– Da, îmi e frică, e normal să îmi fie. Adică nu ar trebuie să fie normal, dar când mă uit la ce se întâmplă cu planeta… Nu știu, mă gândesc că poate e prea târziu.
Livia-Elena Constantin
Cu toții avem frici de care nu putem scăpa, oricât am încerca. Pentru unii, să vorbească în public e ceva cu adevărat groaznic, iar pentru alții, să eșueze la ceva la care vor să exceleze poate reprezenta cel mai întunecat scenariu. Dar un adevărat coșmar, din care nu putem scăpa, este dat de schimbările climatice prin care trece planeta, pe care le suferim cu vârf și îndesat. Așa se declanșează și eco-anxietatea, adică anxietatea cu privire la cât de rea este situația climatică. Un lucru bun despre asta? Poate împinge lumea să facă schimbări spre mai bine.
Într-o lume marcată de aceste schimbări climatice dramatice și de un viitor incert, implicarea tinerilor în activismul de mediu devine esențială. Aceștia sunt cei care vor resimți cel mai mult consecințele acțiunilor de astăzi și, tocmai de aceea, sunt motivați să lupte pentru un viitor mai bun, pentru schimbare în comunitățile lor.
Problema rămâne scepticismul că situația nu se îmbunătățește. Unele persoane mai în vârstă nu se conectează la problemele de mediu actuale, deoarece au trăit vremuri când aceste provocări nu erau evidente. Totuși, situațiile prezente îi afectează și pe ei, indiferent de trecut sau percepții.
Poate că de aceea se spune că tinerii sunt viitorul, pentru că ei vor trăi și se vor confrunta cu impactul acțiunilor noastre, fiind preocupați de soluții pe termen lung.
Cât timp să se implice au tinerii de fapt?
Cel mai probabil, tinerii sunt mai implicați în activism și pentru că au mai mult timp. Dar chiar au? Dacă luăm exemplul unui elev de liceu, acesta petrece în medie șase ore/zi la liceu, la care adăugăm drumul dus-întors, la ore relativ de vârf, în ceea ce privește traficul. Optimist vorbind, putem adăuga o oră în plus. Apoi sunt temele, meditațiile și învățatul, pentru care se alocă cel puțin încă jumătate din timpul petrecut la liceu, deci încă vreo 3 ore. Ajungem la 10 ore. Bineînțeles, numărul variază de la adolescent la adolescent, în funcție de liceu, profil, activități și rezultatele dorite. Cu toate astea, este așteptat din partea liceenilor să se implice în activități de voluntariat. Și chiar se implică și au rezultate foarte bune, declanșând proiecte ce aduc un plus comunității lor.
Alexandra Popescu, elevă în clasa a XII-a, este din comuna Scoarța, jud. Gorj, și urmează să studieze în America, la Dartmouth College. Spune că acceptarea ei la facultate nu a fost motivul voluntariatului pe care l-a făcut, ci a fost răsplata: „Poți să faci tot voluntariatul din lume, dacă nu se vede că faci cu pasiune sinceră, e degeaba. Nu s-au născut ieri acei oameni”. Pentru ea, voluntariatul a început acum câțiva ani buni, din dorința de a face ceva bun pentru comunitatea ei și pentru viitor. Din proiect în proiect, a descoperit oportunități tot mai potrivite ei, care o îndemnau să continue.
Unul din aceste proiecte a fost coordonarea proiectului Scoarța – sat European de Tineret, care a implicat și proiectul Scoarța – Awarness, Learning, Exploration, finanțat prin grantul EUTeens4Green. Practic, prin acesta se viza includerea tinerilor în contextul tranziției juste, alocând granturi de până la 10.000 euro tinerilor, pentru a contribui la reducerea inegalităților dintre zone. Aceste inegalități provin din cât de afectate ar fi respectivele regiuni în urma tranziției spre neutralitate climatică. Printre activitățile desfășurate pe o durată de un an în cadrul proiectului s-au numărat discuții despre ce înseamnă să trăiești sustenabil sau legate de probleme de mediu ce vizează direct comunitatea, precum și soluții posibile, schimb de bune practici cu tinerii din comunitate, un vernisaj Greenfuture cu picturi ce exprimau schimbările climatice, campanii de conștientizare, campanii de ecologizare, tabere și multe altele. „A fost uluitor să văd cât de deschisă a fost toată comunitatea. Nu te-ai aștepta la un astfel de răspuns în mediul rural. Adică, oamenii erau pur și simplu încântați că se întâmplă ceva în comunitatea lor, pentru tineri mai ales”, spune Alexandra. Surprinzător sau nu, și autoritățile locale au fost foarte implicate în proiect, participând la discuții și la majoritatea activităților, punând la dispoziție spații și încercând cât mai mult să faciliteze desfășurarea evenimentelor.
Alexandra este și voluntară în asociația BeTeen, unde s-a implicat în proiecte de mediu, cum ar fi „Ride a bike for a green life” și „Make love not waste”: „Proiectele astea chiar au un impact destul de mare în comunități. Faptul că am fost capabili să oferim biciclete tinerilor fără posibilități și ne-am educat comunitatea cum să reducă risipa alimentară e un pas foarte important”. Este un progres considerabil pentru comunitatea ei și, în ciuda faptului că poate părea un pas mic în ansamblul global, fiecare acțiune contează în lupta împotriva schimbărilor climatice prin care trece planeta. În 2023, planeta noastră a avut parte de un record de 37.4 miliarde de tone de emisii de carbon, cu 900 milioane de tone mai mult decât în 2019.
Asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim din a încerca să facem orice. Se pare că generațiile tinere sunt tot mai conștiente de nevoia de implicare, având în vedere că pentru 47% din Gen Z, inițiativele legate de schimbările climatice sunt printre cele mai mari preocupări.
Eco-anxietatea poate fi una din cauzele acestui interes pentru protejarea mediului, dar, în același timp, afectează sănătatea mintală mai mult ca oricând. Scanând rețelele de socializare, îmi apare un articol: „10 animale pe cale de dispariție”. Mă învinovățesc când ajung la ursul polar și realizez că e vina noastră. Sau la koala, care se agață de copacii care ard din cauza incendiilor de vegetație tot mai frecvente. Cu aceste sentimente se confruntă cam 75% din tineri, care se își fac griji constant cu privire la cum va arăta viitorul nu chiar atât de îndepărtat. Aceste temeri vin și cu efecte secundare, ca lipsa somnului, schimbări ale apetitului sau dificultăți de concentrare. Practic, faptul că ne simțim în același timp ca cei mai mari distrugători, dar și neputincioși în fața schimbărilor, ne face să ne simțim copleșiți, ceea ce ne afectează sănătatea mintală și emoțională.
Alexandra și-a dorit să se simtă utilă și a ajuns să fie apreciată chiar la nivel internațional, reprezentând țara noastră, în ciuda stereotipurilor cu care s-a confruntat: „Uneori, ceilalți participanți vin cu anumite prejudecăți față de români. Tot ce pot eu să fac e să îmi fac treaba bine și să sper că poate le demonstrez că nu e chiar așa” . Faptul că suntem una din cele mai puțin dezvoltate țări din UE se simte atunci când participă la astfel de evenimente, ca și cum ea nu ar avea cum să aducă inițiative și soluții. Se simte privită de sus. Totuși, reușește să ofere contribuții valoroase, cum a făcut și la evenimentul de încheiere al programului EUTeens4Green, organizat la Comisia Europeană, în Bruxelles, unde a avut ocazia să împărtășească altor tineri şi oficiali din Uniunea Europeană rezultatele proiectului Scoarța – Awareness, Learning, Exploration şi să contribuie la dezvoltarea politicilor europene legate de tranziția justă.
A fost finalista Olimpiadei Internaționale de Științe Climatice, adică top 100 din 50.000 de participanți, pentru care a trebuit chiar să vină cu un plan pentru a atinge o economie circulară până în 2050. Acum este și singurul membru din România la Awareness360, care își propune să implice tinerii în diverse domenii, printre care și științele climatice.
Alexandra e optimistă, e convinsă că putem să depășim orice obstacole am avea în cale. Și nu, nu își dorește să rămână în America după studii. „Mie chiar mi-ar plăcea să revin în țară, poate chiar în Scoarța și să fac ceea ce îmi place, dintr-un loc care îmi place.”
Pentru Roxana Pistol, președinta Asociației Be Teen din Târgu-Jiu, voluntariatul reprezintă un stil de viață. „Fac voluntariat de când mă știu. Totul a început încă de la școala primară, când mi-am dorit să mă implic foarte mult în activități la școală, dar în afara orelor de curs. De exemplu, am înființat o trupă de dans, o trupă de teatru, unde, împreună cu alți colegi cu aceleași pasiuni și abilități, ne dezvoltăm și ne implicăm, pentru a avea diversitate în programul nostru școlar.”
Crede foarte mult în puterea comunității și în faptul că tinerii sunt prezentul și viitorul și sunt cei care vor reuși, chiar dacă prin pași mici, să schimbe în bine societatea. Totuși, oricât de multă încredere ai avea în semenii tăi, panica te poate cuprinde foarte ușor atunci când ești informat și înțelegi de ce se întâmplă ce se întâmplă: „M-am confruntat cu această eco-anxietate, care s-a transformat în niște episoade persistente de panică, chiar anul trecut, în momentul cutremurelor repetate, resimțite de mine, dar și de familia mea, în județul Gorj”.
Programe pentru toți, mai puțin pentru unii
Tinerii sunt acum mult mai conștienți de importanța protejării mediului și sunt mai bine pregătiți să înțeleagă conceptul de eco-friendly, inclusiv impactul personal asupra mediului, nu doar în ceea ce privește emisiile de carbon, ci și în ceea ce privește acțiunile pe care le pot întreprinde în acest sens.
Roxana mai spune și că, deși mereu e loc de mai bine, avem parte de destul de multe programe și inițiative pentru a facilita adoptarea unui stil de viață eco-friendly. Totuși, ele nu sunt distribuite egal pentru toată lumea, cea mai mare problemă fiind în categoria persoanelor cu oportunități reduse. Aici intervine munca ONG-urilor de mediu, care, la nivelul multor județe, este aproape inexistentă și insesizabilă, în comparație cu nevoile și problemele identificate în acest domeniu.
Livia-Elena Constantin, în prezent studentă la Universitatea Politehnică București (UPB) s-a implicat încă din liceu în mai multe activități de ecologizare, conștientizare și altele asemenea: „La început, era pentru că mi se părea că e cool să zic că sunt voluntară, dar n-a durat mult treaba asta. E super multă muncă, organizare și, de multe ori, nu reușești să vezi clar ce impact ai avut. Cred că asta e cel mai greu, să continui, chiar dacă simți că nu contează atât cât ți-ai dori.”
Și ea, ca mulți alții de vârsta ei, se simte presată de situația ecologică. Știe că dacă ceva nu se schimbă, lucrurile nu o să mai rămână favorabile pentru mult timp: „Simt teama că din cauza tuturor acțiunilor noastre și a tuturor politicilor publice greșite, care conduc la distrugerea mediului înconjurător, am putea fi în orice minut martorii unui dezastru natural catastrofal pentru omenire.”
Organizarea e cheia
Cum a reușit Livia să se împartă între liceu și facultate, voluntariat, proiecte, prieteni? De multe ori, simțim că nu avem timp și, de fapt, când privim în urmă, parcă nu am făcut mare lucru. Organizarea e cheia, însă tinerii nu sunt învățați suficient să deprindă astfel de abilități. „A trebuit să încerc și să văd cum e mai bine pentru mine, dar ar fi fost de zece ori mai rapid să îmi dau seama dacă aș fi învățat asta concret de undeva, nu de pe internet, de la prieteni, de la oameni care poate nu știu ce zic. E un lucru care lipsește cu desăvârșire și care este 100% necesar”, adaugă Livia.
Tinerii dau dovadă de tot mai multă implicare și conștientizare a situației în care ne aflăm, ceea ce ne dă șansa să fim optimiști. Schimbările mici, dar sigure, pot să ne cumpere timp nouă și celor ce vin după noi. Acest progres nu trebuie să ne facă să simțim că renunțăm la ceva, că ne dăm viața peste cap. E timp de calitate, dar plin de disciplină când vine vorba de grija față de mediu.
Fiind un an electoral plin, Livia mă îndeamnă să votez, pentru că acum diferențele făcute de tineri se resimt cel mai tare. Putem face ca votul nostru să conteze pentru planetă, pentru comunitate, să fie un pas înainte, poate chiar doi.
Resurse pentru mai mult bine:
- Micile Bucurii – organizație de protecție a mediului cu misiunea de a încuraja oamenii să se întoarcă spre viața trăită în armonie cu natura
- Culturalis – programe pentru toate categoriile de vârstă și care cuprind teme de educație, mediu, cultură comunitară
- Asociația SNK – proiecte și inițiative care să-i sprijine pe oamenii să devină responsabili față de ei înșiși, față de semenii lor și de mediu.