Dimineața, dacă ai timp să dai un ochi pe Twitch, o poți găsi live pe Ancussa. Anca Vatavu, în vârstă de 25 de ani, este activă pe Twitch de doi ani, timp în care a reușit să își construiască o comunitate strânsă de oameni, ai săi „piloni de susținere”. Zilele de luni și marți le rezervă pentru vizionarea unor clipuri de pe YouTube sugerate de comunitatea ei sau a unor seriale românești, precum Survivor sau Prodanca. Punct și de la capăt. Miercuri, urmărește câte un tutorial de machiaj recomandat de urmăritori și îl recreează, iar zilele de joi și vineri sunt rezervate pentru jocurile video The Sims 4 și Fortnite.
Anca locuiește în Düsseldorf, Germania, așa că am reușit să mă văd cu ea doar online. Luase o pauză de la mutatul de mobilă prin casă și pregătirile pentru vizita mamei ei de Paști. Între timp, scosese caserolele de mici din congelator – de care era foarte entuziasmată – și planificase o plimbare cu câinele. Râzând puțin, îmi spune că a ajuns să fie creatoare pe Twitch din cauza singurătății. „Am venit în Germania, mi-era frică sa ies din casă și aveam nevoia asta socială, care știu ca nu e socială realmente, dar e o interacțiune de care avem nevoie foarte mulți.” Pentru ea, comunitatea are o importanță mare. I-a sesizat lipsa atât în facultate, cât și când s-a mutat din România. Totodată, vede în ea și un aspect radical, „e așa, mai anticapitalist să îți faci comunități și să vorbești cu oameni.”
Înainte de a se muta în Germania, Anca a terminat Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca. Reflectând asupra anilor studenției, îmi spune că nu crede că s-a bucurat suficient de ei. În studenție, mai mult a muncit și a încercat să își construiască relații care să îi ofere expunere în domeniul artei. „Culmea, cu mult după facultate, am avut parte de colaborări, expoziții și mai multă atenție artistică.” După facultate, a început să se despartă treptat de idealurile artistice și s-a orientat spre alte medii care îi ofereau o șansă să își expună creativitatea. „E o afirmație extremă, dar am renunțat la speranța și gândul de a urmări arta cu un scop de carieră.” Un cumul de experiențe și păreri adunate de la persoane cunoscute din domeniu i-au determinat alegerea: de la profesori îndoielnici din facultate la procesul de a căpăta renume în lumea artei și de a fi valorificat corespunzător, într-un mediu pe care îl consideră toxic. România, prin oportunitățile limitate pe care le oferă în artă, amplifică un mediu deja foarte competitiv: „s-ar simțit mereu aura asta de we’re all sharks (suntem cu toții rechini n.r.) și avem one drop of blood (o picătură de sânge) și toată lumea merge spre that one drop of blood (acea picătură de sânge n.r.).” Este, totuși, o problemă la nivel internațional, accentuată acum și de dezvoltarea inteligenței artificiale „și cu boala de a scăpa oamenii creativi de joburi și de a lăsa oamenii care își rup spatele în fabrici pe bani puțini și muncă ieftină. Și domeniul de videomaking și creating este amenințat, pentru că în softurile de editat s-au adăugat opțiuni de AI editing. Unele îți pot face viața mai ușoară, dar artiștii pe care îi cunosc se plâng des de asta.”
Crearea de conținut în mediul online, însă, îi „scarpină nevoia de a crea și de a fi creativă mai mult ca niciodată”. Decizia sa a fost primită cu susținere din partea apropriaților. Anca și-a reorientat creativitatea într-o altă direcție, dar mai colaborează uneori cu artiști într-o manieră mai lejeră și neconstrânsă de timp.
De mică, Anca a fost fascinată de tot ce înseamnă media, însă cea „făcută de indivizi, nu de companii”. A crescut vizionând YouTube și inițial acolo își dorea să activeze. A început cu Twitch. Mai apoi, Anca s-a lansat și pe YouTube, unde clipurile ei îmbină atât teme sociale, cât și discuții mai lejere. Unul din clipurile ei recente abordează problema jocurilor de noroc, mai exact „păcăneaua feministă”: tactica de marketing a unei companii de pariuri sportive ce pretinde că obiectul ei de activitate poate fi o practică de emancipare pentru femei. Anca face un deep-dive în istoria marketingului cu și despre femei, cu o tentă umoristică, adăugând skit-uri, meme, muzică și documentația sa în marketing. „Mereu mi-a plăcut ideea de a crea videouri personale, care să servească și unui scop comedic, dar de asemenea, să aibă și un scop educațional. Nu vreau să fie doar hihi-haha, ci e important pentru mine să fie clare principiile, interesele mele.” A râs puțin când mi-a recunoscut că i se pare șocant că unii oameni nu împărtășesc părerea ei despre responsabilizarea creatorilor de conținut: „foarte mulți oameni sunt de părere că influencerii ar trebui să își vadă doar de viața lor, că nu mă interesează pe mine că a făcut reclama la firma care face teste pe animale sau care susține un genocid. Ok, bravo ție, dar pentru mine e important ca platforma pe care o am să fie folosită în scopuri pe care le consider eu bune și productive, în a propaga mesaje importante.”
Anca a refuzat orice ofertă de parteneriate și colaborări venite în direcția ei de la diverse firme. „Mi-aș fi încălcat principiile dacă aș fi acceptat ceva până acum. Nu am primit cine știe ce, dar a trebuit să refuz.” Cariera de influencer i se pare una ciudată: „persoana ta devine un produs”. În România, lucrurile capătă alte valențe. Oportunitățile sunt puține și unii influenceri nu prea au de unde alege. „Nu pot să îi arăt cu degetul și să îi întreb cum de ai acceptat asta dacă ai de plătit o chirie. Sunt într-un punct foarte privilegiat în care nu mă apasă foamea de mâine, ca să fiu nevoită să accept parteneriate de la case de pariuri. Cu siguranță sunt unii care au fost nevoiți să accepte, dar sunt și mulți care puteau să nu.”
Într-o dimineață de luni, am reușit să prind un episod din seria intitulată de ea Prodancussa, pe Twitch. Prodancussa e numele dat de Anca streamurilor în care vizionează reality show-ul Anamariei Prodan, Punct și de la capăt. Înainte de a începe, Anca alocă un scurt interval de timp în care vorbește cu oamenii din chat. Anca e în prim-plan, cu muzică de atmosferă pe fundal, citește chat-ul și îi salută pe membrii mai activi din comunitatea sa, mai râde la câte un comentariu. Unii o salută de la muncă. În spatele ei se văd câteva plante și picturi. Ne arată niște poze cu Lia, câinele ei, pe o câmpie cu magnolii înflorite. Discuția capătă un ton mai serios când lumea începe să discute despre vloggerul Selly, care recent a rămas fără permis după ce a fost prins conducând cu 200 km/h. Anca discută apoi despre condusul la viteze mari, dar și despre frica ei de a conduce și încercările de a-și lua permisul, cu care participanții empatizează.
Vizionarea unui material alături de un streamer pe Twitch nu presupune doar vizionarea propriu-zisă, ci implică și discuții pe seama lui. Anca și chat-ul ei discutaseră un amalgam de subiecte stârnite într-un fel sau altul de emisiunea Anamariei Prodan: iubirea de mamă, dar și înjurăturile pe care le scăpăm uneori de față cu ea, practici religioase dubioase, colegi de apartament cu obiceiuri culinare chestionabile, binecunoscuta shaormerie Rosa din Cluj, inspecțiile din școli și cum obișnuiam să stăm ca soldații la ele și știrea despre copacii Minecraft din Sibiu, la care râde. Aici, observ, se conturează frumusețea streamurilor pe Twitch: orice lucru de sub soare poate fi un subiect de discuție, atât timp cât ai în față un om care știe să stârnească acele discuții și o comunitate care răspunde cu același nivel de entuziasm.
Zâmbește când îmi povestește de comunitatea pe care și-a strâns-o: „îmi este foarte dragă, e formată din niște piloni și stâlpi de susținere de care sunt extrem de recunoscătoare.” În general, streamerii pe Twitch își alege niște moderatori, care au rolul de a asigura că chat-ul se conformează regulilor stabilite de aceștia. În chat, îi poți recunoaște după sabia verde ce apare înaintea numelor lor. Pentru Anca, moderatorii ei depun muncă voluntară: „mă gândesc la asta și îmi explodează creierul că nu îmi vine să cred că există oameni care țin la aspectul de comunitate la fel, dacă nu mai mult decât mine și le place și vor să participe, să se implice cu ore de muncă care ar putea fi valorificate cu un contract de muncă. N-aș putea să fac nici trei sferturi din ceea ce fac fără ei.” Astfel, îmi spune, sunt alungate aspectele negative care vin odată ce îți pui fața pe internet. Își dă seama că face ceva corect când vede aceeași oameni și în chaturile altor creatori pe care îi consideră de încredere.
Luând o pauza de la Anamaria Prodan, Anca anunță că și-a descărcat jocul The Sims 4 și întreabă lumea din chat dacă ar fi interesați ca ea să îl joace live, pe stream. În Sims se pot face tot felul de provocări care mai de care mai absurde: Black Widow (Văduva Neagră), în care scopul e ca personajul tău să se căsătorească și apoi să își ucidă fiecare soț, Rags to Riches (de la sărăcie la bogăție), care presupune ca personajul tău să ajungă bogat pornind de la nimic sau 100 Baby (100 de bebeluși) unde personajul trebuie să nască 100 de copii în cât mai puține generații. Anca își îndeamnă comunitatea să o anunțe dacă au niște propuneri pentru astfel de provocări.
Anca și-a început activitatea pe Twitch jucând predominant Minecraft, urmând ca apoi să diversifice cu alte jocuri. Un alt streamer, Sorinsky, obișnuia să fie activ pe Twitch de dimineața până seara, iar ulterior și-a schimbat programul. Ultima dată când a avut un astfel de stream, i-a dat un raid Ancăi la final. În jargonul Twitch, un raid presupune trimiterea tuturor oamenilor de pe canalul tău pe un alt canal țintă. Din acel moment, comunitatea lui Sorinsky și-a găsit alt streamer cu program de dimineață. Anca începuse să facă conținut de tip „Just chatting”, categoria desemnată de Twitch pentru streamurile în care nu se joacă un joc video specific. „Îmi e foarte greu să nu mă simt ca un fel de sell-out, dacă are sens, pentru că am luat o oportunitate și I went for it. Adică am văzut acest gap in the market (lacună în piață n.r.), că nu mai era acest streamer care făcea stream de dimineață până după-amiază și am zis a OK, aș putea face eu asta.”
Ulterior, însă, Anca a făcut alegerea de a diversifica programul. A realizat recent că „Just chatting” nu îi mai făcea plăcere. Încearcă să mențină un echilibru între ce vrea ea să facă și ce vrea chatul, deși uneori are impresia că e egoistă dacă una din cele cinci zile pe săptămână în care e live este dedicată vreunui joc video. „Cred că sunt cinci oameni la mine în comunitate care vor să vadă Fortnite și trei dintre ei joacă cu mine, deci mai rămân doi.” Își dorește astfel să evite epuizarea, și să nu aducă doar ce ar vrea un anumit public „este absolut necesar să am și seara de Fortnite pentru sufletul meu, pentru bucuria mea.”
După un episod din Prodanca. Punct și de la capăt, Anca se pregătește să încheie streamul. Își anunță urmăritorii că ziua următoare este dedicată unui stream queue, adică o listă de clipuri video de pe Internetul românesc sugerate de aceștia, la care o să se uite împreună. Când am întrebat-o dacă crede că își va schimba conținutul și abordarea odată ce mai crește în audiență, mi-a recunoscut că este deschisă la schimbări, chiar și în timpul unui stream. „Mă ajută să ascult chatul, să mă ascult pe mine și să mergem în direcția în care se simte cel mai ok pentru toată lumea sau pentru majoritate.”
Înainte de a închide, le mulțumește urmăritorilor pentru participarea la stream. Anca este totuși conștientă de implicațiile activității sale în online și ale interacțiunii ei cu oamenii care îi urmăresc conținutul. „Căutăm orice fel de conexiune și atunci când nu ai o bază emoțională sănătoasă, construită ori din copilărie, ori prin terapie, ori prin ce se mai poate construi, e foarte greu să cântărești care sunt pașii sau care e comportamentul sănătos într-o relație cu un creator de conținut, de orice tip ar fi acela.” Twitch diferă puțin de alte platforme. Dacă mai demult oamenii dezvoltau un atașament unilateral față de o figură mediatică, Twitch a schimbat acest tip de relație. Oamenii se simt mai conectați cu cineva pe care îl urmăresc în direct prin posibilitatea de a putea vorbi cu acea figură, prin apartenența la o comunitate și un angajament emoțional ridicat. În viziunea Ancăi, soluția aici ar fi sănătatea mintală. „Înțeleg că este o problemă și din perspectiva streamerului, pentru că poate duce la niște lucruri periculoase pentru ei. Adică doxxing sau nu știu, să fii urmărit public, chestii ciudate rău de tot, dar și periculoase pentru urmăritori, pentru că creezi o percepție care devine atât de reală în capul tău, încât secunda în care ți se dovedește că nu este reală poate să te împacheteze într-un mod absolut, de îți ia covorul sub picioare și cazi rău de tot.”
Vede Internetul ca pe o groapă în care orice publici rămâne acolo, așa că încearcă să fie cât mai precaută în activitatea sa. Un avantaj este faptul că locuiește în altă țară, pentru că mereu o va surprinde ușurința cu care creatorii de pe YouTube, în special cel românesc, dezvăluie liber detalii despre adresa lor. Pericolul în România nu a fost la fel de mare ca în State, de exemplu, unde cazurile de stalking și urmărit au fost duse la extrem, dar nu are ce să strice în a fi „mai prudent, mai precaut decât să nu fii mai precaut.” Prin faptul că a crescut urmărind mulți creatori din afara României, Anca consideră că e mai grijulie, iar creatorilor din țară le lipsește uneori această perspectivă.
Anca ține cu ardoare la a fi critică în ceea ce privește activitatea tuturor pe Internet. Mai mult decât știrile false, trebuie să acordăm atenție și la timpul dedicat unui anumit creator de conținut. A observat o tendință de Fear of Missing Out (FOMO) pe Internet: „m-ar supăra să știu că un chatter pierde aspecte importante ale vieții personale pentru că a ales să-mi dedice mie prea mult timp.” Perspectiva aceasta o împarte și cu alți creatori de conținut, unul din ei fiind Silviu Faiăr. O enervau comparațiile cu acesta pe care le tot primea când posta pe TikTok, fiind unul din motivele pentru care a renunțat la platformă, dar recunoaște rolul său în a propaga ideea „consumă Internet într-un mod critic și ai grijă pe cine susții”. Însă nu este un aspect susținut universal, „pentru că până la urmă, tu, ca influencer, vrei fix opusul, nu? Adică vrei tocmai să nu fie lumea prea critică. Vrei să nu primești the PC culture comments (corectitudinea politică n.r.). Când te vinzi ca un produs și după primești critici, lovește mult mai tare decât atunci când ai pus un video și cineva se ia de ce ai zis in videoul respectiv.”
Merge la terapie, lucru care o ajută în a-și gestiona problemele pe care le are în sfera de creatori de conținut de pe Internet. Mi-a descris puțin prima ei ședință de terapie după ce s-a apucat de streaming. „Terapeuta m-a așezat și mi-a zis OK, ce este persoana pe care vrei să o expui pe Internet? Vrei să fii tu sau vrei să fie un personaj pe care îl expui? Vrei să fie persoana ta reală? Dacă da, trebuie să ai grijă la următoarele lucruri, dacă vrei să fie un personaj creat de tine, acolo e altă poveste.” Nu își imaginează cum oamenii care creează conținut pe bandă rulantă pot să își desfășoare activitatea fără terapie.
În octombrie, a organizat un subathon. O combinație dintre cuvintele „subscriber” și “marathon”, un subathon implică un stream foarte lung, care are ca scop obținerea unui număr mai mare de abonați pentru un creator de conținut. Practic, donațiile ce vin de la urmăritori adaugă minute la un timer, care face o numărătoare inversă până la finalul streamului. Streamul continuă inclusiv când streamerul merge să doarmă, timp în care moderatorii au rolul de a le ține de urât urmăritorilor. Pentru Anca, a durat 9 zile. E foarte mândră de ce a reușit să facă atunci: „a fost prima mea chestie mai organizată și un prim moment în care chiar cred eu că am arătat ce pot pe stream, pentru că până atunci… erau păreri, eram eu ca persoană, nu erau chestii neapărat organizate. Consider cu toată inima că am oferit un conținut care a meritat să fie plătit de oameni – subathonul fiind tu stai pe banii oamenilor live. Am ținut morțiș, am ținut cu dinții să mă asigur că le ofer în proporție de 50% altceva decât le-aș da într-un mod obișnuit, pe streamurile mele de zi cu zi.” A încercat ca zilnic să aibă ceva special. Îmi spune și râde, pentru că nu crede că dă bine, că într-una din zile a urmărit un tutorial al pictorului Bob Ross pentru o pictură și l-a recreat însă, beată. „L-am impersonat (imitat n.r.) pe Cătălin Scărlătescu și am făcut ASMR în care mâncam ce mâncam când eram mică, adică paste cu ketchup și atât, și ce îmi place acum, vinul cu cola.” A jucat Minecraft alături de urmăritorii ei, a prezentat horoscopul la costum cu un green-screen în spate pe care se vedeau astrele. „Sunt foarte mândră că am ales să depun mult efort și sunt mândră si ca efortul a fost văzut și că a fost apreciat de oameni.”
