„În viaţa reală, n-am fost capabil să trăiesc ce scriu în romane“ afirmă Eric-Emmanuel Schmitt – dramaturg, prozator și romancier franco–belgian, precum și regizor de film și profesor de filosofie. În cel mai citit roman al autorului, „Oscar și Tanti Roz”, acesta impinge fiorii suferinței într-o carcasă prematură – un copil de 10 ani.
Scisă inițial în limba franceza, Eric Emmanuel își păstrează muzicalitatea cuvintelor și în traducerea în limba română. În cele 112 pagini, autorul înglobează mai mult decât o poveste – o dilemă filosofică, o încercare de a fi atunci când nu mai ești și un model al tututror celor ce suferă, fizic sau psihic, acum sau mereu – Oscar.
Un campion al poveștii scurte și printre cei mai îndrăgiți scriitori contemporani, Schmitt integrează romanul în ciclul „Invizibilului”, serie de romane care chestionează religia, fiecare ilustrând o dramă umană legată de spiritualitate. Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ sunt: Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009) și Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012). Însuflețire a postmodernismului, autorul își construiește opera într-un regim de metafore, despre care spune că „Subiectele cărților mele mi-au forțat mâna. Mi s-au sugerat singure și m-au făcut să le ascult și să petrec luni de zile scriindu-le; m-au făcut să lucrez pentru ele, și nu invers.”
Din titlu ne întâlnim cu cele două personale principale (Oscar, Tanti Roz) și îl sugerează pe al treilea – Invizibilul (Dumnezeu). Pseudonimul Tanti Roz oferă cititorului oportunitatea de a-și crea propria explicație, pentru a o clarifica mai târziu– Tanti Rox e o bătrână care face voluntariat în spital, iar Oscar e un băiat de 10 ani care suferă de leucemie, faza terminală, știe că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucnește inocent, pătimas și deznădăjduit. Singura care-i intra în voie este infirmiera, care îl convinge să-i scrie lui Dumnezeu câte o scrisoare în fiecare zi, prin care poate să-i ceară „lucruri de-ale spiritului”, pentru el sau pentru ceilalți. Deși știe că va muri curând, Oscar se lasă prins de jocul inventat de Tanti Roz, care creează un univers în care fiecare zi are valoarea unui deceniu, astfel putând să cunoască adevăratele trăiri, trecând prin cele mai importante momente ale vieții. Prin această corespondență inedită, Eric-Emmanuel Schmitt vorbește despre moarte și viață, despre creștinism, suferință, iubire și ură, singurătate, divinitate și mister, însă alege să facă asta prin prisma unui personaj cu chip de copil.
Pentru că fiecare zi are valoarea unui deceniu, noi, cititorii, trăim în câteva ore de lectură o viață de om. Astfel, Oscar ajunge să-și trăiască adolescenta alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinerețe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă și, în cele din urma, să regasească dragostea la apusul unei vieți ca o lumanare care arde la ambele capete. Cu un fir epic alert, dinamic, intens, romanul nu uită să presare sentimente – „Oscar și Tanti Roz” jonglează atât cu emoțiile cititorului, cât și cu ale personajelor și înglobează în stilul jucăuș cu care este relatată povestea aspecte ce țin de rațiune, dar și de sentiment.
Textul romanului încearcă, așa cum mărturisește însuși autorul, să pună în discuție misterul reprezentat de condiția umană. Acesta lasă să se transpună ideea că nu vom descoperi niciodată sensul vieții, scopul ei, motivul de a exista, ci doar putem emite ipoteze pentru toate aceste mari semne de întrebare.
„Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul.”
Eric-Emmanuel Schmitt
Succesul acestei nuvele l-a încurajat pe autor să adapteze conținutul pentru teatru cât și pentru marele ecran.
În România, actori renumiți precum Marius Manole și Oana Pelea continuă să reînvie opera pe marile scene, din diferite orașe. Oscar și Tanti Roz au fost și vor rămâne pentru o periodă prezenți în viața culturală.
„Oscar și Tanti Roz” poate fi considerată o carte-cameleon, care poate fi citită și recitită la orice vârstă, retrăind mereu aceleași cuvinte, dar altfel. Chiar dacă nu ești un copil, nu îți detești părinții și nu trăiești într-un spital, vine un moment în viață când fiecare dintre noi va fi un Oscar – față în față cu necunoscutul.
