Ora 10:09 dimineața. Mă urc grabită în liftul blocului, pentru că întârziam la facultate. Ajung la parter, dau să ies afară din bloc, dar o entitate cu aripi mă oprește. Pe ușa care îmi deschidea drumul spre stația de autobuz, se odihnea un fel de libelulă. Nu mi-am dat seama exact ce insectă era, pentru că m-am dat înapoi imediat cum am observat-o. Aveam două variante: să deschid ușa și să risc să își ia zborul și să se așeze pe mine sau să aștept să apară altcineva care vrea să folosească ușa. Bineînțeles că am ales ce era mai bine pentru mine și am așteptat.
Peste câteva minute, apare o doamnă și mă întreabă ce fac aici, în scară. Îi spun că aștept pe cineva, ea merge la ușă și eu în urma ei:
– De fapt, mai bine aștept afară.
– Poți sta liniștită și în scară.
– Lăsați, e mai bine așa.
Ce să mai spun? Aștept ca doamna care m-a salvat de creatura de pe ușă să se îndepărteze de mine și pornesc, în final, spre facultate.
Fobia specifică este o frică nejustificată, foarte intensă, dusă uneori la extrem. Fobiile variază de la cele mai comune, ca arahnofobia sau claustrofobia, la cele rare, precum globofobia (frica de baloane), hippopotomonstrosesquipedaliofobia (frica de cuvinte lungi) sau fobofobia (frica de fobii).
Unui om îi poate fi frică de orice, după cum explică psihologul Adrian Trica. De exemplu, cineva se poate teme de ceasul de pe perete pentru că se gândește că ar putea să cadă peste el. „Câți oameni trăiesc pe pământ, cam tot atâtea fobii există”, spune acesta.
Cauza acestor stări de neliniște nu este cunoscută cu exactitate, dar ele pot apărea în urma unor experiențe traumatice. „Fobiile se pot manifesta într-o manieră foarte specifică, legată de experiențele noastre”, explică psihologul Adrian Trica. De exemplu, aflarea la o înălțime îndeajuns de mare ne poate face să evităm anumite aspecte din viață, cum ar fi zborul cu avionul.
Fobiile unor oameni apar în situații sociale. Un exemplu dat de Adrian Trica este evitarea folosirii toaletelor publice. Această fobie se numește paruzie și constă în incapacitatea de a folosi toaletele publice fără a avea un motiv real.
În timp ce unele fobii se dezvoltă în copilărie, cele mai multe apar în mod neașteptat, de obicei, în timpul sau după perioada adolescenței. Debutul lor este, de obicei, brusc și se pot manifesta în situații care anterior nu provocau niciun disconfort sau stare de anxietate.
Pe de altă parte, două dintre temeri sunt înnăscute: frica de a cădea și frica de sunetele puternice. „Creierul și nervii bebelușilor cresc rapid în primii doi ani de viață, dar ei se nasc cu sisteme nervoase foarte imature”, explică medicul pediatru Ari Brown în American Baby Magazine.
Una dintre cele mai comune fobii este arahnofobia, frica de păianjeni. Aproximativ 3% până la 15% din populația lumii are arahnofobie, după cum explică centrul medical academic Cleveland Clinic. Câteva dintre simptomele acestei fobii sunt transpirația, tremuratul, bătăile rapide ale inimii, amețelile, senzația de leșin sau de sufocare.
Unii oameni au recurs la gesturi extreme pentru a omorî un păianjen. În octombrie 2018, Lee Wilding, un bărbat din California, a sfârșit prin a-și incendia propria casă cu un aruncător de flăcări în încercarea de a scăpa de păianjenii din jurul locuinței sale. La stingerea incendiului au participat în jur de 25 de pompieri, iar o parte din casă a fost distrusă, prezintă ABC News.
O altă fobie des întâlnită este nictofobia sau frica de întuneric.
Alessia este studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara. Ea a povestit despre o experiență care a marcat-o într-o seară, acum doi ani: „trebuia să merg pe jos până în oraș seara și s-a luat curentul pe toată strada. Era efectiv așa beznă, că mergeam cu lanterna de la telefon și vedeam un singur metru în față”. Pe parcursul drumului, a avut un atac de panică: „simțeam că mă mănâncă întunericul încet”. Simptomele – specifice unei fobii – cu care Alessia s-a confruntat în acea seară au fost bătăi rapide ale inimii, transpirație și senzația de leșin.
Maria, studentă la American Hotel Academy în Brașov, se confruntă cu talasofobia. Aceasta se manifestă prin frica de apă adâncă și ceea ce se află în ea. Maria explică faptul că nu știe când a apărut starea sa de disconfort în preajma mării: „când eram mică, nu o aveam” și consideră că a fost provocată de experiențe anterioare: „se poate să fi apărut când am călcat pe caracatițe sau pe chestii la mare.” Pentru ea, talasofobia este un sentiment foarte neplăcut, ce o poate împiedica să participe la anumite evenimente care au loc în preajma unei ape adânci: „e oribilă talasofobia, mai ales cum iubesc marea așa mult”.
Oliver este student la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În cazul lui, ofidiofobia, frica de șerpi, a fost a fost declanșată în copilărie: „Când eram mic și stăteam la țară, am văzut unul foarte mare, negru, în curte și m-am speriat foarte tare de el.” Oliver a povestit că părinții lui îl anunțaseră că este posibil să apară șerpi în curte, pentru că locuiau într-o casă, la poalele unui deal, un mediu unde astfel de întâmplări sunt destul de comune. Cu toate acestea, el nu a putut evita frica simțită în acel moment: „Nu știu de ce, pur și simplu m-am speriat când l-am văzut.” Oliver a explicat că de atunci se simte foarte inconfortabil când vede un șarpe și că nu ar putea atinge unul.
Tratarea fobiilor
Fobiile sunt printre cele mai frecvente dintre tulburările mintale și, de obicei, sunt cel mai ușor de tratat. Psihoterapia poate ajuta la gestionarea fobiei specifice. Un tratament eficient este terapia prin expunere, care are la bază expunerea indivizilor cu fobie la stimulii de care se tem. Deoarece experiența are loc într-un mediu sigur și sub supravegherea unui psiholog, nu există consecințe negative, iar sentimentul de teamă va dispărea.
Există mai multe tipuri al acestei proceduri terapeutice, precum expunerea în direct, cea în imaginație sau cea în realitate virtuală și toate au ca scop obișnuirea individului cu situația în care se află și scăderea nivelului de anxietate.
În ceea ce privește expunerea în realitate virtuală, Roxana Cardoș, doctorandă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din Cluj-Napoca, a inițiat un proiect ce ajută oamenii să-și depășească frica de zbor. Aviofobia afectează în medie peste 40 din 100 de români, dar poate fi tratată dacă înveți cum să-ți gestionezi frica. Proiectul Roxanei Cardoș constă în patru întâlniri la sediul Institutului de Studii avansate în Psihoterapie şi Sănătate Mintală din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. În cadrul lor, persoanele vor trece printr-o evaluare care va stabil diagnosticul fobiei, vor avea parte de terapie în grup, vor simula experiența zborului cu ajutorul unor căști și ochelari 3D, iar la final se vor trage concluziile. Prin completarea unui chestionar, cei interesați vor fi selectați și pot beneficia gratuit de acest tratament.
Alte metode pentru a scăpa de anxietatea produsă de factorii înconjurători sunt tehnicile de respirație. Una dintre cele mai comune este exercițiul „5-5-5”. Acesta se desfășoară printr-o inspirație profundă timp de 5 secunde, ținerea respirației timp de 5 secunde și o expirație timp de 5 secunde.
Un alt procedeu este metoda 3-3-3, prin care o persoană trebuie să numească trei lucruri pe care le poate observa în jurul său: Următorul pas este identificarea a trei sunete, după care urmează mișcarea a trei părți ale corpului. Astfel, devenim conștienți față de prezent și putem depăși sentimentele negative.
De asemenea, jocurile video pot acționa ca distragere a atenției de la traume psihologice. Acestea pot ajuta persoanele care se confruntă cu tulburări mentale precum anxietatea, depresia, ADHD și PTSD. Ele contribuie la gestionarea fricii de eșec și dobândirea abilităților precum gândirea critică sau rezolvarea problemelor. Jocurile video ne învață să gândim prin accesarea părții creative a creierului. Sunt create pentru a ne bucura de ele, iar prin intermediul lor ne putem exersa curiozitatea. Frica este, de obicei, mai dăunătoare în imaginația noastră decât situația la care suntem expuși în realitate, după cum explică jucătorul profesionist de jocuri video Ronald Kim.
Jocurile video funcționează ca terapie prin expunere. Terapia cognitiv-comportamentală, prin care persoanele sunt expuse prin intermediul unor aparate la situațiile de care se tem, este una dintre cele mai eficiente metode, spune psihologul Adrian Trica. Repetarea unor situații care inițial generau o stare incontrolabilă duce, în timp, la ameliorarea până la dispariția acestei stări.
În unele cazuri, gestionarea fobiilor se poate face prin tratament medicamentos, prin administrarea unor pastile care reduc simptomele care creează panică. Medicamentele pot fi prescrise pe termen scurt, pentru a trata efectele fobiilor, cum ar fi anxietatea. Tipurile de medicamente recomandate pentru tratarea anxietății sunt antidepresivele și tranchilizantele, iar acestea se administrează cu prescripția medicului specialist, pentru a fi evitat riscul de dependență sau supradoză.
