Educația sexuală este încă un subiect rușinos în țara noastră. Deși a existat o propunere legislativă în această privință, mulți parlamentari, dar și părinți nu au fost de acord ca această materie să fie introdusă în programa școlară, deoarece consideră că inocența copiilor va fi furată.

Pe lângă asta, consideră că există multe lipsuri în sistemul educațional românesc, iar educația sexuală nu este neapărat necesară. Ulterior, educația sexuală și-a schimbat numele în educație sanitară și condiționa acordul scris al părinților pentru participarea la aceste ore, însă a fost respinsă de Senat și a rămas la nivelul de proiect. De asemenea, Patriarhia Română s-a împotrivit acestei decizii și a susținut că lipsa acesteia nu a dus la creșterea numărului de mame minore, ci lipsa educației din familie.

Există familii în care tinerii se simt rușinați să le adreseze părinților întrebări despre chestiuni normale, precum începerea vieții sexuale sau schimbările din corpul lor și apelează de multe ori la prieteni. Mădălina, în vârstă de 19 ani, a fost unul dintre adolescenții care s-au aflat în această situație. Fiind crescută doar de bunicii și tatăl ei, într-o familie religioasă, nici nu se punea problema de rostire a cuvântului „sex” și nici nu se discuta despre așa ceva. La vârsta de 17 ani, și-a cunoscut primul prieten, cu care și-a început și viața intimă. Nedumeririle au început să apară. Deși avea unele informații, mereu au existat anumite întrebări pe care dorea să le adreseze cuiva, astfel că a apelat la prietenii în care a avut încredere. Nevoia de a comunica deschis exista, iar prietenele i-au oferit suportul emoțional și sfaturile puține pe care le aveau și ele.

Mădălina a continuat să se informeze din diverse surse de pe internet. Au existat momente în care nu găsea cele mai potrivite informații. „În tot acest timp, internetul a fost principala mea sursă de informație, care m-a ajutat foarte mult. M-am educat singură în ceea ce privește acest subiect, a fost destul de greu, dar am reușit să asimilez informații pe care sunt sigură că familia și prietenii nu ți le pot oferi”, relatează tânăra. Și-ar dori să creadă că în alte familii situația este diferită și că alți tineri au avut parte de experiențe mai plăcute. Însă consideră că părinții nu sunt atât de deschiși cu copiii lor pe cât ar trebui. „Cred că educația sexuală ar fi foarte importantă și necesară, făcută de un specialist, bineînțeles, care nu e rușinat să vorbească deschis, care să știe cu exactitate ce să spună și să răspundă la întrebări. Probabil ar fi necesar un specialist în școli, asemeni un psiholog, care să aibă propriul cabinet, unde tinerii se pot destăinui fără să fie inhibați”, adaugă Mădălina.

S-au organizat o mulțime de petiții pentru ca educația sexuală să fie introdusă în instituțiile de învățământ, însă nu au avut niciun rezultat. Una dintre organizațiile care a inițiat o asemenea petiție este Declic, dar unii dintre utilizatorii care au văzut postarea nu au fost de acord cu aceasta și au adresat comentarii răutăcioase.

Comentarii la o postare despre semnarea petiției pentru introducerea educației sexuale în școli, inițiată de Declic
Sursa: pagina de Facebook Declic

Reticența față de educația sexuală își poate avea originile și în perioadele prin care societatea românească a trecut și care au format generații. În timpul comunismului, spre exemplu, erau interzise – prin Decretul 770 – avorturile, metodele de contracepție, iar relațiile între două persoane de același sex erau pedepsite cu închisoarea. De asemenea, la acea vreme, astfel de subiecte nu se discutau în familie.

Sociologul Marius Bența relatează că în perioada comunistă erau aduși în școli medici și specialiști care le vorbeau elevilor de vârste prepubertare despre educație sexuală, în acord cu politicile perioadei. „Subiectul nu era tabu, ci doar se evita discutarea lui în afara momentelor considerate adecvate.”

Cristina este o mamă în vârstă de 46 de ani. Are doi copii majori, însă mereu s-a simțit rușinată să vorbească cu ei noțiuni despre educația sexuală, chiar dacă este conștientă că sunt lucruri absolut normale, însă s-a simțit nevoită să o facă: „Am trăit într-o perioadă în care nu se vorbea despre așa ceva în familie. Mama mea, de asemenea, nu a abordat astfel de subiecte cu noi și tot ce știu am învățat singură, pe pielea mea.” Cu toate acestea, nu este împotriva educației sexuale în școli, deoarece, spune ea, mulți părinți nu știu să-și abordeze copiii în legătură cu aceste subiecte sau pur și simplu nu cunosc atât de multe informații și este mai sigur să le afle de la specialiști. De altfel, Cristina consideră că un specialist știe să abordeze diferit un tânăr, fără ca acesta să se simtă jenat de acea experiență.

Încrederea copiilor în părinți este esențială și importantă pentru ambele părți. De aceea, un părinte trebuie să fie deschis cu copilul său. „Trebuie să le câștigăm încrederea copiilor noștri și să vorbim cu ei, nu să le inducem frica cu fraze de genul «Nu cumva să vii însărcinată acasă». Altfel, n-am realizat nimic”, continuă Cristina.

Ce presupune educația sexuală?

Doar din cauza faptului că are cuvântul „sex” în nume, nu se referă doar la acest lucru. Educația sexuală se referă la dezvoltarea aspectelor cognitive, emoționale, sociale, interactive și fizice ale sexualității. Aceasta trebuie predată pe categorii de vârstă și pe înțelesul tuturor copiilor. Scopul educației sexuale este de a aduce la cunoștință copiilor și tinerilor informații despre propria sexualitate, să înțeleagă ce înseamnă o relație sănătoasă și respectul față de sănătatea lor sexuală a lor și a altora. Informarea trebuie făcută din timp, deoarece tinerii trebuie să fie pregătiți pentru urmările pe care le pot avea în relațiile intime, precum o sarcină nedorită sau contractarea unor boli cu transmitere sexuală.

România este clasată printre primele două țări din Europa în ceea ce privește nașterile în rândul adolescentelor. Procentul mamelor minore a înregistrat o creștere de aproximativ 10% în 2017, potrivit Institutului Național de Statistică. „În 2018, 18.631 de adolescente au devenit mame. Dintre ele, 705 aveau sub 15 ani”. În 2019, numărul sarcinilor la adolescente a scăzut cu 9% față de anul precedent. Scăderea s-a realizat la adolescente cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani. Există cazuri în care adolescente cu vârsta mai mică de 15 ani se află la a doua naștere.

Conform Organizației Salvați Copiii, în anul 2020, România se afla pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește mamele minore, cu un procent de 23%, adică aproape un sfert din populația țării noastre.

Numărul de avorturi la adolescente este și el ridicat. În 2017, s-au înregistrat 412 avorturi în cazul fetelor sub 15 ani şi 5.955 la cele de 15-19 ani. În anii următori, numărul acestora a mai scăzut, însă nu semnificativ.

Dintre toate femeile, adolescentele sunt cele mai predispuse la complicații în timpul sarcinilor. Problemele pe care acestea le întâmpină sunt anemia și hipertensiunea, iar nou-născuții au un risc mai mare de deces. Pe lângă toate acestea, copiii se pot naște prematur și cu diferite handicapuri.

Conform UNICEF, procentul adolescentelor minore provenite din mediul rural este mai mare față de cel din mediul urban, iar cele mai multe mame minore au un nivel de educație scăzut. Specialiștii sunt de părere că „lipsa comunicării în familie, nesupravegherea tinerelor de către părinţi, plecarea la muncă în străinătate a acestora, lipsa sentimentului de iubire în familie, favorizează relaţiile sexuale timpurii”.

Curiozitatea îi determină pe tineri să caute informații pe internet, mai ales când nu există comunicare în familie. Însă nu întotdeauna găsesc informații. „România este o țară conservatoare, în mare măsură, iar acest lucru se manifestă și într-un permanent conflict între generații. Dacă există o rezistență în ceea ce privește introducerea educației sexuale în școli, cred că ea ține, în primul rând, de neîncrederea oamenilor în sistemul de învățământ”, relatează Marius Bența. „De asemenea, în ultimii ani, sistemul de învățământ a fost într-un continuu declin, iar părinții se tem că școala nu ar putea oferi lucrurile de care au nevoie copiii lor, chiar dacă își doresc ca aceștia să afle mai multe despre acest subiect”, continuă sociologul.

Teama poate fi cauzată și de cursurile online din pandemie.  „Ei bine, închipuiți-vă că are loc o oră de educație sexuală, dar cursurile au loc online. Ce fel de imagini le transmiți elevilor? […] Vor ști copiii să facă diferența dintre un website de educație sexuală și un website pornografic? Astfel de întrebări au loc în mintea părinților, iar îngrijorările lor nu trebuie neglijate”, continuă Bența. Părinții devin reticenți și din cauza vârstei la care se propune predarea educației sexuale, deoarece este una timpurie și poate fi greu de înțeles pentru copii. Astfel, o vârstă puțin mai înaintată a elevilor probabil i-ar face mai deschiși.

Sociologul Marius Bența crede că adulții preferă să nu comunice deschis cu propriii lor copii despre aceste subiecte și speră că vor avea informații de bază la ora de anatomie. Pe de altă parte, unii adulți abordează delicat subiectul despre sex atunci când consideră că este momentul potrivit. Discuțiile trebuie să fie deschise și nu vulgare, altfel adolescentul se poate simți mult mai jenat ca înainte, povestește Marius Bența. De asemenea, perioada adolescenței este una foarte fragilă, iar „tinerii pot fi ușor  destabilizați, traumatizați, inhibați, în special la vârsta pubertății. Psihologii și psihiatrii vorbesc astăzi de o creștere îngrijorătoare a numărului de cazuri de tineri cu depresie sau adicții precum jocuri de noroc, jocuri pe calculator, masturbare, droguri, pornografie. Problema e serioasă, pentru că, o dată apărută, e foarte dificil de tratat și de rezolvat”, conchide Marius Bența.

Aceste experiențe trăite de tineri sunt des întâlnite. Adrian, un tânăr în vârstă de 19 ani, povestește cum internetul l-a format foarte mult în dezvoltarea sa, din moment ce comunicarea în familie în legătura acestui subiect a existat foarte vag. La un moment dat, considerat potrivit de mama sa, i-a povestit foarte vag ce înseamnă sexul și ce se întâmplă cu corpul său odată ce intră la pubertate, însă nu era prea convins de cele explicate, fapt ce l-a făcut să caute mai multe informații pe internet. Și-a dat seama că este un subiect tabu din rușinea pe care a văzut-o la mama lui, iar din cauza asta s-a simțit rușinat să mai pună întrebări din proprie inițiativă. Internetul i-a fost cel mai bun prieten, și a aflat și despre bolile cu transmitere sexuală. Totuși, a avut ocazia ca în liceu să se organizeze un eveniment unde a venit o persoană specializată, să le povestească elevilor despre sexul neprotejat și consecințele acestuia, printre care și bolile existente. Odată cu începerea vieții sexuale, nu a comunicat cu părinții despre acest aspect. „Consider că educația sexuală trebuie să fie predată în fiecare instituție școlară și să nu mai fie un subiect așa tabu. Poate unii tineri, proveniți din medii defavorizate, nu au nici accesul la internet de care am avut eu parte, dar nici de înțelegerea părinților”, continuă tânărul.

Foto: Anna Shvets

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.