În anul 2023, lumea îl recunoaște ca Florin din lungmetrajul Balaur sau poate că unii încă și-l amintesc pe Cipi din serialul Hackerville. Prima dată când Voicu a făcut cunoștință cu camerele de filmat, însă, a fost pe scena Vocea României Jr., în 2017. Avea 12 ani și a ajuns până în semifinala concursului.
Odată ce a realizat că știe să cânte, muzica a fost o alegere evidentă pentru el, însă actoria a fost o alegere aproape la fel de naturală. A început să joace în trupa de teatru de juniori din gimnaziu, pentru distracție. „Nu a fost ceva serios la început, muzica era încă chestia mea principală.”, îmi explică odată ce așezăm la o cafenea din centrul Timișoarei. A avut șansa de a lua un casting după Vocea României Jr, iar astfel, pasiunea lui pentru actorie a început să se desfășoare în paralel cu muzica. „Îmi place să zic că eram copil când cântam și odată ce a venit pubertatea și mi s-a schimbat vocea, actoria a venit ca o completare la adolescentul din mine.”
Lights, camera, action
Primul lui rol în televiziune a fost cel din Hackerville, un serial româno-german realizat de HBO Europa. Voicu a jucat rolul lui Cipi, un copil-hacker genial. A fost cel mai tânăr actor din distribuție – copilul de pe platoul de filmare. Brusc, s-a găsit jucând într-o producție HBO, alături de actorii Andi Vasluianu și Anna Schumacher. A conștientizat cât de mare este șansa care i-a fost oferită. „Eram super speriat când am ajuns acolo, nu voiam să supăr pe nimeni.”
„Nu simt că am fost luat în serios, dar nu cred că ar fi trebuit să fiu luat complet în serios, pentru că era prima mea experiență în film. Eram tratat cu mănuși, dar mi se pare că a fost un lucru bun.”, îmi răspunde când povestim despre interacțiunile de la filmări. Cei din jurul lui și-au asumat roluri de profesori și îndrumători față de Voicu, ceea ce a făcut ca Hackerville să fie exact experiența pozitivă de care avea nevoie ca să continue să joace. Asta și o directoare de casting cunoscută, Domnica Cîrciumaru, pe care a întâlnit-o la petrecerea de lansare Hackerville. „Important e să te vadă lumea. M-am dus și am zis că sunt disponibil pentru viitoare proiecte.”
De la Hackerville a plecat cu multe sfaturi care l-au ajutat să se descurce în industrie, însă nu toate experiențele care au urmat au fost asemănătoare. Vârsta de 17 ani s-a dovedit a fi una complicată. Pe plan personal, Voicu avea o identitate proprie bine dezvoltată și opinii bine conturate, așadar s-a simțit frustrat atunci când a simțit pentru prima oară că nu este luat în serios de unii actori cu care filma un nou proiect. „Nici nu mi-au învățat numele, îmi ziceau puștiul ăla. Nu am luat la inimă, pentru că industria asta nu e pentru tine dacă te deranjează că cineva îți zice într-un anumit fel.” Totuși, acel proiect l-a făcut să conștientizeze că există o oarecare competiție între actori, mai ales când vine vorba de cei tineri. Aceștia nu sunt mereu primiți cu brațele deschise, ci sunt etichetați ca fiind niște copii care se joacă de-a actoriceala. Îi spun că poate actorii mai în vârstă se tem că timpul lor în lumina reflectoarelor s-a scurs și că o nouă generație le va lua locul. El contemplează pentru câteva secunde, apoi dă din cap. „Nu aș zice asta într-un context așa open, dar cred că e și asta o componentă.”
Există obstacole cu care cei mai mulți actori se întâlnesc la un moment dat în cariera lor. Body shaming este unul dintre acestea. „Am avut o perioadă în gimnaziu când eram mai dolofan și mai auzeam „de ce nu faci sport, de ce nu faci asta” și am auzit asta și la un film în care am jucat.” După acele comentarii, Voicu a decis să slăbească foarte tare și și-a schimbat radical imaginea. Este dificil să nu bagi în seamă fiecare opinie din jur, atunci când meseria ta este bazată pe modul în care arăți, atunci când știi că ochii oamenilor din jur îți urmăresc fiecare mișcare.
„Balaur e proiectul meu de suflet”
Trecerea de la Hackerville la Balaur a fost tot o alegere evidentă. Faptul că Voicu era tratat ca un copil la filmările Hackerville (menționează din nou că a fost ceva necesar) se simțea și în feedback-ul pe care îl primea. Așadar, a avut sens ca următorul lui proiect să fie unul care abordează teme mai mature – moralitatea și religia. Balaur este inspirat din fapte reale și urmărește o profesoară de religie care începe o relație intimă cu un elev de 16 ani. Voicu îl joacă pe Florin, fiul profesoarei de religie. Dacă Hackerville a fost un proces de obișnuire, atunci Balaur a fost un proces de educație și pregătire, iar pentru asta îi mulțumește regizorului filmului, Octav Chelaru. „Simțeam că pot să vorbesc de la om la om cu el și mi-a dat multe indicații despre cum a gândit povestea. M-am simțit foarte bine că am fost ascultat – asta vizavi de a fi ascultat când ești copil.”
Spune că nu se distanțează de personajele pe care le joacă. Pentru el este important să găsească trăiri comune cu personajele lui și să le țină aproape. „E ca atunci când pictezi și vrei să ai o paletă de culori asemănătoare. Le amesteci cu aceeași culoare ca să fie toate din același film.” În viitor, i-ar plăcea să experimenteze în film cu personaje care sunt drastic diferite de el. Primul pe listă este Dorian Gray.
Teatru în completarea filmului
Majoritatea oamenilor care au auzit de Voicu îl recunosc de pe marile și micile ecrane, însă în Timișoara și la festivaluri de teatru, este recunoscut ca actor din Heavenly Hell, o trupă de teatru de liceeni fondată în 1996 de Mariana Boșneac, o profesoară de engleză de la Colegiul Național Bănățean. El s-a alăturat juniorilor în clasa a V-a și a continuat să facă parte din trupa de liceeni până în prezent. Își scriu toate piesele singuri și participă la diverse festivaluri de teatru cu ele. „Nu cred că înțelegi cu adevărat teatrul până când nu le faci pe toate.”, îmi zice, după ce ia ultima gură din ceaiul pe care l-a comandat mai devreme. În cadrul Heavenly Hell, a avut oportunitatea să experimenteze cu fiecare rol necesar pentru o producție de teatru – actor, scenarist, regizor și chiar tehnician. A făcut și improvizație, care recunoaște că i-a fost utilă, însă… „Nu aș mai face în viitorul apropiat.”, mărturisește ușor și râde. Crede că este foarte bine pentru un actor să facă teatru în paralel cu film.
O diferență pe care o simte din plin când trece din nou de la teatru la film o reprezintă limitele creative pe care le impune o producție cinematografică. Teatrul reprezintă un mediu pentru adevărata lui creativitate și împlinire artistică. Acesta trebuie să existe în paralel cu munca pe care o depune în fața camerelor de filmat. „Multă lume așteaptă ca în film să aibă momentul lor de Mia Goth scream, dar nu e despre asta. Filmul nu e ceva ce faci pentru împlinirea ta artistică cred, e vorba de ansamblu.” Cel mai greu i-a fost să scape de manierismul din teatru când a început să lucreze în film. Îmi mimează câteva expresii exagerate și ridică sprâncenele foarte sus – se pare că acestea l-au încurcat cel mai mult. În film, trebuie să joci mic, pentru că totul se vede mare pe cameră. La teatru, trebuie să joci mare, pentru ultimele rânduri din sală.
O bază în teatru este necesară, îmi explică. Lucruri pe care le-a învățat în pregătirea pentru teatru l-au ajutat și în film. „Invers nu știu dacă e posibil.” Cu toate acestea, Voicu este nerăbdător să joace în mai multe filme. Am petrecut câteva minute bune vorbind despre grandoarea filmelor și a cinematografiei, dar nu am reușit să punem degetul pe ceea ce îi constituie farmecul. Cred că are de-a face cu imortalitatea imaginii pe care o lași în urmă. „E mai mare decât tine. Teatrul are propriul farmec, dar… Aș vrea să fac și regie de film, mi se pare că filmul este extrem de fascinant.”
Spre sfârșitul discuției noastre, am fost curioasă să aflu ce ar dori Voicu să înțeleagă oamenii din industria filmului când vine vorba de actorii tineri.
„Unu, actorii tineri nu vin complet învățați. Doi, ascultați ce au de spus, pentru că sigur au și ei propriile opinii. Trei, împărtășiți propriile voastre experiențe, pe mine m-au ajutat foarte mult conversațiile pe care le-am avut cu persoane care sunt în breaslă de mult timp.”
Cât despre planurile lui de viitor, Voicu va începe facultatea de teatru în Berlin. Vrea neapărat să continue să joace în filme și să scrie, iar în curând îl vom vedea într-o producție germană de pe Disney+. Speră ca în viitor să poată lucra cu Darren Aronofsky, David Lynch și Damien Chazelle.
„Îmi propun să profit de fiecare șansă să fac film.”
