Din 36 de expuneri, 6 sunt o surpriză totală. Din 30 de expuneri, 4 sunt poze cu mama, tata, bunicii și persoana de lângă mine. Din 26 de expuneri, 6 sunt de la o petrecere la care nu aveam chef să merg, dar totuși m-am dus. Din 20, vreo 5 sunt de la concertul ăla la care mi-am luat bilet acum o lună. Din 15, am făcut vreo 9 poze cu cele mai frumoase momente ale zilei, flori primite fără niciun motiv, prima supă de pui pe care am făcut-o vreodată, poze în baie când mă simțeam frumoasă. Mi-au mai rămas 6 expuneri, o să aflu eu ce e în ele peste o lună, când îmi duc filmul la developat. Asta e magia filmului, până la urmă. Niciodată nu știi la ce să te aștepți. Pot să am surpriza că era lumina proastă la concert și nu a ieșit nicio poză, dar pot să am surpriza ca poza aia să rămână cea mai memorabilă amintire. Acum, după aproape trei ani de când am început acest lucru, când vreau să fac o poză, o fac pentru că știu că voi vrea cândva să am un album în față, să dau pagină cu pagină, să retrăiesc momentul. Sigur, aș putea oricând să printez niște fotografii digitale pe care mai apoi să le pun într-un album, dar pare prea forțat. Și ce iubesc cel mai mult? Misterul pe care îl trăiesc atunci când se termină o rolă de film și încerc să îmi aduc aminte care sunt pozele de pe el.
Această pasiune poate fi dusă la superlativ uneori. A fost și în cazul lui Cristian și Marian, fondatorii GrainLab din Cluj-Napoca. Cristian Luminiu a fondat GrainLab în anul 2019, împreună cu prietenul lui, Marian. În 2020, i-au dat drumul, și de atunci cresc încet-încet, împreună cu comunitatea de pe film. Cristian mărturisește că organizarea și creșterea afacerii nu este deloc ușoară, dar rămâne o motivație în fiecare zi:
Lucrând cu echipamente produse în anii ‘90, avem super multă mentenanță de făcut la ele. Ce ne-a motivat foarte tare când am pus bazele GrainLab a fost faptul ca nu era în Cluj un loc unde să poți avea toate serviciile la un loc și bine făcute.
Cei doi spun că există din ce în ce mai mulți pasionați care intră în lumea fotografiei pe film: „Da, clar! Creștere este în fiecare zi. Din câte ne dăm noi seama, a fost constantă creșterea.” Creștere este în fiecare zi, dar sunt oamenii dispuși să plătească pentru tot acest proces întreg de developare și scanare? „Când am început procesul de developare și scanare la color, a fost 25 RON per rolă. Am ținut acest preț până acum câteva luni, deși toate materiile prime s-au scumpit. Am făcut asta deoarece filmele s-au scumpit super mult și am încercat să mai înmuiem noi scumpirea asta. Din păcate, anul acesta s-au scumpit și mai mult și a trebuit să creștem și noi prețul.” Să ai această pasiune poate fi obositor uneori, dar simți că ești răsplătit cu fotografii unice. A fost o perioadă când trecerea la digital a făcut să nu existe atât interes pentru film. Conform unui sondaj făcut de Ilford Photo în 2019, la care au participat 6.800 de fotografi pe film din toată lumea, 24,2% sunt utilizatori noi de film, 32,8% s-au întors la film după o pauză, iar restul de 43% au folosit film întotdeauna. Asta demonstrează faptul că unii oameni au acest lucru în sânge. Este o pasiune pură, iar unii o tratează ca pe un alt trend: „Avem mulți clienți care ne-au descoperit și, împreună cu noi, au dezvoltat pasiunea pentru fotografia analog.” Pe lângă faptul că această afacere le aduce bucurie, există și provocări, precum taxele la stat: ,,din păcate, sunt din ce în ce mai multe.’’
At Grainlab/arhivă personală
Procesul de developare acasă
Developarea acasă e un proces care necesită timp și câteva cunoștințe în acest domeniu, însă cu puțină documentare, poți face acest lucru posibil. Din curiozitatea în legătură cu ce înseamnă să developezi acasă, în confortul propriei tale locuințe, am descoperit-o pe Ioana Ciolea. Pasionată de tot ce e frumos și fostă studentă la UNArte București, unde a studiat foto-video, acum administrează paginile de social-media și comunicare pentru Fundația Comunitară Banatul Montan-Reșița. Ioana făcea poze pe film dinainte să dea la facultate, dar pasiunea pentru developare era undeva în spatele ei, la un laborator distanță: „Din păcate, în perioada studenției, nu am intrat în laboratorul foto. De obicei, le developam la un centru foto și le scanam la facultate.” În schimb, din anul 2018, Ioana a descoperit la Muzeul Cineastului Amator din Reșița o colecție de camere de filmat, fotografiat și tot felul de echipamente dedicate cineamatorilor. Acolo a început totul: ,,În muzeu era și o sală obscură pentru developări, dar și multe aparate pe film. Am început să developez film alb-negru, iar din 2020 am început să developez și film color.”
Unii oameni aleg să developeze acasă pentru că nu au încredere în centrele de developare. Alții nu au centre de developare în orașul în care locuiesc, iar alții o fac din pasiune sau pentru că vor să mai economisească bani, așa cum este și în cazul Ioanei:
Consider că merită acasă, dacă ai timp și răbdare, și mai ales dacă ești deschis la experiment (se poate să nu iasă bine, să nu iasă culorile exact cum îți dorești, sunt mulți factori în joc). Pentru mine e perfect, pentru că am libertatea mea, de la trasul filmului până la a vedea digital munca mea. Plus că în timpul acestui proces, am realizat că este și mai ieftin acasă.
Am înțeles contextul pentru care oamenii aleg să developeze acasă, însă cel mai mare mister este procesul în sine. Am auzit peste tot de o cameră obscură, de lumină roșie, de soluții în care lași filmele, dar cum e, mai exact? „De obicei, lucrez cu două filme color, pentru că tancul de developare poate ține două și e mai OK și ca consum de soluții. Procesul de pus filmele în tanc trebuie să se desfășoare în întuneric total, practic lucrezi blind. Cu un desfăcător de bere deschid cutiile filmelor și le pun pe rolele din tanc. După ce sunt bine închise în tanc, la partea color, trebuie încălzite cu apă caldă, de 38 grade. Între timp, încălzesc revelatorul si fixatorul. Substanțele se pun pe rând în tanc, cu o agitație la câteva secunde, se spală cu apă vreo patru min, apoi se pune stabilizatorul. La final, le scot de pe rolă, dau cu degetele prin negativ ca să scurg de substanțe, timp în care verific dacă a ieșit bine filmul, apoi las la uscat, întins, într-un spațiu fără praf, pentru a le putea scana.”
Pare o muncă de ore întregi, dar Ioana ne-a asigurat că tot procesul de developare durează undeva între 20 și 30 de minute, timpul de uscare variază între 1-2 ore, iar scanarea vreo 30 de minute.
ilustrație: shotkit
De ce preferă oamenii să cheltuie bani pe aparate, role de film, developat, scanat, când au telefonul mobil la îndemână?
Yagmur este pasionată de fotografia analog încă din anii de liceu, mai exact din 2007. Am cunoscut-o pe un grup de Instagram pentru pasionații de fotografie analog. Motivul pentru care continuă să facă aceste fotografii este că ea consideră că până și zâmbetele rămân reci în fotografia digitală, iar cele pe film oferă un sentiment sincer. Culorile și tonurile rămân mai calde: „dacă vrei sinceritate, cu siguranță ar trebui să te uiți la aroma de film analog în fotografiile tale”. Încă preferă analogul, pentru că are sentimentul că grainul din fotografiile ei strălucește ca stelele pe cer.
Instagram: @analogbiri35
Emily Galloway este o tânără care iubește să facă capturi pe film, deoarece asta îi permite să își practice răbdarea și chiar să se gândească la ce vrea să fotografieze. Iubește să facă poze pe film deoarece i se pare că „oprește timpul mai puțin de o secundă”. După ce a făcut acest lucru pentru o perioadă îndelungată de timp, și-a dat seama că este mai conștientă de lumini și umbre și asta are ca urmare o apreciere mai mare pentru lumea naturală. Este studentă în ultimul an și pentru ea nu are sens să cheltuie atâția bani pe film, dar este ca o dependență, iar companiile de film scot foarte multe produse pe care vrea să le încerce.
Instagram: @solcan_35
Maria din Cluj-Napoca mărturisește că începând din anul 2019, a observat că instagramerii populari pe care îi urmărea postau poze cu hashtagul 35mm, iar asta a făcut-o să se documenteze despre ce înseamnă cu adevărat o cameră pe film. Prima cameră achiziționată a fost în anul 2020, de pe un cont de Instagram, de la un comerciant din această nișă. Prima dată a fost destul de nesigură în ceea ce privește fotografiile, dar s-a lăsat dusă de val. Preferă să folosească acest tip de cameră deoarece are o senzație de fotografiere a momentului, ca și cum ar realiza o fotografie mintală: „acel moment o să fie doar o dată și eu am avut șansa să îl fotografiez”. Spune că nu e ca și cum ai purta cu tine telefonul, cu care poți realiza o grămadă de poze în câteva secunde, ci vede rola de film ca pe un obiect prețios și știe că are doar o șansă să captureze acel moment. „Asta e frumusețea fotografiei analog: îți oferă șansa să fii atent la pozele tale, să le gândești bine, dar în același timp să fii spontan și să experimentezi, pe cât se poate.” Fotografia pe film reușește să captureze acel sentiment de raw pe care ea nu reușește să îl vadă la fotografia digitală. Mai este de părere că unii fotografi își editează fotografiile poate uneori prea exagerat pentru a reda senzația de spectaculos a momentului, ceea ce e de apreciat, însă fotografia pe film e atât de frumoasă în simplitatea ei, încât o face să se gândească:
Uite, pentru mine, ăsta e momentul, nu am nevoie de cele mai sofisticate lentile ca să îl dovedesc. Bucură-te de moment.
Instagram: @troughthe_never
Maria consideră că unul din motivele creșterii numărului de utilizatori de camere analog este faptul că a devenit un mare trend să deții camere pe film și să și postezi pozele realizate, dând acest sentiment de „nostalgie” care, până la urmă, pentru noi, gen Z, este doar o iluzie, întrucât nu știm cu adevărat ce înseamnă să faci fotografii strict pe film. Avem și camere digitale, care din păcate, spune ea, în momentul actual, par o resursă mai profitabilă și o alegere mai bună, având în vedere creșterea mondială a prețurilor în ceea ce privește producția rolelor de film. „Când am început, în 2020, cea mai ieftină rolă de film era Kodak ColorPlus ISO 200, care se găsea cu 20 de lei. Acum, văd să se vândă și cu 50-60 de lei.”
Am luat legătura și cu persoane din mijlocul acțiunii. Așa l-am întălnit pe Victor Friptuleac, care, dintr-o colecție de aparate pe film a reușit să facă un mic market place pe Instagram. Aici, Victor își expune pasiunea sa într-un mod inedit. A început prin a-și cumpăra un aparat foto Zenit 11 dintr-o piață de vechituri din Chișinău. Estetica aparatului era ceea ce l-a impresionat, iar cu ajutorul tatălui său, a reușit să înțeleagă procesul. „,După, am plecat cu Erasmus în Roma, l-am luat cu mine și am făcut acolo primele poze pe film, care mi-au plăcut mult. Tot mergeam pe la piețe de vechituri și mai tot găseam aparate foto, până am ajuns să am mai multe și am decis să încerc pe Instagram să fac un mic market place.” Victor mărturisește că totul a început undeva cu vreo 3-4 ani în urmă și a luat amploare: „A fost ceva firesc, îmbina mai multe pasiuni, de la mersul săptămânal la diverse piețe de vechituri, până la a găsi oameni care dețin colecții, și curiozitatea de a descoperi modele noi, de a vedea cum funcționează.” Desigur, afacerea nu are un profit constant, fiind perioade care merg mai bine decât altele. Victor spune că în perioada de primăvară-vară oamenii caută aparatele pe film mai mult decât de obicei: „aș zice că lumea are dorința de a călători și vrea un aparat foto (digital sau analog) să își imortalizeze memoriile.”
Foto: Victor Friptuleac
Creșterea interesului pentru film se vede și în faptul că există în publicații dedicate, precum blogul celor de la Analogue Wonderland, care explică foarte bine conceptul de #35mm.
Am primit și filmele de la developat. În 5 poze, am surprins vibrațiile orașului, 4 au fost de la ziua mea de naștere, eu, singură, cu o felie de tort și o lumânare cu numărul 19, 3 poze cu primul meu zbor cu avionul, 8 cu cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut până acum, iar restul surprind momentele pe care le-am trăit fix așa cum mi le aminteam și eu.
