altă idee pornită de Dave McKay este aceea ca membrii comunității să doneze un rinichi străinilor, fapt pentru care „Jesus Christians” au mai fost numiți și „The kidney cult”. Dave i-a încurajat să facă acest gest. Donarea unui rinichi către cineva necunoscut poate fi asociată cu obținerea de bani sau cu probleme psihiatrice, deoarece trecerea printr-o experiență atât de traumatică pentru a salva un necunoscut poate fi asociată cu instabilitatea mentală. De aceea, membrii din Australia au sfârșit prin a minți autoritățile sanitare despre presupusele relații de prietenie și apropierea de persoanele cărora aleg să le doneze.
