Toată copilăria, începând cu vârsta de 5 ani, a fost un carusel de emoții pentru Irina, o studentă din Cluj-Napoca, în vârstă de 19 ani. Neștiind ce este exact chestiunea pe care o simte, ea a explicat pe scurt exact ce emoții experimenta la vârsta de cinci ani: „Eram obligată să merg la zile de naștere să pup sărbătoritul și nu voiam, nu înțelegeam de ce trebuie să fac asta. Și cu îmbrățișările eram reticentă. Atingerea umană era străină pentru mine.” Ea a perceput de mică acțiunile sexuale ca fiind o modalitate de a dezbina relațiile și nu vedea nimic pozitiv sau benefic prin săvârșirea lor. Această convingere s-a menținut chiar și pe parcursul școlii, când, în final, a putut să dea contur ideilor și sentimentelor sale. Într-un singur cuvânt, asexualitate. Aceasta nu și-a ascuns identitatea și chiar a încercat să explice exact cum se simte. Deși Irina a abordat subiectul într-un mod pașnic și cald, multe persoane au părut fără empatie: „Aveam o colegă care mi-a zis că ea nu înțelege de ce sunt așa, pentru că relațiile sunt cel mai frumos lucru din lume. Multă lume mi-a zis că sunt sălbatică.” Irina este doar una dintre persoanele care se confruntă cu stereotipurile și prejudecățile despre aseuxali.
Ce e asexualitatea?
Asexualitatea este o orientare sexuală care se caracterizează prin lipsa de atracție sexuală față de alte persoane și de un interes scăzut/absent pentru activitatea sexuală. Deși persoanele asexuale nu simt atracție sexuală, ele pot experimenta alte tipuri de atracție: romantică, bazată pe felul în care arată, fizică, emoțională sau platonică. Există mult mai multe tipuri de atracții pe care aceștia o pot experimenta, cele menționate fiind doar câteva dintre ele. Totuși, din cauza lipsei de educație, asexualitatea a fost asociată cu tulburări sexuale, astfel încât, pentru multe persoane, nu reprezintă o orientare. Ba mai mult, aceasta a fost supusă unor stereotipuri precum:
- Nu poți fi asexual dacă ai dorințe sexuale și kinkuri
- Asexualitatea este o boală
- Nu poți fi într-o relație, pentru că relațiile necesită sex
- Asexualii nu pot face sex
Această invalidare sugerează faptul că asexualitatea nu este doar respinsă în societate, ci este și negată, până în punctul în care este considerată inexistentă
Dorințe sexuale și atracția sexuală
Unele dintre persoanele asexuale pot întreține relații sexuale, chiar dacă nu experimentează o atracție in acest sens, întrucât dorința sexuală nu este întotdeauna acompaniată de atracția sexuală. Acest lucru pare ciudat, pentru că nu se înțelege care este scopul dorințelor, dacă nu sunt urmate de acțiuni. Aici este important de știut diferența dintre cele două. Prima categorie se referă la fanteziile la care visează oamenii atunci când sunt singuri. Aceste fantezii nu se împlinesc în cazul persoanelor asexuale, întrucât ele nu simt nevoie să își îndeplinească dorințele cu cineva, ci rămân la nivel de conștiință.
Gheorghe Nox este student la Facultatea de Litere din București. Acesta a explicat cum din liceu a bănuit că se situează undeva pe spectrul asexual, dar nu era destul de sigur cât să se afirme asta. Problema ce l-a zdruncinat a fost faptul că deși simțea că face parte din spectrul asexual, avea multe fantezii sexuale: „Citesc foarte multe cărți. Din liceu am început să simt că mă identific drept asexual, dar pentru că eram foarte into the kinks, chestiile nu se pupau unele cu celelalte. Citesc mult, pentru că-s la Literatură și asta îmi sporește mult imaginația. Am multe kinkuri ce se referă la jocul de roluri.”
Nox nu experimentează ceva neobișnuit. Conform studiului realizat de Morag Yule, intitulat “Sexual Fantasy Among Asexual Individuals: An In-Depth Exploration”, aproape jumătate din numărul femeilor asexuale și trei sferturi din rândul bărbaților asexual, experimentează fantezii sexuale, chiar dacă le lipsește atracția sexuală față de alte persoane și se identifică drept asexuali. În același studiu, se evidențiază faptul că dorința sexuală, de cele mai multe ori, nu este îndreptată către cineva. În general, aceste dorințe sunt depersonalizate, concentrându-se pe situații și scenarii, nu pe partenerul imaginat. În cazul culturii kinkurilor, atenția nu este îndreptată asupra indivizilor, ci mai mult este animată de rolurile pe care și le asumă fiecare partener (dominant și supus), anumite scene specifice sau de anumite materiale (piele, latex). Așa cum explică și Nox, partenerul nu există în aceste scenarii, ba chiar multe dintre acestea se bazează pe atracție romantică: „Nu mă gândesc la cineva când vine vorba de kinkuri. Îmi place să mă gândesc la rolurile fiecărei persoane și cum se completează. De multe ori, totuși, fanteziile mele sau, mă rog, kinkurile, nu sunt sexuale. Multe se referă doar la atingeri, ținut de mână, genul ăsta. Când le-am zis prietenilor, mulți dintre ei mi au zis că nu pot fi asexual dacă am sexual desires. Le-am explicat că kinkurile mele nu sunt despre cineva, dar nu au înțeles.”
Din cauza lipsei de educație, mulți tineri care se identifică drept asexuali simt că trebuie să-și demonstreze asexualitatea. Chiar dacă explică exact cum sunt lucrurile, așa cum a făcut Nox, multe persoane nu acceptă aceste idei și se retrag în convingerile lor proprii, pe care le proiectează, fără empatie, asupra individului asexual. În plus, multe persoane care refuză înțelegerea conceptului de asexualitate creează noi definiții pentru acesta.
Asexualitatea nu e doar o boală
Asexualitatea ar trebui să se distingă de presupusele tulburări ale dorinței sexuale, cum ar fi tulburarea hipoactivă, în care cineva suferă din cauza unor dorințe sexuale diminuate. Acest lucru este dezbătut în studiul realizat de C.J. DeLuzio Chasin, „Reconsidering asexuality and its radical potential”. În primul rând, este posibil ca persoanele asexuale să nu aibă deloc un impuls sexual diminuat. În al doilea rând, problema dacă cineva este sau nu chinuit de viața sa sexuală este diferită de problema dacă experimentează sau nu atracție. Asexualitatea este uneori definită ca absența atracției sexuale, care nu este resimțită ca fiind dureroasă, ca în cazul unei boli. Dar, așa cum remarcă C. J.DeLuzio Chasin, unele persoane asexuale pot suferi modificări ale apetitului sexual fără a le considera o problemă, iar altele pot fi afectate de identitatea lor sexuală din motive externe, în special în contexte în care asexualitatea este marginalizată, ștearsă sau supusă ridicolului, cum este cazul lui Nikolas, un tânăr de 22 de ani din București: „Aveam mulți prieteni în jurul meu care explicau cât de atrăgătoare sunt unele persoane și ce bine arată, iar eu nu înțelegeam. Nu aveam apetit sexual, dar asta nu ține de libido. Nu trebuie neapărat să fii atras de cineva ca să participi în asemenea interacțiuni cu alții, unii nu vor, alții sunt dezgustați de concept, alții pot să participe doar de distracție.” Așadar, nu ai nevoie de atracție sexuală pentru a avea un libido. Desigur, există posibilitatea ca unele persoane asexuale să prezinte un libido mai scăzut, dar contrar, există și oameni asexuali cu un libido crescut. Aceste persoane, deși au o dorință sexuală crescută, nu acționează conform impulsurilor, datorită lipsei de atracție sau poate doar din cauză că se simt dezgustați de o astfel de acțiune. Un celibatar asexual este o persoană care nu acționează în funcție de impulsurile sale sexuale. Un asexual cu o problemă de dorință va observa că apetitul sexual a scăzut sau a crescut în mod îngrijorător. Niciunul dintre ei nu este atras sexual de alții. Faptul că știm că cineva este asexual, ca și faptul că știm că cineva este bisexual, ne informează foarte puțin despre intensitatea și frecvența impulsurilor sale sexuale, precum și despre motivele sale de a face sex sau dacă și când alege să facă acest lucru. Așadar, asexualitatea nu poate fi considerată o boală, întrucât este o simplă alegere de a nu realiza o acțiune.
Relații? Cum?
Întreținerea relațiilor sexuale într-o relație romantică este un lucru important, întrucât redă o intimitate care ajută partenerii în drumul spre înțelegerea emoțiilor, așa cum dovedește studiul realizat de Wei Zhang, intitulat „The Role of Sex in Intimate Relationships: An Exploration Based on Martin Buber’s Intersubjective Theory”. Deși pentru multe persoane relațiile implică, în mod necesar, acte sexuale, pentru altele sunt doar un adaos. Relațiile sunt o provocare destul de incertă pentru persoanele de orice vârstă. Această provocare este întâmpinată și de persoanele asexuale. Acestea fac distincție între comportamentul romantic și cel sexual. Asexualitatea nu interferează cu dragostea, intimitatea sau capacitatea de a forma conexiuni emoționale profunde. Persoanele asexuale pot forma legături puternice și pot avea relații satisfăcătoare, bazate pe alte forme de atracție, cum ar fi atracția romantică, atracția estetică și atracția emoțională. Unii asexuali experimentează nevoia de companie, de conexiune și de legături intelectuale și emoționale care vin odată cu o relație de dragoste. Cu toate acestea, mulți dintre ei refuză întreținerea relațiilor sexuale fără a se gândi de două ori. Refuzul, însă, nu reprezintă o înfundătură. Există numeroase cupluri care au un partener asexual. Acestea pot fi formate dintr-un partener asexual și unul sexual, sau din două persoane asexuale.
Rami Sibana, de 22 de ani, a realizat că este asexuală la vârsta de 20 ani, în timp ce se afla într-o relație. Aceasta a povestit procesul prin care a trecut pentru a se accepta, precum și cum relația în care era a ajutat-o să își dea seama: „Mi-am dat seama că nu simțeam aceleași lucruri pe care le simțea partenerul meu și am încercat să mă forțez să simt chestia asta față de mai mulți oameni de a lungul timpului, iar apoi am realizat că nu funcționează.” Acest lucru este foarte comun în rândul tinerilor asexuali. Mulți dintre ei întâmpină probleme în ce privește găsirea unui partener care să înțeleagă asexualitatea. Irina, de 19 ani, studentă în Cluj, povestește despre relația ce a ajutat-o să-și definească sexualitatea: „A început în vara anului 2021 și s-a încheiat recent. Cu el am avut primul sărut, dar de multe ori după dădea să mă sărute, iar eu nu voiam, iar el era insistent, așa ca i-am dat o palmă.” Această presiune din partea partenerului este un lucru foarte comun, indiferent de orientarea sexuală. Oamenii găsesc contexte sexuale în aproape orice (de exemplu, unele stiluri de îmbrăcăminte, care sunt percepute drept sexuale, deși sunt doar niște haine), ajungând la așa-numitul termen suprasexualizare, după cum prezintă studiul„Gender Differences in Perceptions of Sexual Intent: A Qualitative Review and Interogation”. O relație fără acte sexuale este privită drept anormală, greșită sau toxică, iar acest lucru poate afecta partenerii: „Cumva, realizasem că am ajuns adult și că trebuia să întrețin relații sexuale, din cauză că așa erau normele societății”, spune Rami.
Totuși, normele societății nu pot opri o relație, ci doar adăuga o presiune ce nu este necesară. Iubirea vine în prea multe forme și este pretutindeni, iar cuplurile cu parteneri asexuali dovedesc ce înseamnă acest fenomen. Nox a povestit despre relația sa de acum, comparativ cu cea anterioară: „Am făcut sex cu iubitul meu, dar am făcut-o pentru el. Nu mi-a plăcut. Nu am repulsie față de sex, doar nu simt nevoia. Aș face sex pentru partenerul meu. Acum nu este nevoie, pentru că sunt într-o relație cu o persoană care este tot asexuală și totul decurge foarte bine. Suntem într-un parteneriat în care ne iubim și înțelegem reciproc, iar asta este foarte frumos. Mă simt înțeles.”
Înțelegerea reciprocă
Relațiile inspiră mai mult decât acte fizice, iar lucrul acesta este destul de greu de găsit în zilele noastre, inclusiv pe aplicațiile de dating, unde multe persoane nu înțeleg conceptul de asexualitate. Orientarea sexuală nu ar trebui să te definească, însă pare că reprezintă un dealbreaker pentru mulți care nici nu înțeleg pe deplin conceptul sau care doar presupun anumite idei. Persoanele asexuale trec prin momente dificile, mai ales când încearcă să-și înțeleagă propria persoană, iar fără sprijin din partea altora, înțelegerea pare să fie mult mai grea: „A fost un lucru greu, în care a trebuit să îmi descopăr propria identitate. Am pus presiune pe mine să fiu cât mai normală și să fiu acceptată de cei din jur. Dar lucrul ăsta n-a mers, pentru că a trebuit să fac un fel de reprogramare a capului meu, în care să înțeleg că e OK să fii asexual și e OK să nu vrei să fii într-o relație sexuală. După, am încercat să le explic prietenilor din jur, dar mulți aveau idei greșite, iar pentru mine nu era ceva ce puteam negocia. La fel a fost și cu părinții, dar aștept încă să se obișnuiască”, spune Rami.
O societate mai deschisă ar putea ajuta persoanele cu orientări sexuale diferite față de cele socio-normative să se integreze și să se accepte pe sine. Este important să se creeze spații sigure în care persoanele asexuate să își poată împărtăși experiențele și să găsească sprijin, fără teamă de critică sau judecată. „Cred că mai multă reprezentare ar ajuta foarte mult. Am fost anul trecut la ceva expoziție în București și erau acolo sacoșele cu desene și steagul de la asexualitate. M-am simțit așa de bine că vedeam puțină reprezentare și mi-aș dori mereu să fie așa.” Pentru a combate concepțiile greșite, stereotipurile, este important să promovăm educația despre asexualitate. Mai multă reprezentare, mai multă informare și mai mult interes ar putea duce la o societate foarte primitoare cu toate categoriile de sexualități.
Combaterea stereotipurilor este esențială. Stereotipurile se bazează adesea pe concepții greșite și informații eronate despre asexualitate. Acestea pot provoca probleme în acceptarea propriei persoane. În plus, ele nu recunosc asexualitatea ca fiind o orientare sexuală legitimă, indiferent de atracția romantică sau emoțională. Eliminând aceste stereotipuri și promovând o mai mare conștientizare și înțelegere, vom crea o lume în care persoanele asexuale sunt acceptate pentru ceea ce sunt și în care li se acordă aceleași drepturi și respect ca oamenilor cu alte orientări sexuale.
