„Tot ce se intâmplă bine e din noroc și tot ce nu se intâmplă bine e din vina mea”, aceasta este una dintre multele mărturisiri modeste pe care Andrei mi le-a făcut din noua sa casă pentru următoarele șase luni, o cameră de cămin dintr-un orășel din Olanda. În cele ce urmează, vom explora împreună călătoria lui Andrei de la începuturi până în prezent, cu urcușuri și coborâșuri, o călătorie ce ne va purta prin copilărie, adolescență, prin maturitate prematură. Vom vorbi despre excelență academică, pictură, film, spirit civic și dorința de a-ți ajuta aproapele, toate acestea fiind o parte dintre pilonii existenței lui Andrei.
Începuturi
Andrei Coca s-a născut în anul 2002, în sânul unei familii modeste, petrecându-și o mare parte din copilărie alături de bunica sa. Părinții lui erau la muncă, în străinătate. A avut o copilărie sănătoasă și își amintește de cireșele furate din copacii vecinilor, de jocurile precum Țară, țară, vrem ostași! și Hoții și polițiștii, dar și de nevoia de a-și ajuta bunica în ceea ce privește treburile casnice. Acesta a fost momentul ce a declanșat începutul pasiunii sale pentru lectură: „Nu eram bun la fân și m-am apucat de citit, dar singurele cărți pe care le aveam în casă erau Biblia și Biblia pentru copii. Le-am citit și răscitit”. Văzând că, în ceea ce privește lectura, duce lipsă de materie primă, Andrei a început să se uite la oameni care desenau pe YouTube: „Așa am început, urmându-i pe cei pe care îi vedeam pe calculator”. În acest fel, lipsa talentului la muncile câmpului l-a condus pe Andrei la descoperirea adevăratelor sale înclinații.
Acesta spune că un mare aport în ceea ce privește educația lui l-a avut fratele său, care îi impunea să urmărească documentare pe National Geographic sau Animal Planet, în loc să se uite la desene animate: „Puterea lui Uțu a fost monumentală în ceea ce privește educația mea și niciodată nu îi voi putea mulțumi suficient”. În ciuda faptului că sclipirea sa era evidentă, acesta nu a primit validarea de care un copil, la o vârstă fragedă, are nevoie până când a ajuns la liceu, din cauza faptului că era un copil care spunea ce credea. Andrei își aduce amine cum unul dintre profesorii săi din școala generală i-a contactat, pe motiv de îngrijorare, mama, sfătuind-o să îl ducă „ori la popă, ori la psiholog”.
Sfârșitul gimnaziului și examenul de Evaluare Națională nu a avut același efect asupra lui Andrei cum îl avea asupra majorității, datorită faptului că era pregătit pentru ceea ce urma. Ceea ce nu știa el era că viața îi pregătea o provocare mult mai mare, mult mai dureroasă. După o perioadă lungă de timp în care acesta a suferit de niște dureri de spate cumplite și după mai multe vizite fără efect la diferiți doctori și nenumărate ședințe de kinetoterapie, vestea pe care nimeni nu este pregătit să o primească a venit. Andrei suferea de cancer.
În ciuda stării sale de sănătate, Andrei a reușit să susțină, cu succes, examenul de Evaluare Națională. Chiar dacă nota obținută i-ar fi asigurat un loc la oricare dintre liceele de prestigiu din județ, viitorul său era incert. O parte din norocul despre care Andrei spune că a avut cea mai mare contribuție în evoluția sa l-a reprezentat momentul în care un preot i-a expus familiei sale opțiunea de a merge la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava. Această decizie urma să reprezinte începutul unei noi vieți, cu noi oportunități pentru Andrei. „La liceu m-am scăpat ca porcul în păpușoi. Cred că Petru este unul dintre cele mai tari licee din țară. Acolo am putut să fac ce am vrut, mi s-a oferit o libertate extraordinară, am descoperit proiectele Erasmus, clubul de dezbateri, clubul de teatru și m-am implicat peste tot. Nu știam exact ce vreau, ce pot, dar am încercat tot”. Din cauza situației sale de sănătate, Andrei a fost nevoit să își petreacă multe luni din perioada liceului în spital, făcând ședințe de chimioterapie, iar mai apoi a avut nevoie de o perioadă destul de lungă de recuperare în urma operației pe care a suferit-o. „Eu am făcut, în total, doi ani de liceu. Atât conducerea liceului, cât și profesorii au fost foarte supportive și au înțeles situația. Cancerul a fost cel mai norocos nenoroc al meu”. Andrei spune că a putut să se descopere pe el doar în această condiție: „Acum eu învățam doar ca să înțeleg, nu pentru note, voiam să aflu mai multe”. Aceasta perioadă a fost și momentul în care Andrei s-a cufundat în artă, folosind-o pe post de terapie. Acesta folosește pictura ca o reflexie a trecutului său: „În general, mă inspiră chestii triste, nostalgice. Inspirația vine pictând, simt că trebuie să pictez, e foarte terapeutic și, dacă nu pictez, simt că explodez. Mă ghidez după ceea ce spunea Cesar A. Cruz, Art should comfort the disturbed and disturb the comfortable” (Arta trebuie să le ofere confort celor tulburați și să-i tulbure pe cei confortabili).
Unul dintre proiectele sale din această zonă a fost realizat tocmai cu scopul de a îi susține pe cei care trec prin ce a trecut și el. Andrei a creat o serie de felicitări de Crăciun încărcate cu multe emoții și a decis ca o parte din banii strânși să meargă către asociația Little People. Acesta a ilustrat în seria „Surprinde-i pe cei dragi cu adevărul” povești triste, prin intermediul cărora a încercat să le amintească oamenilor două lucruri: în primul rând, aceștia ar trebui să mulțumească pentru ceea ce au și să își găsească fericirea în lucrurile cu adevărat importante, în familie, în iubire, în sănătate. În al doilea rând, Andrei a vrut să reamintească, parafrazându-l pe Voltaire, că suntem responsabili și de binele pe care nu l-am făcut. „Este foarte mult bine pe care nu îl facem de sărbători.”
În prezent, Andrei studiază Religious Studies la Universitatea din Heildelberg, din Germania, care se află în top 50 al celor mai prestigioase Universități din lume, în ciuda faptului că la liceu a studiat un profil real. Această decizie a venit ca urmare a lecturilor sale, a admirației și curiozității față de acest subiect: „Citisem foarte mult Eliade, mă interesa subiectul religiilor. Când am ajuns în Germania, la facultate, eram deja destul de documentat în ceea ce privește acest aspect. Profesorii nu înțelegeau cine sunt și de ce știu atât de multe. Încă din primul semestru, mi s-a oferit un loc de muncă în cadrul Universității, post ce, de obicei, se putea oferi doar doctoranzilor”. În ciuda acestui lucru, a realizat că nu are resursele financiare necesare pentru a putea să își continue studiile, așa că a aplicat pentru o bursă. Andrei a primit două burse de la stat pentru excelență.
Pe urmele lui Eliade
Anul 2023 a venit cu o propunere de nerefuzat pentru Andrei. Unul dintre prietenii și colegii săi, Ayon Mukherjee, i-a propus să realizeze un proiect documentar ce abordează problematica modului de guvernare a partidului de extremă dreaptă care deține puterea în India. Acesția își doresc o Indie a hindușilor, în contextul în care în această țară trăiesc peste două sute de mii de musulmani. Încă din anul 2014 au loc crime prin linșaj, adică acuzarea unui musulman sau a unui creștin de către un grup de hinduși de o faptă ce este considerată împotriva religiei lor. Aceștia îl acuză pe nedrept și îl omoară, filmând tot procesul și postându-l pe platforme online. Omoară copii, bătrâni, oameni fără putere, iar criminalii nu sunt pedepsiți. Procesul de documentare și pregătire a început în luna februarie a anului 2023, iar filmările au avut loc în perioada decembrie-ianuarie 2023-2024. Andrei mărturisește faptul că în acest proiect sunt implicați doar el, Ayon și Dumnezeu. Proiectul este realizat printr-un ONG condus de Harsh Mander, lector, scriitor și activist în domeniul drepturilor omului, ce a fost nominalizat în anul 2022 la Premiul Nobel pentru pace.
Scopul acestui film documentar este de a face cunoscută această problemă, dar și de a demonstra că se poate face știință prin artă. Andrei a fost nevoit să învețe atât hindu, cât și urdu pentru a putea afla poveștile familiilor care au trecut prin pierderea unui membru din cauza acestor nedreptăți. Andrei și Ayon au stat câte o săptămână cu patru astfel de familii, aflându-le poveștile și durerea. Această problemă este prezentată la posturile de televiziune din India, dar ei și-au dorit să afle și părerea oamenilor de rând, dar, mai ales, oamenilor care au fost afectați de aceste acțiuni. Andrei spune că oamenii încă mai au speranță și că încearcă să își trăiască viața în continuare.
Filmul va fi unul artistic, dar și activist. Proiectul este unul foarte complex, iar cei doi realizatori își doresc să-l propună mai multor festivaluri de film, atât din Germania, cât și din România. Acesta va fi gata în luna august, acum fiind în procesul de editare. Andrei spune că a acceptat această propunere pentru că este pasionat de India din prezent, cu problemele ei din prezent: „Nu voiam să devin Eliade, dar a venit India la mine și nu am avut ce sa fac”.
Planuri de viitor
În timp ce era în India, ajutându-l pe Ayon să își ajute, la rândul său, semenii, Andrei a avut dorința de a realiza o școală de vară de limbi străine în Straja, satul său natal, deoarece consideră că el a ajuns în acest punct din noroc și vrea să contribuie la viitorul copiilor din satul său. „Cursurile vor fi de limba germană și engleză, copiii vor învăța de la vorbitori nativi. Scopul este să fie fun, cu activități variate, vreau ca ei să realizeze cât de important este să știi măcar o limba străină. De fapt, ar trebui vreo 10… dacă mă întrebi pe mine. E un proiect mic, dar vreau să văd dacă se poate și aș vrea să fac o chestie mai mare. Dacă aș putea anul ăsta să fac asta, și anul viitor să se facă în alte sate, o să se creeze un movement. În România, asta e cea mai mare boală, lumea nu e educată.”
Pe lângă noroc, pe care Andrei îl face să pară un laitmotiv al dezvoltării sale, spune că și curajul, dar și o doză de inconștiență l-au ajutat să ajungă în acest punct: „Viața mea e foarte random, eu doar am spus da la chestii și a ieșit foarte bine. Trebuie să spui da la toate oportunitățile, chiar daca nu par făcubile”.
