Niciodată nu mi-a fost frică de mâncare. Era o obsesie. Cred că exista o parte în mine care își dorea să îmi fie frică, pentru că atunci aș fi fost o bună anorexică. Număram clipele până aveam din nou voie să mănânc, plănuiam ce urma să mănânc cu zilele, mai și strângeam mâncarea în locuri ascunse, doar ca să știu că e acolo. Îmi cântăream fiecare gram de mâncare cu un cântar de bucătărie. Și dacă cineva îmi lua ceva de pe farfurie, aveam o cădere mentală și plângeam. După masă, făceam anumite exerciții fizice care știam că ard o anumită cantitate de calorii și în mintea mea, asta ar fi contrabalansat totul. Aveam un plan săptămânal pentru câte calorii să consum zilnic, dar era foarte important pentru mine să fiu fix în limită. Dacă o întreceam, simțeam vinovăție și ură. Apoi mă culcam, gândindu-mă la ce voi mânca sau cumpăra de mâncare următoarea zi. Și ciclul reîncepea și deveneam pe zi ce trece mai obsedată de regimul alimentar.
Tulburările de alimentație sunt o problemă complexă și tot mai răspândită în zilele noastre. Un număr considerabil de tineri se confruntă cu comportamente neobișnuite legate de alimentație și o imagine de sine distorsionată. Aceste afecțiuni nu cunosc granițe și pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă, sex sau mediu.
Conform Asociației Americane de Psihiatrie (APA) există mai multe tipuri de astfel de tulburări:
- Anorexia – tulburare caracterizată prin obsesia pentru scăderea în greutate. Persoanele care suferă de anorexie adoptă diete foarte restrictive, refuză să mănânce sau mănâncă foarte puțin, având o imagine distorsionată a propriului corp și o frică exacerbată de a pune în greutate.
- Bulimia – caracterizată prin consumul de alimente în abundență, într-o perioadă scurtă de timp. Persoanele care suferă de bulimie adoptă strategii neadecvate pentru a compensa caloriile. Aceste strategii cuprind vomitatul indus sau folosirea laxativelor.
- EDNOS – reprezintă orice tulburare în obiceiurile alimentare care nu se încadrează în cele menționate mai sus, dar care totuși afectează alimentația și comportamentul alimentar al unei persoane.
Printre alte tulburări mai există BED (Tulburare alimentară excesivă), ortorexie (Fenomenul de a mânca pur/sănătos în exces), ARFID (Lipsa interesului pentru mâncare).
În ultimii ani, s-au realizat numeroase studii și cercetări privind tulburările de alimentație.
Conform ANAD (National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders), tulburările de alimentaţie afectează cel puţin 9% din populaţia lumii.
Între 35% și 57% dintre adolescente recurg la practici precum diete, vărsături autoinduse, utilizarea de pastile de slăbit sau laxative.
Circa 26% dintre indivizii afectați de tulburări de alimentație au făcut tentative de suicid.
Conform National Eating Disorders Association, între 0,9% și 2,0% dintre femei și 0,1% până la 0,3% dintre bărbați sunt predispuși la anorexie.
Tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani care suferă de anorexie au un risc de moarte de 10 ori mai mare decât tinerii de aceeași vârstă.
Este estimat că aproximativ o persoană moare în fiecare oră ca rezultat direct al unei tulburări de alimentație.
Aceste cifre arată, în mod evident, că tulburările de alimentație sunt o problemă serioasă, care afectează un număr considerabil de oameni în întreaga lume.
Cauze și impact
Conform psihologului Natalia Bezer, tulburările de comportament alimentar sunt cauzate de diverși factori psihologici și sociali. Totuși, unele persoane pot fi predispuse și genetic. Persoanele perfecționiste, autocritice, nevrotice sau persoanele care au nevoie de ordine și control sunt mai expuse riscului de a dezvolta această afecțiune.
Oamenii pot dezvolta tulburări ca răspuns la stres sau la traume din viața lor. Stima de sine scăzută, sentimentul că nu corespund cu standardele de frumusețe și o anxietate sporită sunt, de asemenea, factori care contribuie substanțial la formarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase. Comentariile sau tachinările referitoare la siluetă ale unor prieteni sau ale unor membri de familie pot avea un impact destul de semnificativ, de asemenea. Nu rareori am auzit expresii de genul: „Vai de mine, dar ce ai slăbit, nu cumva ești bolnavă, maică?” În acest fel, se asociază silueta/corpul prea slab cu boala.
În alte situații, într-un mediu sportiv, există adesea o cultură a competiției, lucru care poate amplifica obsesia de a pierde în greutate și de a avea un control rigid asupra alimentației.
Conform psihologului Natalia Bezer, „Tulburările de alimentație pun viața în pericol și nu sunt deloc de neglijat. Cei ce se confruntă cu asemenea probleme nu realizează în primă fază. Persoanele care sunt în preajmă, familia, prietenii pot sesiza anumite modificări în comportament și anume o preocupare excesivă de aspectul fizic, de numărul de calorii consumate. Oamenii vin cu argumente exagerate referitoare la necesitatea unor diete, pericolul consumării unor produse bogate în carbohidrați sau practică excesiv sport pentru a slăbi, deși vizibil nu este necesar.
Anumite semne pe care le mai poți observa ar fi dacă vezi că cineva devine dintr-odată inconfortabil, iritabil sau absent când e într-o situație ce implică mâncarea. De asemenea, cineva care începe să se izoleze foarte mult. E și un simptom al depresiei, dar astea două merg mână în mână, de obicei. Ideea e că nu prea poți să îți dai seama, pentru că rușinea și vinovăția fac de obicei persoana să ascundă ce are cu orice preț.”
Aceste afecțiuni pot avea un impact devastator asupra sănătății fizice și psihice a celor afectați, precum și asupra vieții lor sociale și profesionale. Cu toate acestea, tulburările de alimentație sunt de multe ori greu de recunoscut și de diagnosticat, iar multe persoane care suferă de ele nu primesc la timp tratamentul adecvat.
Ce impact are social media?
În ultimul timp, există o presiune socială pe care o întâlnim în mediile online și care ar avea un rol în apariția și dezvoltarea tulburărilor de alimentație. Ne-am obișnuit să vedem în mediul online influenceri, celebrități sau chiar și persoane obișnuite în ipostaze ideale. Însă, în mai multe cazuri, postările și imaginile expuse sunt filtrate, retușate și editate, astfel încât să arate cât mai bine posibil. Acest lucru ne poate forma o imagine distorsionată despre cum ar trebui să arate un corp ideal și ne impun standarde de frumusețe ireale.
Un studiu publicat pe National Eating Disorders Association analizează efectele social media în raport cu imaginea de sine în rândul adolescenților și a tinerilor adulți. Se constată că presiunea mediatică pentru a avea un corp subțire și expunerea excesivă a imaginilor retușate pe platformele online poate contribui la crearea unei imagini corporale distorsionate și la creșterea riscului de tulburări de alimentație și probleme de sănătate mentală.
Pe de altă parte, mediul online ar putea fi considerat și un instrument util pentru educare și informare; un loc unde o persoană poate găsi sprijin și confort în comunitățile de persoane care trec prin experiențe similare. Există organizații și grupuri care utilizează social media pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a încuraja discuțiile deschise despre tulburările de alimentație. De exemplu, organizația Eating Disorders Hope oferă informații și resurse pentru persoanele afectate de tulburări de alimentație. Prin intermediul paginilor de social media, ei promovează discuții deschise și încurajează persoanele să împărtășească propriile experiențe și să ofere sprijin reciproc.
Project HEAL este o altă organizație non-profit din mediul online care oferă sprijin, prin acordarea de burse pentru tratamentul persoanelor afectate care nu dispun de resurse financiare suficiente.
Un lucru este cert: influența pe care o are social media în raport cu tulburările de alimentație este un subiect complex și controversat. Trebuie să fim conștienți că nu tot ce se prezintă în mediul online este o imagine corectă a realității. Este destul de important să știm să folosim platformele de socializare într-un mod sănătos și echilibrat.
Calea spre vindecare: Înțelegerea și conștientizarea
Georgiana, studentă, în vârstă de 21 ani, îmi povestește despre experiența prin care a trecut cu câțiva ani în urmă. Totul a început de la dorința de a duce un mod de viață sănătos, dar și de la nemulțumirea de aspectul fizic. Astfel, a început să controleze cu atenție ce mănâncă. Deși ideea de a urma o dietă strict sănătoasă sună pozitiv, acest obicei poate fi dus și în extremă, precum a fost și în cazul Georgianei. Dorința de a mânca pur/sănătos poate deveni o tulburare de alimentație și este cunoscută sub numele de ortorexie. Deși intenția este de a duce un stil de viață sănătos, nu conștientizezi faptul că îți impui restricții la mâncare, chiar dacă o faci. Această preocupare excesivă pentru un comportament alimentar sănătos poate duce la restricționarea severă a dietei și la evitarea unor alimente care sunt considerate esențiale pentru o alimentație echilibrată: „Am încercat o perioadă să evit carnea si să o țin mai mult pe stilul vegetarian.” Totuși, există numeroase studii care susțin că o dietă vegetariană bine planificată, poate fi nutrițional echilibrată și sănătoasă.
Preocuparea pentru alimentația sănătoasă devenise o obsesie și interfera de multe ori cu activitățile zilnice, de exemplu, mersul la magazin pentru cumpărături sau dorința de a mânca o felie de tort la o zi de naștere.
„Nu este ceva de care te vindeci sută la sută, mintea ta mereu va avea tendința să te restricționeze sau să te controleze, diferența e că devii tu mai bun la a identifica gândurile dăunătoare. Nu e ceva rău că mănânci o ciocolată, e rău că te gândești că o să-ți facă rău.”
În cazul Alexandrei, o studentă în vârstă de 19 ani, totul a început la o vârstă fragedă, din cauza unor gânduri cu privire la greutatea corporală. Avusese și câteva încercări de a mânca într-un anumit fel. Dimineața se limita doar la un ceai și seara, după ora 18, nu mai consuma nimic. Încercase la un moment dat și combinații de mâncare mai neobișnuite. Mai târziu, din cauza unor evenimente traumatice din viața ei, au apărut niște compulsii care o determinau să mănânce mai mult decât ar fi fost normal. ,,Simțeam foarte multă rușine și vinovăție.” Apoi, într-un moment din adolescență, din cauza hărțuirii din partea unor colegi, s-a întors totul invers și simțea nevoia de a se înfometa. ,,Am simțit că, în sfârșit, mă ridic cumva deasupra hărțuirii prin asta. Voiam ca oamenii să creadă că nu mănânc niciodată, că mi-e frică de mâncare. Nu voiam ca nimeni să afle cât de dezgustător de obsedată eram eu cu adevărat. Așa că, uneori, menționam că am probleme cu mâncatul mai mult ca un accesoriu. Nu voiam ajutor și îmi era foarte rușine că cineva ar putea afla de acele zile când aveam binges.”
A petrecut câteva luni mâncând mai puțin de 500 de calorii zilnic. Și apoi, după doi ani, a apărut ceva nou, un ciclu de alimentare excesivă și restricție. „Așa se întâmplă de obicei în tulburările de alimentație – se transformă una în alta. Cred că am avut tot ce-am putut avea, în afară de o relație sănătoasă cu mâncarea.”
„Îmi cântăream fiecare gram de mâncare cu un cântar de bucătărie. Și dacă cineva îmi lua ceva de pe farfurie, aveam o cădere mentală și plângeam. După masă, făceam anumite exerciții fizice care știam că ard o anumită cantitate de calorii și în mintea mea, asta ar fi contrabalansat totul. Aveam, de obicei, un plan săptămânal pentru câte calorii să consum zilnic, dar era foarte important pentru mine să fiu fix în limită. Apoi mă culcam, gândindu-mă la ce voi mânca sau cumpăra de mâncare următoarea zi. Și ciclul reîncepea. Ori o zi bună, ori o zi rea.” Dacă cineva îmi oferea mâncare, asta putea să îmi schimbe complet direcția zilei. Dacă refuzam, era totul ok. Dacă ziceam da, și cumva ajungeam și să mănânc ce mi s-a oferit, urma un calvar. Vină intensă, plâns. Mai putea să apară un binge. Mă gândeam că oricum nu pot fi perfectă, de ce să mai încerc?, – care era imediat urmat de și mai multă vină, comportamente de compensare (alergatul) și promisiunea că mâine o să fie o zi perfectă.”
Alexandra confirmă faptul că nu te vindeci în totalitate, odată ce ai suferit de o tulburare de alimentare. Oarecum, rămâne mereu în spatele minții tale și apar ocazional gânduri care vor să te tragă din nou în acel ciclu vicios.
Cum am putea ajuta?
Mulți dintre noi am cunoscut sau cunoaștem o persoană care s-a confruntat cu un anumit tip de tulburare în alimentație, în virtutea faptului că este un fenomen destul de întâlnit în societate. Întrebarea este cum am putea ajuta pe cineva care trece prin așa ceva?
Natalia Bezer menționează că tulburările de comportament alimentar sunt niște probleme nu doar de ordin psihologic, ci și medical. Intervenția precoce și ajutorul unui psihoterapeut care va interveni cu terapii cognitiv-comportamentale poate ajuta pacientul sa facă față patologiei și să-și reconstituie o concepție sănătoasă despre alimente. Este necesar ca familia și prietenii să depisteze la timp semnele unei tulburări de alimentație, ca să nu se agraveze sănătatea persoanei. În cazurile mai grave, este necesară intervenția mai multor specialiști, în funcție de gravitatea stării de sănătate a pacientului.
Alexandra a venit și ea cu câteva recomandări. Important este să nu tratezi persoana de parcă e ceva în neregulă cu ea. În rest, e ceva cam individual, fiecare persoană are proprii factori declanșatori. Poate ajuta să îi reamintești că e o persoană frumoasă, minunată și cu valoare, pentru că, de obicei, persoanele acestea se pierd printre gânduri care urlă la ei cât sunt de oribili și dezgustători.
Ce să nu faci: nu pune prea multă presiune pe o persoană să-și schimbe obiceiurile alimentare. ,,Câteodată, vindecarea vine doar de la sine și necesită mult timp și grijă.”
