Este foarte ușor de câțiva ani încoace să îți cumperi droguri. Într-un grup de tineri, măcar unul dintre ei te poate ajuta să găsești persoane care vând și în jumătate de oră ai și rezolvat. Dacă înainte, alcoolul era unica substanță consumată la petreceri, acum alcoolul ajunge pe ultimul loc.”(Alex, 25 de ani). Într-o eră a experimentării, consumul de droguri excelează. A încerca e echivalentul asumării de risc, iar cei care nu riscă, nu câștigă.

Numele de Alex este un pseudonim, utilizat cu scopul păstrării identității anonime.

Potrivit Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie , aproximativ 83 de milioane de persoane cu vârste cuprinse între 15-64 de ani (28,9%) din Uniunea Europeană au consumat droguri ilegale cel puțin o dată în viață. În România, 10,7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-64 de ani au consumat cel puțin un tip de drog de-a lungul vieții.

Ce este mai îngrijorător, însă, este consumul drogurilor raportat din ultima lună, deoarece acești consumatori sunt predispuși să dezvolte o adicție. Conform unei sinteze a Agenției Naționale Antidrog , se observă un fenomen alarmant: rata de creștere este de 2,2 ori mai mare de la un an la altul (2019 în comparație cu 2020). Această creștere se poate datora unui nou val de consumatori care se află în faza experimentală.

Photo by GRAS GRÜN on Unsplash

Consumul de droguri la sat – schimbări în paradigmă

Părintele Liviu Burlacu este principalul coordonator al Centrului Rezidențial Izvorul Tămăduirii din Bacău, centru care se ocupă cu vindecarea dependențelor și diverselor tipuri de adicții. A fost dependent de alcool, abstinent în prezent de peste 11 ani, și-a pus ca misiune personală să ajute la vindecare celor care se confrută cu dependențe, de la alcool și la droguri la jocuri de noroc.

Întrebat de situația actuală a propriului centru, acesta spune: „Am observat că în ultimul an oamenii au devenit mult mai agitați, mai anxioși, cazurile de depresii au tot crescut atât la oraș unde suntem cu toții supuși unui stres zilnic, dar mai nou și la sat. Ceea ce e îngrijorător, pentru că, înainte, aceste tulburări și stări de dezechilibru erau foarte rar întâlnite în mediul rural..”

Părintele accentuează motivele din spatele consumului de droguri și susține lupta împotriva stigmatizări: „Este foarte important să clarificăm faptul că dependenții de substanțe nu sunt niște oameni ratați. Din contră, unii dintre ei sunt geniali în gândire, extraordinari în ceea ce privește sentimentele de dragoste și afecțiune. Problema în cazul lor e că nu au putut fi înțeleși și integrați într-o lume a valorilor reale și stabile. De aceea, noi urmăm un program terapeutic pe cele patru paliere principale ale firii umane: biologic, psihologic, sociologic și spiritual.”

De ce droroguri? – recompensă sau chimie

Mocan Mădălina, medic rezident în anul II la Spitalul Clinic Județean de Urgențe Cluj-Napoca, explică mecanismele din spatele dependenței: „Dependența apare datorită faptului că multe din substanțele psihoactive activează așa-zisul «sistem de recompensă sau de motivație» al creierului, sistem cel mai probabil apărut în scop adaptativ, de-a lungul evolutiei noastre. Neurotransmițătorul principal este dopamina. Unele substanțe mimează sau stimulează direct eliberare de dopamină, altele, prin faptul că au dus la o experiență placută, activează indirect sistemul recompensei.”

Când vorbim de dependențe, există două tipuri: cea psihică (consolidată de sistemul de recompensă) și cea fizică, dată de acțiunea substanței propriu zise pe un anumit receptor. Cele ce dau dependenta fizica, la intreruperea consumului duc la aparitia sindromului de sevraj (cu diferite manifestari in functie de substanta consumata).

Mădălina explică că „Nu toate substanțele psihoactive dau dependență fizică (cele care dau: opioidele, alcoolul, benzodiazepinele, cocaina), dar toate pot da dependență psihică, mai ales dacă experiența a fost placută sau a diminuat un simptom precum anxietatea.” Deci, cel mai important atunci când discutăm de consumul de drogurie contextul în care se produce. Locul, oamenii și situația sunt factorii care susțin comportamentul.

Ce se întâmplă cu urgențele?

Supradoza e o urgență. E un moment în care trebuie acționat prompt și eficient.

Din experiența ei, Mădălina confirmă că „Tentativele de suicid prin supradoză pot fi destul de frecvente. O alta cauză de supradoză este dependența propriu-zisă la o substanță și abuzul acesteia. O dată instalată dependența, pacientul are nevoie de doze tot mai crescute și mai frecvente pentru a obține efectele care inițial le obținea cu doze mici de drog.

Odată ajunși în spital, analiza persoanelor cu supradoză diferă în funcție de stare, cantitatea consumată și predispoziții. Despre procesul de internar, medicul rezident adaugă: „Pacientul este evaluat inițial în unitatea de primiri urgențe. Dacă a fost consumată o cantitate mare, el poate ajunge inițial pe o secție de terapie intensivă. Mai apoi, când viața pacientului nu mai este în pericol, este transferat pe secția de psihiatrie. Fie dacă dorește sau nu, internarea va avea loc, fiind una dintre cele mai importante urgențe psihiatrice.”

Legea sanătății mintale oferă medicilor psihiatri dreptul și obligația de a interna nevoluntar pacienți în câteva situatii speciale precum: dacă pacientul este considerat ca fiind un pericol pentru propria persoană sau pentru alții (cum este cazul tentativelor de suicid sau al abuzului de substante ce duce la o supradoză sau într-o manie cu compartment periculos/nesăbuit).

Primul pas e stabilizarea pacientului (de obicei în unitatea primiri urgențe sau pe secția de ATI). Pentru anumite substanțe (heroină, benzodiazepinele) există antidot ce se poate administra în cazurile cu doze mari consumate. Se începe cu administratea de medicație și apoi intervenția psihologică, mai ales dacă este vorba de o substanță la care apare sevrajul.

„În cazul sevrajului, în funcție de substanță se administrează diferite terapii pentru a ușura simptomele sevrajului sau pentru a preveni complicațiile ce pot apărea (de exemplu în sevrajul la alcool pot apărea crize epileptice sau stări confuzionale cu halucinații, în sevrajul la benzodiazepine pot apărea complicații cardiace, în sevrajul la heroină apar simptome digestive etc).”

Mocan Mădălina

Secția de toxicomanii fiind parte din spitalul de urgențe de psihiatrie, nu se pot face intervenții psihologice de lungă durata, se tratează mai mult simptomele și stările acute, iar ulterior pacientul este direcționat spre alte servicii.

„O intervenție psihologică durabilă este dificil de realizat în timpul unui sevraj, când pacientul se confruntă nu doar cu nevoia intensă de a consumă (“craving-ul”) dar și cu o multitudine de simptome fizice (neliniște, tremur, transpirații, greață, vărsături, tulburări cardiace etc).”

Mocan Mădălina
Photo by Marcelo Leal on Unsplash

„Harm reduction”: paradoxul care ar putea salva

Uneori, a încuraja consumul în siguranță poate fi o strategie mai eficientă decât pedepsirea. Ioana Ivan este psiholog clinician in cadrul Clinicii Terra-pi și își dedică cercetarea asupra conceptului de „harm reduction”, adică intervenții care nu doresc să oprească consumul, ci să protejeze consumatorii de efectele nocive. Unul dintre principiile fundamentale ale harm reduction-ului este empowermentul consumatorilor: oferirea de resurse pentru ca ei să găsească cel mai sigur mod de a consuma, în așa fel încât să nu își pună în pericol sănătatea, libertatea și relațiile. În literatură, cele mai studiate metode sunt oferirea de seringi de unică folosință pentru prevenirea bolilor transmisibile prin injectare, oferirea de naloxonă pentru reducerea riscului de deces prin supradoză de opioide, testarea purității și, bineînțeles, decriminalizarea.

Cosumator vs dependent – despre destigmatizare

A fi consumator nu e egal cu a avea o problemă clinică cu substanțele. Din contra: majoritatea consumatorilor folosesc substanțele în așa fel încât consumul nu interferează cu viața lor profesională sau privată.

Întrebată care ar fi opțiunile pentru a reduce stigmatizarea consuamtorilor, Ioana Ivan spune: „Educația privind consumul de substanțe e crucială. Ea trebuie să includă nu doar discuții despre efecte adverse, ci și beneficiile pentru care substanțele sunt folosite.. Consumator este și artistul care, după ce are un vernisaj la Galeria Națională de Artă se adună cu câțiva prieteni și fumează un pai înainte să o ia de la capăt cu munca a doua zi, e avocata strălucită care cumpără de pe darkweb neurostimulante ca să facă față celor 30 de dosare pe care trebuie să le rezolve într-o singură zi, e inginerul IT inovativ care merge la un festival și petrece câteva ore sub mreaja LSD-ului, e cercetătoarea timidă care la petreceri are nevoie de un pic de MDMA ca să poată să le povestească celorlalți despre lucrurile fantastice la care lucrează”.

Spațiul social în care te găsești când dezvolți dependența (câte plase de siguranță ai, cât capital social sau material) contează enorm. Spre exemplu, destul de probabil ca o dependență de alcool îndelungată și severă a unui medic să-l afecteze social mult mai puțin decât îl afectează pe un elev rom faptul că a fost prins fumând canabis în curtea școlii.

Dacă peste toate problemele astea, se adaugă și faptul că ți-e mai greu să găsești un loc de muncă pentru că ai cazier penal pentru deținerea unei substanțe ilegale în vederea consumului propriu, ești prins într-un cerc vicios care te împinge mai adânc în dependență și mai departe de suportul instituțional și social de care ai disperată nevoie.

Așa cum spune Johann Hari, „opusul dependenței nu e abstinența, ci conexiunea umană”. Susținerea persoanelor care suferă de o dependență trebuie să includă eforturi susținute de a-i ajuta să construiască o rețea socială în interiorul căreia să fie protejați și cultivați.

Viitor hipiot – de ce ar funcționa?

E timpul să aruncăm un ochi către viitor: reducerea riscurilor nu e singura alternativă care ne stă la dispoziție pentru abordarea consumului de substanțe ilicite. Maximizarea beneficiilor, crearea unei culturi a stărilor alterate de conștiință, a unor spații comunitare și de dialog orientate spre folosirea substanțelor pentru a susține dezvoltarea indivizilor și comunităților este o viziune care până mai ieri părea un vis hipiot răsuflat, dar care astăzi își mijește mugurii posibilității”, spune Ioana.

Substanțele psihoactive au fost folosite în majoritatea culturilor încă din preistorie și întreaga istorie a umanității a fost profund schimbată de dorința speciei noastre de a-și altera conștiința și de a crea ritualuri și mituri în jurul acestei plăceri. Încercarea sistematică a statului de a elimina consumul de substanțe pe care le consideră nedemne de a fi utilizate este o tendință modernă.

Suntem mult mai intoleranți și mai dogmatici decât eram în secolul XVIII. De-abia în secolul XIX se pune în mod serios problema drogurilor periculoase, în secolul XX ajungem la prohibiții globale, iar acum, descoperind că războiul împotriva drogurilor a avut aceleași rezultate spectaculoase ca mai toate războaiele, începem să ne gândim serios că e cazul să privim cu nostalgie la atitudinea față de stările alterate de conștiință pe care o aveam în paleolitic.

Cum eșuează legislația în privința drogurilor?

Din păcate, România nu este o țară ce încurajează harm-reduction. Demersurile actuale au ca obiective principale reducerea cererii de droguri , definită ca „prevenirea (contextuală, universală, selectivă și indicată), depistarea și intervenția timpurie, consilierea, tratamentul, reabilitarea, reintegrarea socială și recuperarea.. Deși toate cele enumerate mai sus sunt obiective demne de laudă, faptul că se țintește spre eliminarea consumului nu le permite să ia în considerare strategii de harm reduction realiste.

Ioana consideră că „Cadrul legislativ românesc este detrimental unor intervenții de harm-reduction cruciale, precum oferirea de servicii de testare a substanțelor la festivaluri. Dacă te duci de bună voie la un stand și scoți din buzunar o pastilă ca să afli dacă în ea e MDMA sau vreo nouă substanță psihoactivă despre care nu știi nimic și pe care n-ai vrea s-o bagi în tine, poliția are datoria să te ia la secție..” Așadar, România nu va avea parte prea curând de schimbări majore pe acest plan.

Din fericire, există organizații care fac harm reduction în România, precum Awaken sau Romanian Harm Reduction Network , dar e nevoie de schimbări legislative pentru ca acestea să poată avea un impact semnificativ.  Momentan, legea din România pedepsește «tolerarea consumului» cu 2 până la 7 ani de închisoare. Mai mult: deținerea este criminalizată.

Momentan, cel puțin în nordul global (SUA, Canada, Australia), abordarea harm-reduction a înlocuit încercările de eliminare a consumului de substanțe. În 1998, Kofi Annan, secretarul General al Națiunilor Unite, promitea „a drug free world”. În 2011, acestea declara că Războiul global împotriva drogurilor a eșuat.

În 2001, Portugalia a decriminalizat posesia de substanțe ilicite, ceea ce înseamnă că dacă ești prins cu o substanță ilicită, ți se confiscă și plătești o amendă, însă nu vei avea cazier penal și nu vei fi închis. Efectul? O scădere cu 80% a deceselor cauzate de supradozare, o scădere cu 46% a incidenței HIV/SIDA și rata utilizării de substanțe este sub media UE.

Ce putem face noi

„Preferabil este să încurajăm oamenii să găsească singuri soluții care li se potrivesc. Dependența se formează pentru că starea pe care o oferă substanța psihoactivă a ajutat persoana, la un moment dat, într-un fel sau altul, să facă față propriei vieți sau i-a oferit o satisfacție pe care nu au egalat-o alte activități. Să-mi spun că nu mai stau seara la masa și să beau până la trei dimineața nu îmi rezolvă cea mai important problemă: ce fac în fiecare seară dacă nu asta? ”

Substanțele psihoactive pot avea un impact extrem de benefic asupra sănătății mentale. Studii de cea mai înaltă calitate atestă că substanțe precum psilocibina, ketamina, MDMA-ul și LSD-ul au rezultate excelente în tratarea tulburărilor mentale. Adolescenții interesați vor da peste aceste informații și, unii dintre ei, vor dori să încerce aceste efecte benefice pe pielea lor. Cel mai important, pentru cei din jur, este să privească imaginea de ansamblu, nu să învinovățească.„Când cercetătorii de la Imperial College London îți spun că psilocibina vindecă depresia rezistentă la tratament, e greu să mai crezi că „pot și altfel” e atitudinea potrivită când un prieten îți propune să încercați ciuperci.  Dar dacă nu știu nicio altă metodă de a mă simți bine în pielea mea la o petrecere decât canabisul, ce șansă am să nu-l folosesc când am ocazia? ”

Substanțele psihoactive sunt instrumente: le poți folosi în așa fel încât să te conectezi cu cei importanți pentru tine și cu ce e important pentru tine sau le poți folosi în așa fel încât să te pui pe tine și pe alții în pericol. Fiecare dintre noi are nevoie de informații acurate, de servicii eficiente și de instituții echitabile pentru a le folosi într-un fel care ne onorează. ”

Ioana Ivan

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.