Designul minimalist a început undeva pe la sfârșitul anilor 50’, începutul anilor 60’. A pornit de la câteva obiecte de artă, ca mai apoi să-și croiască drum spre lumea arhitecturală. Minimalismul a reprezentat o reacție împotriva surplusului de culoare cauzat de maximalismul victorian.
Minimalism, arta simplității
Minimalismul este deseori îmbinat cu declutteringul (procesul prin care vrem să renunțăm la unele lucruri personale, pe care altădată le numeam sentimentale sau de folos) și în același timp dorința de a folosi în designul nostru culori neutre, pământii, mai deschise.
Minimalismul încurajează oamenii să elimine tot ce este de prisos, pentru a face loc unor aspecte mai importante din viață. Ideea de bază e să folosești doar lucrurile de care ai nevoie și nimic în plus. Necesitatea e cuvântul cheie aici.
Alexandru Iova, deținător al unui studio de design de interior din Timișoara, spune că minimalismul „este reprezentat de simplitate, ordine și armonie. El se rezumă la folosirea elementelor esențiale pentru a crea un spațiu simplu, organizat și neaglomerat.”
Minimaliștii folosesc ca sursă de inspirație compoziții de culori în strânsă legătură cu spectrul culorilor naturii. Accentul este pus pe puritatea formelor și simplitatea liniilor. Culoarea de bază a minimalismului este albul, completată de nuanțe de gri, negru și nuanțe de maro deschis, precum crem sau bej.
Simona Zinca, asociată a unui studio de design interior din Cluj, confirmă că cele mai des întâlnite nuanțe folosite în stilul minimalist sunt „alb, gri sau bej, plus un accent de culoare, la alegerea clientului.”
Cum a apărut maximalismul?
La o primă citire sau auzire a cuvântului maximalism, majoritatea își inchipuie o casă plină de lucruri tradiționale, ușor vechi. Și mare dreptate au, pentru că, maximalismul s-a născut în era victoriană, căruia îi asociem imaginea unei încăperi prea pline.
Însă anii au trecut, iar curentele arhitecturale s-au schimbat, s-au adaptat erei, s-au modernizat, iar acum maximalismul este o variantă îmbunătățită, cu stil și culoare.
Aceste aspect ale maximalismului sunt confirmate de Alexandru Iova. Maximalismul „se axează pe estetica excesului. Reprezintă culorile saturate, texturi diferite, pereți încărcați, elemente de accent.” Pe scurt, „acest tip de design interior reușește uimitor să organizeze perfect haosul frumos.”
Maximalismul, arta culorii
Designul maximalist înseamnă dorința de mai mult și, poate, mai frumos. Maximalismul în designul interior a devenit un trend la începutul anului 2021.
Unii spun că, odată cu apariția maximalismului, minimalismul a cedat din teritoriu. Să fie oare adevărat? În discuția de față, nu este vorba dacă și care e mai bun. Decizia este total subiectivă.
Dacă despre minimalism designerul Iova Alexandru spune că „este reprezentat de simplitate, ordine și armonie”, maximalismul „se situează la pol opus.”
Există, totuși, mai multe tipuri de minimalism și de maximalism: design modern, tradițional, contemporan, industrial, rustic, bohemian și altele. Cât despre culori, nuanțe și texturi, Simona Zinca spune că, în cazul maximalismului se folosesc „culori mai închise, negru, nuanțe de maro și accente puternice de roșu, mov, albastru regal, verde și chiar portocaliu.”
„De cele mai multe ori, am avut solicitări de amenajări în stil minimalist. Foarte puțini își doresc un stil maximalist, pentru că își imaginează mai greu cum ar arăta spațiile amenajate astfel”, spune Simona Zinca.
Vorbind despre greșelile de design ale românilor, Simona Zinca spune că tindem „să folosim culori șterse, fără personalitate, tocmai din cauza fricii de a exprima prea mult.”
Trăind într-o eră a vitezei, a confortului, cea de a doua greșeală ar fi „cumpărarea de mobilier fără personalitate, pentru că este mai simplu și la îndemână.”
Mulți ne dorim o casă frumoasă, cu obiecte frumoase, fără să ne gândim dacă designul spune ceva despre noi, dacă ne caracterizează: „casa trebuie să exprime ceea ce suntem noi, să avem o amintire, să ne implicăm direct, să spunem o poveste”.
Designerii ne spun că „fiecare casă este diferită, dar piesa de rezistență trebuie să fie mereu calitatea”, adaugă Simona Zanca.
