Ursitoarele, de obicei trei la număr, sunt unele dintre cele mai cunoscute personaje din basmele și mitologia românească. Acum, pot fi prezente la botezuri contracost, în special pentru divertismentul invitaților. Conform cărții „Mitologie românească” de Marcel Olinescu, ursitoarele ne trasează o soartă de la care nu ne putem abate. Ele sunt niște zâne, care vin în cele trei zile de după nașterea copilului și-i croiesc ursita.
Ursitul în zilele noastre
În prezent, unele dintre tradiții s-au păstrat, ursitoarele invitate la botezuri costumându-se în personaje mitologice și ursind copiilor mesaje personalizate, sub formă de scenetă care durează, de regulă, între 10 și 45 minute. Părinții care își doresc un moment inspirat din basme la botezul copilului lor pot alege dintr-o varietate de pachete care vin cu diverse servicii (confetti, baloane, flori, melodie, cadou pentru bebeluș, animatori etc.), cu prețuri care variază, de obicei, între 200 și 1000 de lei.
Cum este să fii ursitoare?
Luiza Coman este din Pitești și are 37 de ani. Practică ursitul de 8 ani, dar totodată spune că este meseria pe care o practică de o viață. Coordonează, de asemenea, o echipă de „zâne”, cea mai tânără având 17 ani. „Aici sunt fete de la 14 ani… au crescut în această echipă, odată cu ea.” Luiza a devenit ursitoare din momentul în care prietena sa din liceu a dorit ca aceasta să îi ursească fetița la botez. „Evident că nu știam cu ce se mănâncă această meserie, dar am consultat internetul, m-am documentat, după care m-am apucat de scris texte, de căutat fete, de creat costume și un nou concept care nu era pe piață la acel moment.”
Ursitoarea spune că activitatea lor trebuie făcută în primul rând cu multă dragoste. „Pot spune că, fără activitatea de zână, mă simt incompletă. Poate nu o să vă vină a crede, dar, atunci când a fost pandemia, noi, zânele din echipa mea, ne-am simțit că niște păsări cu aripile frânte, care nu mai puteau zbura.”
Aceasta explică apoi munca propriu-zisă. „La fiecare eveniment creăm un nou text pe care îl ursim copilului, inspirat din povestea de dragoste dintre părinți… acest lucru presupune zile de muncă pentru a concepe texte pentru evenimente. Avem în jur de 15-20 de evenimente pe weekend. În schimbul serviciilor noastre, primim plata pachetului ales de părinți. Zânele plătesc taxe către stat, au salarii și cărți de muncă. Pe scurt, suntem niște zâne cu acte în regulă.”
Luiza este de părere că ursitul nu este ușor și nu oricine poate juca acest rol. „Ca și actoria, dacă nu intri în pielea personajului și nu ți se potrivește mănușă, atunci nu iese nimic bine. De multe ori, ne-au spus clienții că suntem diferite față de viața obișnuită și că atunci când îmbrăcăm acele rochii, ne transformăm cu totul. Este minunat să știi că poți ajunge la sufletul oamenilor, că reușești să-i emoționezi și că scrii atât de multe povești frumoase care fac parte din viața lor.”
Sabrina Maria Cojocariu (22 de ani), Bianca (17 ani) și Petruța (21 de ani), practică ursitul împreună, în județul Suceava, de aproximativ doi ani. Sabrina este de părere că, în spatele deciziei lor de a deveni ursitoare, stă energia pozitivă cu care le încarcă momentul de fiecare dată şi faptul că e „altceva”. „Nu e o meserie, dacă o pot numi așa, practicată de prea multă lume.” Acestea au evenimente destul de des, cel puțin unul pe weekend, atât timp cât nu este perioadă de post.
Sabrina a povestit pe scurt în ce constă momentul lor, fiind, în esență, o confruntare dintre bine și rău: „Totul începe cu cele două zâne ursitoare care îi ursesc copilului tot ce e mai bun. La un moment dat, apare zâna cea rea, care are intenția de a strica petrecerea. În opinia ei, zânele cele bune nu i-au ursit copilului ca la carte. Începe confruntarea dintre ele, moment în care zâna cea rea dorește să ia zânele bune cu ea în pădure. După încercări repetate, ea renunță. Își aduce aminte că zânele bune nu au adus niciun dar părinților, așa că le aduce ea niște ordine – ordin pentru o mamă bună și ordin pentru un tată bun. Finalul momentului este reprezentat de împăcarea zânelor bune cu zâna cea rea.”
Sabrina consideră importantă încrederea în sine și dragostea pentru copii, dar și zâmbetul, vocea și energia bună: „În opinia noastră, o ursitoare bună nu trebuie să aibă trac de scenă. E foarte important să fii stăpână pe situație pe tot parcursul momentului. Cu atâția ochi curioși îndreptați spre tine, e destul de greu, deseori, să îți stăpânești emoțiile. O altă calitate este dragostea pentru copii – ea nu trebuie să lipsească nicio secundă în acest domeniu. Zâmbetul, dar și vocea melodioasă fac diferența atunci când vine vorba de atuurile unei ursitoare. E vorba și de energia pe care le-o oferi oamenilor.”
Ținând cont că acest job poate fi considerat unul neconvențional, tânăra spune că ele nu au fost descurajate de cei din jurul lor și că toată lumea e încântată de momentul lor. „Sunt aproape 10 ani de activitate și peste 500 de bebeluși ursiți. Niciodată nu am avut reproșuri din partea clienților. Mai mult decât atât, unor părinți le-am venit și la următorul copil. În ceea ce privește părinții și prietenii, cu toții ne privesc cu admirație. Este o meserie distractivă, un moment plăcut pentru toate vârstele. Toată lumea ne încurajează să ducem tradiția mai departe.”
Momentul prin ochii părinților
Bianca Bloj este o mamă din Reghin, care a invitat ursitoare la botezul fetiței sale. „Le-am ales pentru a crea un moment deosebit și o amintire frumoasă. Momentul a fost emoționant. Ne-au urat numai de bine atât fetiței, cât și părinților, bunicilor și nașilor. Ne-au cântat și au creat o atmosferă deosebită.” Aceasta spune că spectacolul, care a durat undeva la o jumătate de oră, a meritat cu siguranță banii, recomandându-le și viitorilor părinți. „Sunt superbe și au fost pe placul tuturor. Prețul a fost unul foarte decent.”
Încântată se declară și Andreea Enache, o mamă din Târgoviște, care a invitat ursitoare la botezul băiatului ei. Cu toate că ea și nașa însele sunt colegele ursitoarelor chemate, tânăra spune obiectiv că le-ar fi ales oricum, fiindu-i pe plac momentul lor artistic. În zece minute, cât a durat spectacolul, ursitoarele le-au urat bebelușului, părinților, nașilor și bunicilor în versuri și cântece. „Îmi place că există un îngeraș în trupă și îmi place conceptul lor de spectacol. Momentul a reprezentat un cadou din partea nașei, dar dacă ar fi fost să plătesc eu, aș fi plătit. Merită.”
Din mitologie
În lucrarea „Mitologie românească”, Marcel Olinescu amintește faptul că ursitoarele se duc la casa fiecărui copil, dar numai noaptea, când nu le vede nimeni, și ursesc viața copilului. Ele coboară în casă prin horn și trebuie să găsească mâncare pe masă. De aceea, în cele trei zile de la nașterea copilului, moașa are grijă să lase ceva de mâncare, de obicei numai apă, pâine și sare, uneori și un pahar de vin, iar la icoane se pun lumânari. Ursitoarele îi spun copilului câți ani va trăi, ce-o să facă, cum va muri, adică așa cum îi va fi viața. Tot mitologia ne spune că ele au nume diferite. Ursitoarea, care e cea mai mare dintre cele trei surori și care ursește viața celui născut, ține furca și fusul. Soarta e cea mijlocie. Ea toarce caierul vieții, iar Moartea, a treia ursitoare, curmă firul, punând capăt vieții. Nimeni nu trebuie să asculte ce spun ursitoarele, cine le aude fiind sortit la o moarte năprasnică. După ursit, zânele se ospătează repede și se îndreaptă către alt bebeluș.
