Mersul la psiholog: o scamatorie sau un proces util?

„Sufăr de tulburare anxioasă cu atacuri de panică. Inițial, nu conștientizam problema, dar ajungeam la urgențe de fiecare dată. După al patrulea atac în decurs de două luni, am fost trimis la psihiatru”, povestește domnul P., în vârstă de 39 ani, care dorește să rămână anonim. Aceasta era situația în care se afla înainte să își înceapă procesul de psihoterapie, care el însuși afirmă că i-a schimbat viața în bine.

O poveste exemplu

„Am avut norocul de a întâlni un medic psihiatru foarte bun. Nu pot să descriu experiența în cuvinte, dar după zece minute de vorbit cu dânsul, am plecat zâmbind de acolo. Mi-a explicat foarte simplu mecanismul atacurilor de panică, fapt care a ajutat să mă liniștească. Am trecut și pe medicamentație de Cypralex + Xanax, iar pentru următoarele șase luni am făcut psihoterapie cu medicul respectiv.” Drumul său de îmbunătățire a sănătății mentale nu avea să se oprească aici, întrucât i-a fost sugerat să își găsească un psiholog pe termen lung. Această parte a procesului adeseori poate fi caracterizată de încercare și eroare, deoarece este posibil să nu ți se potrivească primul psiholog la care alegi să mergi. „Am mai trecut pe la doi. Mersul la acei psihologi îl asemănam cu o corvoadă, așa că am renunțat.” După această decizie, domnul P. mărturisește că a luat o pauză de la terapie timp de „un an sau doi, nu mai sunt sigur”, timp suficient încât să apară din nou problemele. „Eram mereu supărat, simțeam că mă apasă ceva, mereu obosit, o stare perpetuă de procrastinare. Am început din nou să merg la psiholog, iar de data aceasta l-am ales prin recomandarea unui prieten.” Rezultatul a fost unul pozitiv, iar domnul P. descrie că aștepta cu nerăbdare să vină următoarea întâlnire cu specialistul.  Cât despre ce se întâmplă în cadrul unei ședințe, acesta are următoarele de spus: „De obicei, o ședință de psihoterapie are două părți. În prima se trece în revistă săptămâna care a trecut, ce am făcut, ce m-a stresat, ce ar fi trebuit sa fac. În a doua parte, când este timp, se lucrează la o temă, de exemplu cum să schimbăm un obicei prost. Iar undeva la 10 % e doar chatting.”

În situația lui P. se pot regăsi mulți oameni, întrucât problemele emoționale pot reprezenta unul dintre factorii principali pe fondul cărora o persoană ajunge să resimtă stări de stres, anxietate sau disconfort. În contextul vieții post-pandemice, afectată și de războiul ruso-ucrainean, nu este surprinzător dacă o persoană afirmă că se simte deprimată. Potrivit unui studiu realizat de Rețeaua de Sănătate Regina Maria, în România, 55% dintre participanți s-au considerat tulburați emoțional din cauza pandemiei COVID-19, iar 1 din 2 români a raportat efecte negative, pe care le-a avut conflictul din Ucraina asupra vieților lor. Mai mult de atât, chiar dacă 44% dintre respondenți cataloghează mersul la psiholog drept o soluție utilă, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. Dintre cei 22% care recunosc că le-ar fi fost de folos să vorbească cu un psihoterapeut, doar 50% au și făcut acest pas.

În urma acestor statistici, se observă existența unei nevoi de a vorbi cu un specialist, dar, în același timp, este prezentă și o reticență evidentă în a apela la ajutorul unui psiholog. În zilele noastre, orientarea către subiecte care vizează sănătatea mentală este tot mai largă, iar cu ajutorul rețelelor de socializare, generațiile tinere nu doar că își expun problemele de natură psiho-emoțională deschis pe internet, ci și încurajează rezolvarea lor. Cu toate acestea, datele arată că părerile despre mersul la psiholog sunt împărțite.

Între online și viața de zi cu zi

Făcând o incursiune în mediul online, pe Reddit, unul dintre cele mai populare forumuri de discuții, am observat faptul că majoritatea opiniilor legate de psihoterapie sunt pozitive, ba chiar oamenii sunt dornici să ajute și să își împărtășească experiența. În cadrul a două postări-experiment, în care întrebam dacă este acceptabil să mergi la terapie pentru problemele personale, am primit atât sfaturi ca răspuns, cât și oameni care au făcut un pas în plus și m-au contactat prin mesaj personal, pentru a oferi ajutor. Comentariile sunt pline de încurajări, precum „du-te cu încredere la psiholog, ajută enorm, dar oferind răbdare procesului”; „cel mai bine e să mergi, o să te ajute mult”, iar unii oameni povestesc că lor le-a provocat o schimbare în bine: „Eu merg de un an și totul e din ce în ce mai bine”; „M-a ajutat enorm! Am reușit să înțeleg și de ce îmi era atât de greu să mă pun pe primul loc sau să refuz să fac extra eforturi”; „Sunt în al treilea an de psihoterapie. Pot să zic că evoluția e enormă”. Părerile contra sunt mai rare și mai puțin expuse, dar nu lipsesc: „Psihologia este, în mare parte, o scamatorie. Nu se poate măsura mai nimic în mod concret” (cele două postări se pot găsi aici și aici).

Apoi, am mutat discuția de pe internet și am adus-o în viața reală, unde am întâlnit alte perspective: „Oamenii care merg la psiholog au prea mulți bani”, spune Elisabeta, în vârstă de 46 ani. Un motiv care este susținut și de către Ioan, la 56 ani, care aduce în discuție și alte motive pentru a fi sceptic: „Psihologul mi se pare că nu face treabă bună, îți pot zice eu ce să faci dacă te simți rău psihic și nici nu trebuie să mă plătești. O plimbare în natură face cât toate ședințele. Vorbește cu cineva apropiat și gata, ți se rezolvă problemele. Nimeni nu are probleme psihice grave, e doar în imaginație. Cu ce te ajută psihologul? Sunt doar bani dați în plus.” Aceste puncte de vedere sunt oarecum justificabile, întrucât, conform Statista, în 2019, angajații cu un venit minim pe economie din România ar fi trebuit să lucreze cel mai ridicat număr de ore din întreaga Europă (18,6) pentru a-și permite o ședință de o oră cu un psiholog privat. În condițiile în care salariul minim pe economie nu a crescut foarte mult de atunci, ba chiar era pe ultimele locuri în Uniunea Europeană acum 2 ani, este de înțeles că e greu de justificat pentru unii oameni ca pe lângă chirii, utilități, alimentație și alte cheltuieli esențiale să includă și psihologul.

Totuși, pentru alții, psihologul se încadrează în categoria acelor cheltuieli esențiale. Eric Icleanu, student în vârstă de 22 ani, la Universitatea Humboldt din Berlin și creator de conținut pe rețelele de socializare, afirma într-un videoclip de pe TikTok faptul că mersul la psiholog este cuprins în costurile sale necesare pentru a locui în afara țării. Cât despre ce l-a influențat să aleagă ajutorul unui specialist, acesta povestește în felul următor: „Știi cum vine depresia, de nicăieri. Încerci să faci diverse lucruri: te duci la sală, tot nu merge. Mănânci sănătos? Tot nu merge. Dormi mai mult? Tot nu ești satisfăcut, te trezești și pur și simplu treci prin rutină.” Intrarea într-un astfel de ciclu în timpul facultății, dar și trăirea unor probleme personale, în urma cărora susține că cei din jurul său observau că nu e bine, l-au afectat pe Eric:

Aveam senzația că orice aș face pot să am un moment în care o iau razna. Îmi era frică până și să merg la metrou, să nu pierd cumva controlul și să sar. Nu aveam gânduri sinucigașe, dar mi-era frică de mine.

Ca urmare, a luat decizia de a merge online la ședințe cu terapeutul, la recomandarea unei prietene: „Online este mult mai bine, dacă alternativa e să nu faci deloc. E un început. Atunci când iei decizia să mergi la un psiholog, mi se pare că simplul fapt că începi să vrei să-ți faci bine te face să te simți mai okay, să spui « Ia uite, fac ceva benefic pentru mine» e un pas super mare înainte.” Când vine vorba de reacțiile celor din jurul lui, cu privire la hotărârea sa, doar tatăl a protestat, enunțând uzualele : „Da` ce ai, ești cu capul? Ești nebun?”, iar apropiații săi, din generația de o vârstă cu el, fie l-au susținut, fie i-au arătat indiferență. În schimb, a observat o diferență între percepția prietenilor săi români și a celor străini când le vorbea despre faptul că el merge la psiholog. „Am avut senzația că ei credeau că sunt într-un punct mai rău decât eram, doar pentru că spuneam că mă duc la terapie. M-a surprins, deoarece sunt la facultate în Berlin, cel mai deschis oraș în care am fost eu în Europa când vine vorba de lucrurile astea”, spune tânărul.

Eric și-a ales terapeuta prin recomandarea unei prietene și a rezonat de la început cu ea, însă nu toți au norocul acesta. Revenind și la poveștile oamenilor de pe Reddit, mulți dintre ei susțin faptul că abia după mai multe încercări și schimbări de psihologi au găsit pe cineva care a reușit să îi ajute. Mai mult de atât, să încerci mai mulți terapeuți și să îl alegi pe cel cu care te simți cel mai confortabil se regăsea printre cele mai uzuale sfaturi. Într-adevăr, psihoterapia este un proces activ și de durată, dar demersurile dinaintea rezultatului final sunt destul de lungi, acesta fiind un posibil motiv pentru care lumea evită psihologul.

Din perspectiva specialiștilor

Un alt aspect de luat în considerare este faptul că, la noi în țară, oamenii nu prea știu ce face, de fapt, un psiholog. Andreea Mihăiță, psihoterapeut cognitiv-comportamental, susține că oamenii nu reușesc să facă diferența între psiholog și psihiatru, fiind confuzi cu privire la ramurile cu care se ocupă cele două meserii: „Cred că persoanele de vârstă mai înaintată nu au foarte clar definită diferența dintre psiholog și psihiatru și asta poate să fie un factor important care-i face să fie reticenți. Există mitul că ești nebun dacă mergi la psiholog, ești nebun și dacă mergi la psihiatru, și atunci care e diferența? Aceasta nefiind clară, există o etichetă pusă pe amândouă, că nu ești okay dacă mergi la psiholog sau psihiatru.” Cele două profesii, deși asemănătoare ca nume, diferă prin faptul că psihiatrul are pregătire de medic și poate prescrie tratamente, lucru pe care psihologul nu are voie să îl facă. Cel din urmă poate, în schimb, să facă trimiteri la psihiatru pentru clienții care prezintă comportamente specifice unor tulburări, pentru a primi o rețetă medicală. Și atunci, se merge la oricare dintre cei doi doar pentru boli și afecțiuni mentale? Răspunsul este nu. „Poți merge la terapeut pentru probleme care țin de gestionarea timpului, de realizarea unei igiene mai bune a somnului, de controlare a unui eveniment minor, până la probleme grave, cum ar fi tentativele de suicid. Diferă doar timpul petrecut la ședințe, dar se poate veni la terapeut pentru absolut orice”, explică Andreea Mihăiță. În același timp, Diana Frandeș, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, adaugă, cu privire la rolul meseriei sale, că „așa cum mergi la doctor când te doare spatele, când nu știi să gestionezi un lucru sau simți că te copleșesc grijile sau ai probleme nervoase poți merge la psiholog, el cu asta te ajută.”

Ada Popescu, de asemenea psihoterapeut cognitiv-comportamental, ridică o altă preconcepție întâlnită de ea, cu privire la mersul la psiholog: „Un mit pe care l-am găsit prezent, cel puțin la părinții clienților mei, este că nu este nicio diferență între a merge la psiholog și a vorbi cu o vecină sau cu cineva care are o mai mare experiență de viață decât tine.”

Pentru aceste perspective contra psihoterapiei, lipsa de informare ar putea fi considerată un factor comun. Problema banilor poate fi ameliorată de faptul că multe clinici oferă cel puțin prima ședință gratuită, iar cu ajutorul Casei de Asigurări de Sănătate (CAS), se poate obține un număr nelimitat de ședințe gratuite, în funcție de nevoi: „Există colaborări, prin psihiatru și CAS, unde se oferă un protocol de ședințe gratuite. În trecut erau între 10 și 12, dar acum numărul este nelimitat. Doar că sunt mai mulți pași de urmat, care includ acte și documente, ceea ce poate fi incomod pentru oameni”, explică cele trei specialiste.

Așa cum tinerii au acces la o multitudine de informații pe rețelele de socializare despre beneficiile terapiei și ce înseamnă ea de fapt, acestea ar trebui să ajungă și la generațiile părinților, dintre care mulți sunt împotrivă, fără să știe concret despre ce este vorba. „Ar fi nevoie de foarte multă psiho educație, țintită pe grupa de vârstă a părinților noștri, plus-minus câțiva ani. Workshopuri, activități, prezentări prin care să se ofere explicații, răspunsuri la întrebările lor, să se prezinte ce face un terapeut cât și ce înseamnă psihologia”, consideră Andreea Mihăiță . Astfel, s-ar putea îndepărta stigmatizarea, pentru ca acest subiect să poată fi discutat liber și între generații, dar, până atunci, Diana Frandeș ne sugerează o ultimă soluție: