O poveste despre origami

„Eu, cel puțin, stând și făcând origami atâta timp, am învățat să apreciez liniștea, să mă apreciez pe mine ca persoană și să apreciez că pot să fac ceva cu mâna mea. Am zis că «ia uite, fac ceva, chit că poate nu fac bani, dar fac ceva pentru sufletul meu»”, spune Patrick Alberto Vrajă, lucrător comercial, la vârsta de 27 ani, dar și entuziast origami în timpul liber, de când avea 7 ani. Și-a dezvoltat această pasiune pentru o perioadă îndelungată, inițial învățând de la mama sa cum să realizeze avioane și broaște, iar apoi continuând acest interes nou descoperit pe forumuri: „Pe atunci, nu aveam acces la videoclipuri, fiindcă nu exista încă Youtube. Eram pe forumuri, vedeam 5-6 exemple și-mi ziceam că încerc să le fac, să văd că pot. Nu aveam atâtea variante pe atunci. Mergeam afară cu băieții, apoi veneam acasă, mă plictiseam și făceam origami, dar era o plăcere”.

În poziții similare se află mulți alți oameni, iar aceste sentimente de eliberare și împlinire, despre care vorbește Patrick, se pot regăsi în rândul majorității adepților unor pasiuni artistice. Arta poate lua o varietate de forme, fără să existe niște parametri ficși, în care o activitate trebuie să se încadreze pentru a putea fi considerată artă. Cu toate acestea, în mentalitatea publicului, anumite ocupații au întâietate în acest domeniu: pictura, muzica, actoria, dansul sau fotografia sunt doar câteva exemple. Totuși, dacă ar fi să găsești o trăsătură comună a activităților reunite sub umbrela artei, ai putea spune cu încredere că exprimarea emoțiilor de orice fel este prezentă în toate. Astfel, un tip de artă, la o primă impresie neconvențională, dar prin care cu ușurință îți poți manifesta sentimentele, începe, de ceva vreme, să atragă tot mai mult atenția tinerilor. Este vorba despre origami sau, în traducere, „hârtie îndoită” (oru= a indoi; kami= hârtie), despre care se spune că își are originile în Țara Soarelui Răsare.

Scurt istoric

De fapt, istoricii nu sunt în totalitate siguri dacă această artă s-a născut chiar în Japonia sau nu. Se ia în considerare posibilitatea ca originile ei să dateze din secolul I d.Hr, odată cu inventarea hârtiei în China, care era modelată pentru a îndeplini diverse scopuri. Deși există dezbateri pe acest subiect, ce este cunoscut cu siguranță este faptul că hârtia, alături de tehnicile împăturirii ei, a fost introdusă de către călugării Budiști în Japonia, în sec VI d.Hr. Considerată pe atunci un obiect de lux, era folosită doar pentru documente și tipărituri, ori pe post de decorațiune în cadrul ceremoniilor religioase sau în casele familiilor nobile. Cu timpul, a ajuns o formă de recreere destul de populară, iar din anul 1797 există și documente în care sunt notate instrucțiuni pentru realizarea modelelor origami. O bună parte din popularitatea acestei arte i se datorează lui Akira Yoshizawa, considerat unul dintre pionierii origami-ului modern. Acesta a introdus un sistem de învățare bazat pe folosirea simbolurilor, săgeților, diagramelor și liniilor, care a ajutat la popularizarea acestei arte.

Aplicații ale artei origami

Dacă mai devreme am aflat că origami avea roluri ceremoniale sau recreaționale în trecut, în urma discuțiilor cu Patrick am descoperit că acest obicei aparent simplu de împăturire a hârtiei și-a întins, în zilele noastre, aripile spre o varietate de domenii, la care cel mai probabil nu te-ai aștepta. „Nu știu dacă ai văzut până acum, dar inclusiv NASA folosește tehnici ce țin de origami. De exemplu, au avut probleme legate de transportul panourilor solare, ele fiind mult prea mari, dar prin utilizarea tehnicilor origami au reușit să le facă ca un buzunar mic, care se desface. Sau un alt exemplu ar fi air bag-ul, expansiunea lui de la mic la mare e tot o tehnică folosită în origami, ca să vezi ce aplicări poate avea o artă tradițională, veche de atâtea secole, în știința contemporană.” Și, într-adevăr, la o scurtă căutare pe internet, poți aprofunda toate aceste informații și descoperi mult mai multe legături între tehnicile folosite de artiștii origami pentru modelele lor și tehnologiile utilizate în diverse domenii. De exemplu, acest articol explorează posibilitățile de utilizare a împăturirilor din origami la diverse componente ale navelor spațiale folosite de NASA, cât și cu scopul de a capta puterea solară, iar acesta vorbește despre diverse domenii în care se aplică ingineria origami.

Mai mult de atât, Patrick a menționat deja că practicarea acestui obicei l-a ajutat să simtă o liniște sufletească de-a lungul timpului. El mai povestește și cum această artă poate fi folosită în scopuri terapeutice: „Există terapie pe bază de artă, lucrând cu mâna ta. Mulți folosesc și arta origami, pe lângă altele, ca un mediu de terapie. De exemplu, dacă suferi de Parkinson’s sau vreo boală neurologică și ești în recuperare, e o variantă pentru psihicul tău să faci lucrul acesta. Sau dacă te simți agitat de ceva, să faci origami te poate ajuta să te resetezi mental, să te relaxezi.” Curios să aflu mai multe despre această întrebuințare a artei, am decis să investighez puțin. Astfel, am reușit să găsesc această poveste inspirațională despre recuperarea, cu ajutorul origami, a unui bărbat care a suferit un atac vascular cerebral și a rămas paralizat pe partea stângă a corpului, dovedindu-mi, astfel, cât de versatilă este cu adevărat această artă.

Un sentiment de comunitate

În călătoria sa de 20 ani prin complexitățile acestei arte, Patrick nu a fost singur. Pe parcursul acestei lungi perioade, el a reușit să își găsească o comunitate, prin intermediul platformei Discord, în care să-și împărtășească pasiunea, alături de alți indivizi cu interese similare: „Pe cum a început să devină tot mai cunoscută arta, mi-am găsit o comunitate și ne ajutăm toți reciproc. Unii postează matricele și cum să le rezolvi, alții postează partea matematică, foarte complicată, sau sunt și cei care fac un fel de tutoriale. Avem, de fapt, foarte multe tutoriale, ne explicăm unul altuia în ce constă anumite tehnici, cum să faci designul tău de la zero. E foarte avansată treaba. Când nu știi un pas, cineva din comunitate sigur știe să-l rezolve, e foarte strâns totul.” În acest mediu, Patrick a reușit să prospere, să-și creeze legături frumoase cu alți oameni și să învețe lucruri noi. „Mă știu cu foarte mulți dintre ei, am ajuns să stăm pe Instagram și să ne trimitem postări în afara comunității de pe Discord, suntem foarte închegați. Când are cineva nevoie de ajutor, mă întreabă lucruri precum «ce să fac cu hârtia aceasta albastră, de mărimea cutare?» și-i îndrum spre diferite lucrări, de la diverși autori. La fel și eu, când nu știam ce să fac, puneam sondaje pe Insta story și întrebam la ce să lucrez, iar eu făceam după cum ziceau ei. Așa se simt și ei implicați, mă simt și eu bine și interacționăm.”

În plus, se pare că în comunitatea din care face parte există și un aspect competitiv, sub forma unor concursuri. La momentul actual, ele țin locul convențiilor din străinătate, la care nu poate ajunge din cauza limitărilor financiare și de timp, aceste activități reprezentând un mod ideal de a-și expune lucrările și a-și exersa în continuare talentul: „Convențiile le consider out of reach acum, așa că am zis să particip virtual. Avem concursuri care încep de pe Discord, pentru sculptat, de exemplu. Ai un model anume și vin 20 oameni, fiecare cu variația lui diferită. La ultimul concurs la care am participat, au fost 50 intrări, iar ca juriu au fost membri notorii din comunitate, toți fiind considerați maeștri, cu diagrame și cărți publicate. Se jurizează pe mai multe capitole, cum ar fi sculptajul, tehnica, felul în care e făcută poza. Mă bucură foarte mult, consider că așa avansează foarte tare orice mediu de artă.”

Sfaturi pentru începători

Deși e posibil ca la o primă vedere a modelelor extrem de complexe, pe care le realizează Patrick în prezent, să te intimidezi și să crezi că origami nu are cum să fie pentru tine, acesta susține că, din contră, este una din cele mai potrivite arte pentru începători. În opinia sa, unicitatea acestei arte este perfectă pentru cineva la început de drum, întrucât te poate ajuta să ieși în evidență și poate chiar să te simți mai bine cu propria persoană, fiindcă faci ceva diferit de restul lumii: „Nu e un complex de superioritate, dar și eu mă simt mai bine zicându-mi asta”. Mai mult de atât, Patrick argumentează că este atât important, cât și util, să faci ceva cu propriile mâini, deoarece vei găsi în tine o mândrie frumoasă când îți iese ce ți-ai propus să modelezi. Ca să întărească și mai tare ideea că oricine se poate apuca de origami, Patrick se folosește de tradiția poporului japonez, care practică această artă încă de la grădiniță: „De exemplu, în folclorul lor, dacă faci 1000 cocori, se spune că ți se va îndeplini o dorință și, astfel, îți antrenezi răbdarea, îți antrenezi mintea, îți antrenezi mai multe calități, după părerea mea. Dacă tu te identifici cu origami, la un moment dat o să ajungi la un nivel foarte mare, deoarece stai și faci cu mâna ta totul. E ceva foarte satisfăcător, să vezi tot progresul și poți să faci când și cum vrei absolut tot ce ai prin cap.” Această satisfacție, care vine din realizarea lucrărilor pas cu pas, este și unul din motivele pentru care Patrick s-a ținut de acest hobby pentru o perioadă atât de lungă.

De cealaltă parte a acestei pasiuni însă, s-a confruntat și cu stări de burnout, care i-au afectat procesul creativ și pentru care are un set diferit de sfaturi: „Când simt că nu pot, prefer să o las deoparte și să revin la ea cu pași mărunți când pot. Nu poți forța ceva bun, nu o să-ți iasă. La fel și eu, postez pe rețelele de socializare că fac origami, iau o pauză mare și după chiar fac. Uneori zici că faci ceva și ai un moment de bravado, dar îți trece sentimentul, nu mai ai aceeași energie și trebuie să treacă un timp până îți revii. De multe ori îți consumi energia numai pe ideea că vrei să faci un lucru și când chiar începi, nu mai e la fel”. Într-un proces creativ, niciodată nu ți-ai dori să te simți obligat să lucrezi la opera ta, astfel că trebuie să înveți să te și detașezi din când în când. „Sunt multe variabile, dar în principal nu-i bine să forțezi, fiindcă n-o să-ți iasă și o să te frustrezi, e un cerc vicios. Trebuie să înveți să pui limite, chiar dacă e ceva ce-ți place.”

Reușitele

Ca o încheiere la această poveste despre o artă ieșită din comun și a influențelor sale, Patrick își prezintă magnum opus-ul: „Lucrarea de care sunt cel mai mândru este, în același timp, cea care mi-a luat cele mai multe resurse și pe care o consider cea mai grea, fiind vorba despre bufnița gri”.

Acesta povestește, în continuare, despre tipul de efort masiv pe care l-a necesitat o astfel de lucrare, dar și despre materialele utilizate în realizarea sa: „A fost o hârtie de 1,5m și a reprezentat un efort fizic foarte mare, pe lângă cel psihic. Stăteam să mă gândesc, să mă uit ce să-i fac, i-am studiat și anatomia, am stat și pe jos, dând din coate și umeri să fac treabă. Deși se poate face din hârtie de două ori mai mică, eu am făcut din hârtie dublă, pentru că am avut mai mult loc de detalii, să-i fac aripile, să-i fac ghearele, să-i fac niște mici solzi pe picioare, ca să fie cât de cât ca un picior de bufniță, ciocul, ochii, toate acestea. Dacă e hârtia mare, ai și spațiul mai mare. Iar ca resurse, a necesitat 12 foi, lipici de tapet și a luat undeva la 20 sau chiar mai multe ore adunate, în multe zile de lucru, acum 2 ani, când am realizat-o”. Cu toate acestea, nu regretă deloc efortul depus și nu ar fi o exagerare să afirmăm că este printre cele mai importante lucrări ale lui Patrick: