Mi-am descoperit această pasiune în urmă cu aproape cinci ani, întâmplător. Mi-am dorit un cadou special pentru finuțul meu, care împlinea un an și m-am folosit de modestul meu talent la pictură pentru a-mi atinge acest obiectiv. Pe atunci, nici nu știam despre conceptul de „handmade”și habar nu aveam că se pot face bani din asta, deoarece am crescut cu impresia că nu se poate trăi din artă.
Ușor, ușor am început să primesc comenzi pentru care ceream foarte puțini bani. Abia reușeam să îmi scot banii pentru materialele pe care le foloseam. Acest lucru se datora faptului că nu eram 100% mulțumită de munca mea, iar în același timp, îmi doream să atrag cât mai mulți clienți.
În tot acest timp, m-am extins, iar în prezent pictez tăvițe pentru tăierea moțului, globuri de Crăciun, ouă pentru Paște și, ocazional, modelez figurine din pastă de zahăr.
Faptul că am urmat un liceu de artă m-a ajutat să evoluez în această direcție și am ajuns în punctul în care sunt mulțumită de lucrurile care ies din mâna mea. Astfel, am ajuns să îmi vând produsele la adevărata lor valoare.
În acest proces, am pierdut mai mulți potențiali clienți, ba chiar am intrat în conflict cu unii dintre aceștia. La un moment dat, am primit o comandă de la o profesoară din județul vecin. La acea vreme, încă luam mai puțini bani decât ar fi trebuit. Chiar și așa, doamna nu a fost pe deplin mulțumită, ba chiar își dorea să muncesc în plus, asta fără a fi nevoită să mai scoată și alți bani din portofel, bineînțeles.
Când i-am spus că mi-e imposibil să-i îndeplinesc această favoare, doamna a devenit destul de agresivă în ton. Mi-a aruncat jigniri, a comparat meseria dumneaei cu a mea, spunând că ceea ce fac eu „nu e prea valoros pentru societate”, că cer prea mulți bani, aruncându-mi, de asemenea, clasica frază „am văzut în altă parte mai ieftin”.
La polul opus, am avut clienți care mi-au apreciat cu adevărat munca.
În perioada Crăciunului, am fost contactată de o doamnă din Marea Britanie, care își dorea globuri de Crăciun personalizate pentru ea și soțul ei. Nu mă așteptam să fie atât de mulțumiți de munca mea. Am primit multe cuvinte de laudă și un cadou care depășea cu mult prețul pe care eu l-am cerut. Iar acest lucru m-a ambiționat și mai mult să continui.
Adevărul e că obiectele handmade, ca orice alt lucru, au plusuri și minusuri și nu este ușor să ai reușite în acest domeniu, decât dacă știi să îți joci foarte bine cărțile.
În grupurile de handmade de pe rețelele de socializare, părerile sunt împărțite. Unele persoane au avut parte de experiențe dezamăgitoare și au încetat să activeze în domeniu, iar altele reușesc să se întrețină urmându-și vocația.
În România, încă există credința că dacă alegi să lucrezi în domeniul artistic „vei muri de foame”, iar obiectele handmade nu sunt pe deplin apreciate. Pentru foarte mulți oameni, este de neconceput faptul că poți câștiga bine urmându-ți pasiunea, iar munca făcută „din plăcere” nu este neapărat considerată muncă sau, cel puțin, nu o muncă foarte grea, în ciuda faptului că unele persoane investesc foarte multe ore și materiale scumpe pentru a realiza obiecte care, de cele multe ori, sunt vândute cu mult sub adevăratul lor preț.
Alexandra Cocoloș este din Iași și confecționează brățări împletite, scrunchies (elastic de păr care poate fi realizat din diferite tipuri de material textil) și broderii. Deși munca acesteia este apreciată, a avut momente în care s-a lovit de clienți mai dificili: „Unii clienți făceau comparații de preț sau chiar și de calitate în silent model. Adică: clientul a venit, a întrebat de preț, fără alte detalii cum ar fi: Cât durează realizarea produsului respectiv? De câte materiale ai nevoie în acest proces? etc. Iar după aflarea prețului, dispărea… de multe ori, fără să adauge măcar un mulțumesc. Însă, una din cele mai neplăcute experiențe a fost atunci când o clientă care a comandat de la mine s-a tocmit ca la piață pentru prețul unei broderii manuale, care a durat mai bine de 10 ore. Cred că asta este cea mai mare jignire pe care o poți aduce unui creator handmade, din punctul meu de vedere.”
Nici nivelul de trai al românilor nu ajută foarte mult. Cu toate că mulți conștientizează valoarea estetică și comercială a acestor obiecte, un salariu mic nu le permite să facă asemenea achiziții. Iar vremurile de criză în care ne aflăm i-au făcut pe români să fie mai cumpătați în ceea ce privește cumpărăturile. Cadourile confecționate manual, deși sunt estetice, nu sunt neapărat o necesitate în casa unui român de rând.
Persoanele din comunitățile handmade se plâng constant de concurența „Made in China”– denumire pe care am regăsit-o adesea când se aborda acest subiect și se referă la persoanele care fac lucruri handmade de o calitate îndoielnică: materiale de slabă calitate, execuție proastă, dar la un preț foarte mic, fapt care îi ajută să aibă vânzări. Mulți profită de puținele cunoștințele ale clienților. Astfel, foarte multe erori trec neobservate, iar persoanele care au produse de calitate, dar la un preț mai crescut, sunt nevoite să se lupte cu astfel de persoane.
Mihaela Călinescu, creatoare de accesorii și păpuși croșetate, spune că „În momentul de față, este destul de lesne să faci handmade, pentru că materie primă și tutoriale de toate felurile găsești pe toate drumurile. Și asta e partea bună. Partea mai puțin bună, după părerea mea, este suprasaturarea pieței cu tot felul de produse de un gust îndoielnic, care, din păcate, trec. Prea multe kitch-uri postate zi de zi și promovate duc la denaturarea ideii de frumos… plus că și finisarea lasă de dorit. Se pot face lucruri minunate și de calitate, care să bucure ochiul și sufletul. Problema e cu standardele pe care le avem, iar acestea țin de educație.”
De asemenea, adesea se aduc în discuție grupurile de handmade internaționale. Mulți sunt de părere că atât clienții, cât și colegii de breaslă străini sunt mult mai amabili decât românii. În aceste discuții, de cele mai multe ori, românii sunt puși într-o lumină proastă, în timp ce despre persoanele din străinătate se spun doar cuvinte de laudă.
Mihaela locuiește de câțiva ani în Marea Britanie, unde pictează haine și tablouri. Își vinde majoritatea lucrărilor britanicilor, însă are din când în când și clienți români. Nu a avut niciodată dezamăgiri foarte mari în a vinde, dar a recunoscut că „străinii sunt mai dispuși să aprecieze și să investească în asemenea creații. Însă, aici trebuie punctate mai multe aspecte, precum: istoria, educația, condițiile de trai etc. Cu toate acestea, am observat o asemănare între britanici și români: faptul că le place să negocieze prețul.”
Denisa Ticușan creează semne de carte, bijuterii și rame foto. Spune că „zona de handmade nu este la fel de dezvoltată și apreciată în România precum este în alte țări, dar mi se pare că, în ultima perioadă, persoanele sunt mult mai atrase de această zonă decât au fost până acum și asta nu poate decât să mă bucure. Contează foarte mult și unde îți expui produsele și care este publicul țintă. Văd și eu des răutăți pe grupuri adresate artiștilor. Eu nu am prea avut experiențe neplăcute cu clienții, ci majoritatea interacțiunilor au fost drăguțe și am cunoscut oameni foarte mișto. Desigur, unele au fost mai dificile, dar, în final, totul a fost în regulă.”
În ciuda acestor piedici, majoritatea persoanelor cu care am vorbit mi-au mărturisit faptul că pasiunea a fost cea care le-a motivat să continue, și mai puțin câștigurile.
Monica Mihuț este creatoare de bijuterii handmade și a povestit, pe scurt, toate impedimentele pe care le-a întâmpinat de când a început să lucreze în domeniu. Cu toate acestea, ea recunoaște faptul că dragostea pentru ceea ce face a determinat-o să nu renunțe.
„Este din ce în ce mai greu să creezi handmade și să găsești piața potrivită. În urmă cu peste 10 ani, orice produs handmade era privit diferit, fiind un curent care la noi încă nu căpătase amploare. Acum, lumea știe ce este și are dorințe și așteptări. Însă un lucru pe care îl remarc este că nu toată lumea conștientizează ceea ce este în spatele unei afaceri de handmade: munca de învățare, documentare, încercarea de modele și produse noi, căutare de produse durabile care să fie compatibile cu restul produselor pe care le folosești, combinarea de culori, crearea de modele, promovarea, negocierea, vânzarea, partea de contabilitate și autorizații/licențe/taxe. Totuși, când finalizezi o comandă, iar clientul spune că este ceea ce își dorea, atunci te gândești că tot efortul merită!”
Denisa Ticușan povestește că pentru ea, momentan, „este doar un hobby, de aceea am luni în care am vânzare mai mare și luni în care poate nu am vândut nimic, depinde de timpul pe care reușesc să îl acord. Pe mine nu m-au interesat foarte mult câștigurile, am fost mulțumită în momentul în care am reușit să acopăr costul materialelor, chiar dacă, uneori, nu am socotit munca corespunzător. Pot să înțeleg de ce anumite persoane au fost nevoie să renunțe, este destul de dificil să fie un job care să îți ofere siguranță și stabilitate ”
„Am avut câteva momente când eram pe punctul de a pune stop, de a închide pagina și de a-mi vedea de drum. Din fericire, pasiunea a fost mereu cea care m-a salvat. Eu sunt la bază bioinginer, am profesat o perioadă, apoi am simțit nevoia de o schimbare. Nici atunci nu am putut să mă bazez 100% pe pasiunea mea, așa că acum lucrez într-o companie și așa mă pot bucura și de mica mea afacere. Câștigurile nu sunt un lucru care să mă motiveze, ba sunt chiar mediocre. Asta și din cauza faptului că au fost multe pauze în creație. Totuși, cred că, în cazul meu, succesul vine din pasiunea pe care continui să o dezvolt, și sper ca, la un moment dat, să pot spune că toate aceste lucruri adunate au dus și la un succes financiar.”
„Handmade_merch.ro” este un cont de Instagram deținut de două surori gemene în vârstă de 17 ani.
„Desenul a fost întotdeauna un refugiu și o metodă prin care am putut să ne exprimăm gândurile. Încă de la început am fost susținute constant de familie și prietenii apropiați. Datorită lor am început să luăm în considerare deschiderea unei pagini de Instagram unde să ne vindem creațiile. Ne-am gândit mai serios la deschiderea unui mic magazin virtual acum un an. Începutul verii trecute a definit construirea unui plan și stabilirea celui mai important detaliu, tema magazinului: obiecte personalizate (în mare parte, bazate pe anime, desene animate japoneze).”
Talentul acestora, îmbinat cu faptul că acest gen de animație a început să devină din ce în ce mai popular în rândul tinerilor, le-au ajutat să crească în vânzări și să creeze legături speciale cu clienții lor.
„Nu ne-am așteptat să fim primite cu o asemenea căldură de urmăritorii noștri sau de alte small businesses. Ultimele luni au reprezentat o creștere foarte mare pentru noi și suntem foarte recunoscătoare pentru asta. Apreciem mult comentariile de susținere, comenzile sau orice altă formă de apreciere la adresa muncii noastre. Încercăm de fiecare dată să facem tot ce este mai bine și să oferim cea mai plăcută experiență. De obicei, o geantă personalizată poate fi completată între 4-10 ore, iar o pictură pe sticlă poate lua până la 5-9 ore. Fără voință, perseverență și pasiune cu siguranță nu am fi reușit să ne menținem această activitate.”
Andreea Hoha este din Cluj și realizează semne de carte și agende.
La început, a confecționat obiecte handmade doar ca hobby, însă a decis, la un moment dat, să le împărtășească și cu ceilalți oameni. A crescut ușor, ușor în această direcție.
„Experiența mea cu zona de handmade a început, cum probabil este pentru multă lume, ca un hobby. Pe măsură ce meșteream și persoanele din jur au început să fie tot mai interesate, am simțit să fac ceva și pentru oameni, să nu țin doar pentru mine. Am crescut cumva natural, organic, pe nesimțite și probabil și din această cauză nu am simțit un șoc din punct de vedere financiar când am ales să fac din handmade singura mea sursă de venit.”
Aceasta recunoaște că orientarea către lucruri mai puțin întâlnite în țara noastră a ajutat-o să se dezvolte.
„După părerea mea, în ultimii ani, românii au început să caute și să aprecieze tot mai mult produsele handmade și se îndreaptă tot mai mult spre produse naturale sau reciclate. Am avut „norocul” de a lucra pe o nișă destul de neexplorată în România și anume legătoria de carte / carte de artă. Fiind absolventă de arte, fluxul creativ vine ușor pentru mine și nu îl văd ca pe o povară.”
Spiritul practic și creativitatea trebuie să meargă mână-n mână pentru a avea reușite pe piața handmade din țara noastră. Originalitatea, alegerea clienților, investițiile pe care trebuie să le facă, trendurile care apar sunt doar câțiva dintre factorii de care persoanele din domeniu trebuie să țină cont în permanență.
Această nișă se dezvoltă de la an la an și în țara noastră, iar situațiile neplăcute de care au parte atât producătorii, cât și clienții au început să devină tot mai rare, dar încă există unele probleme de mentalitate.
Foto articol de Juraj Varga de la Pixabay
