A face medicină și a deveni medic în România este o opțiune grea pentru cei mai mulți. Admiterea la o astfel de facultate înseamnă o luptă pentru fiecare student, în special pentru locurile la buget. Facultatea de Medicină cu specializare în Balneo-fiziokinetoterapie, spre deosebire de celealte specializări ale Medicinei, are o perioadă de desfășurare de trei ani, fiind mult mai accesibilă pentru studenți.

Alexandra Ionescu a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, în Cluj-Napoca, la specializare în Balneo-fiziokinetoterapie și Recuperare. A făcut trei ani de facultate și și-a susținut licența în septembrie 2021. 

Sistemul medical românesc încă are multe lacune. România pune foarte multe accent pe „practica pe viu”, iar dacă aceasta lipsește, drumul spre o carieră medicală devine dificil. După terminarea studiilor, Alexandra a apelat la cunoștințe pentru a-și găsi un loc de muncă în domeniu. Fiind implicată în foarte multe activități de voluntariat pe parcursul celor trei ani de studiu, a avut posibilitatea de a lua legătura cu persoane calificate și cu experiență în sistemul medical: „Am primit o recomandare la o clinică din Cluj, unde, ulterior, am avut un interviu. Așteptările de la mine au fost mult prea mari, eu fiind proaspăt absolventă a facultății.”. Alexandra spune că, în lipsa unei activități ample care să-ți contureze ani de experiență, este greu să-ți găsești un loc de muncă. „Interviul a cuprins întrebări complexe din anatomie și materiile de studiu din facultate, iar până aici totul a decurs bine. Însă doamna doctor se aștepta să am în spate cursuri de specializare. ” Având prea puțină experiență, Alexandra a fost considerată nepotrivită pentru un astfel de post: „Mi s-a părut absurd ca după ani întregi de facultate și voluntariat în care am depus efort și am studiat pentru a obține un astfel de job, îți trebuie cursuri de calificare. Eu nu-mi permit să dau sute de euro pentru ele, iar asta e problema multor studenți. ” Conform spuselor Alexandrei, un curs de terapie manual instrumentalizată costă 365 de euro, iar un curs de terapie cu ventuze costă aproximativ 110 euro. Pandemia a reprezentat un mare dezavantaj, căci multe activități practice au fost întrerupte și anulate: „Inițial, chiar mă gândisem să mă angajez cu scopul de a aduna bani pentru cursuri de specializare.”, spune Alexandra.

De ce ai nevoie de cursuri de specializare dacă ai făcut o facultate în acest sens?

„Programa pe care noi am studiat-o nu este actualizată și nu se mulează dupa noile cerințe. Cărțile sunt pe tiparul celor din anii 1970.”, povestește Alexandra. Fiind o facultate de fiziokinetoterapie, studenții ar trebui să învețe terapie manuală, mai exact masajul terapeutic clasic, de la care se dezvoltă multe alte concepte. Alexandra susține că nu au avut pregătirea necesară pentru a cuprinde toate aceste ramuri: „Noi nu le-am invățat, din cauza pandemiei și a programei neactualizate.”. Terapia manuală intră în sfera fizioterapiei și acoperă electroterapia – stimularea electrică cu scopul de a reduce senzația de durere – care este foarte importantă și pe care Alexandra nu a practicat-o în cei trei ani de facultate. „Pe diplomă scrie că sunt fiziokinetoterapeut, dar eu sunt specializată pe kinetoterapie la nivel de bază după aceste studii”, spune Alexandra.

Studentei i s-a oferit, mai târziu, o colaborare de lungă durată la o clinică, iar personalul de acolo și-a asumat responsabilitatea de a o pregăti pe Alexandra pentru o carieră de fiziokinetoterapeut. Această oportunitate a avut un impact mare în viața tinerei, căci: „M-au învățat ce înseamnă să lucrezi ca persoană fizică autorizată, să mă dezvolt personal și profesional, lucruri în care nu excelam la început.”

Stat vs Privat

Să lucrezi cu pacienți este o provocare. „De cele mai multe ori, aceștia sunt reticenți și nu au încredere în medici.”, povestește tânăra. Experiența Alexandrei la stat s-a rezumat la șase luni de voluntariat, pe care a apucat să le practice în timpul facultății, în cadrul unui spital. Ea ne spune că oamenii care aleg serviciile medicale de la stat sunt în general vârstnici și se mulțumesc cu puțin: „le arăți câteva exerciții de kinetoterapie și consideră că este de ajuns.” Sistemul medical la stat este unul foarte haotic, după spusele acesteia. De obicei, se lucrează cu șapte oameni deodată, ceea ce înseamnă că atenția nu poate fi distribuită în mod egal: „Cum văd eu ce progres are omul, cât a evoluat, cum mă adaptez la nevoile lui? Nu pot să-i ajut să progreseze foarte mult în așa condiții.”

Pe de altă parte, tinerii care aleg să vină la serviciile medicale de stat sunt într-un număr mult mai mic, însă mult mai greu de mulțumit. Acestia acordă mai multă atenție detaliilor și performanței. De asemenea, echipamentul folosit în cadrul serviciilor de stat nu este profesional și nici complet, dar este suficient pentru ședințele ce au loc acolo: „nu este îngrijit, sunt prăfuite și necesită mentenanță constantă. Pot să mă descurc cu ele, dar nu sunt ideale, nu sunt de ultimă generație.”, spune Alexandra.

Experiențele de până acum au învățat-o pe tânără că pacienții care nu sunt atât de siguri pe ei tind să ceară mai multă atenție din partea terapeutului și au așteptări mult mai mari: „Intră în contact cu tine prima oară, în cadrul serviciilor de stat, și văd că lucrezi cu încă șase oameni.” Cea mai des întâlnită întrebare a pacienților este : „Cum mă poți ajuta dacă nu lucrezi cu mine în mod direct și cu atenție?”

Cum se desfășoară activitatea la privat?

În mod clar, clienții care aleg serviciile medicale la privat plătesc sume considerabile pentru a fi tratați. De aceea, așteptările sunt mai ridicate. În același timp, stresul psihic pe care un medic îl are în acest mediu, legat de pacient și de problema pe care o reprezintă, este mult mai mare: „Spre exemplu, vine un pacient după cinci ședințe de recuperare la privat și îmi spune că se simte mai bine, dar încă îl deranjează spatele. El în momentul acela are nedumeriri și nesiguranțe asupra mea, mai ales că a dat și bani și nu apar îmbunătățiri.” , spune Alexandra. Presiunea este mult mai mare, iar pacienții necesită mai multă atenție și efort , pentru a le demonstra că e bine ce fac ei, dar și ce face medicul fiziokinetoterapeut. De această dată, nu ne rezumăm la eforturi fizice, ci vorbim și despre eforturi financiare.

„La stat, pe de altă parte, dacă vine un pacient la mine după cinci întâlniri și zice aceleași lucruri, acesta poate fi mult mai receptiv față de sfaturile mele, și mai puțin sceptic față de tratament.”, povestește tânăra. Astfel, să lucrezi într-un sistem medical privat aduce cu sine nevoia unei pregătiri psihice și emoționale mult mai avansate. Stresul psihic este amplificat. Este foarte important, ca medic, să câștigi încrederea unui pacient.

În ceea ce privește echipamentul de care un medic se poate folosi la privat, acesta este mult mai performant și diversificat. Există mult mai multe resurse ce ușurează munca unui medic, dar și a pacientului. De asemenea, organizarea tratamentelor diferă foarte mult între stat și privat, conform spuselor Alexandrei. „La stat, organizarea este mai haotică. Pacienții sunt chemați într-un interval orar, nu la o oră fixă pentru tratament – astfel, pacientul pierde foarte mult timp în așteptarea eliberării sălilor de exerciții, iar programul se poate extinde la două sau trei ore per pacient.” Prin urmare, nu există un sistem de programare eficient al pacienților, așa cum regăsim la privat, unde fiecare pacient este programat la o oră anume din zi, iar tratamentul durează o oră.

Ca în orice alt sistem, există avantaje și dezavantaje. Cel mai mare dezavantaj resimțit în această profesie este salariul, unde un medic la început de drum nu câștigă mai mult de 1500 de lei într-o clinică privată, în ciuda efortului depus. „Într-adevăr, salariile sunt mult mai mari la stat, dar condițiile lasă de dorit. De asemenea, locurile se ocupă mult mai greu la stat, au loc examene de admitere pentru astfel de posturi și, de cele mai multe ori, nu sunt anunțate. Din păcate, acele locuri sunt ocupate de cei privilegiați, sistemul este destul de corupt și aici, fie că vrem să acceptăm asta, fie că nu.” Conform spuselor Alexandrei, numărul de locuri disponibile pentru medicii kinetoterapeuți însistemul medical de stat este mai restrâns. Astfel, Spitalul Clinic De Recuperare Cluj Napoca găzduiește un număr de 12 medici primari și specialiști, Spitalul Clinic De Infecțioase găzduiește 5 medici, dintre care unul este specializat în balneologie pediatrică.

Cum e să fii pacient?

Ștefan Petrache are 24 de ani, iar problemele de sănătate resimțite l-au convins că este nevoie de o schimbare prin tratamentul de fiziokinetoterapie și recuperare. Tânărul povestește că după patru ani de muncă în retail, datorită condițiilor precare de muncă și a suprasolicitării, problemele de sănătate au început să apară. „Cu toate că există training-uri și suntem învățați cum să lucram corect, nu dispunem de toate resursele necesare pentru a ne ușura munca. Atunci când ai de ridicat cutii de zeci de kilograme și ești singur în depozit, nu prea ai încotro.” 

Acesta a ales prima oară serviciile medicale la stat, primul gând al său fiind faptul că este mult mai ieftin, iar unele proceduri la privat sunt foarte scumpe. „Nu a fost o alegere tocmai potrivită. Era înghesuială, foarte mulți oameni și așteptam prea mult să-mi vină rândul. Iar medicii de acolo erau la o vârstă la care eu consider că nu mai aveau chef să-și facă munca așa cum trebuie.” De aceea, Ștefan a ales să meargă la o clinică privată și să lucreze cu Alexandra Ionescu, medic kinetoterapeut. Prima ședință a fost o consultație individuală, care a durat o oră, urmând un abonament pentru care tânărul a plătit o sumă considerabilă, de 1700 de lei. După câteva ședințe, au început să apară îmbunătățiri, condițiile de tratament fiind mult mai bune. „Este clar că pentru banii investiți într-un astfel de tratament, la o clinică privată, rezultate apar mult mai rapid. Am avut mult mai multă încredere într-un medic de la privat, văzând cum lucrează și echipamentul folosit. Este foarte important să ai o relație de încredere cu medicul tău și să știi că te poate ajuta, ceea ce la stat mi se pare că a lipsit.”, spune Ștefan.

Meseria de kinetoterapeut este una complexă și nu constă doar în oferirea de suport persoanelor care au nevoie de recuperare. Un kinetoterapeut are posibilitatea de a schimba viața unei persoane și de a-i reda acesteia o viață mai ușoară și mai sănătoasă. Este mai mult decât abordarea unei tehnici sau metode, implicând latura emoțională, interacțiunea și psihologia. Nu există sistem medical perfect, toate au plusuri și minusuri, dar ajută foarte mult posibilitatea de a vedea cum se lucrează în alte țări. Pentru o astfel de meserie, este nevoie de multe ore practică, de sutdiu individual și de interacțiune cu specialiști.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.