Mi s-a stricat telefonul. Prima încercare de a-l repara a fost la un service recomandat de un prieten care a mai avut experiențe destul de bune cu ei. După ce telefonul a petrecut aproximativ două săptămâni în service, mi-au spus că „e mort” și nu îl mai pot repara. Am fost destul de demoralizat după acest răspuns și am renunțat la ideea că telefonul mai avea șanse să fie reparat. După ceva luni, am mai întrebat în alt loc dacă se pot ocupa de telefon, dar am primit același răspuns. Într-un final, am găsit un service care putea face reparația, dar aceasta putea să dureze câteva luni, din cauza accesului limitat la componente. Mi-au dat și varianta de a găsi eu componentele necesare, în speranța că poate eu am noroc mai mare decât ei. Acest proces era foarte riscant, deoarece telefonul se putea strica de tot în orice moment, fiind vorba despre un defect al plăcii de bază. Dacă ar fi intervenit o problemă în timpul procesului, service-ul ar fi suportat toate costurile. Din fericire, am ajuns să ridic telefonul reparat după o lună.
În ciuda căutărilor disperate și a mai multor încercări de a-l repara la diverse service-uri, am descoperit cu uimire că, în Cluj, soluția salvatoare a venit abia după ce am descoperit un singur service care se ocupă cu astfel de reparații direct pe placa de bază. Repararea telefonului meu a fost însă un proces foarte costisitor, aproape jumătate din valoarea lui, respectiv 900 RON. M-am simțit victorios că în sfârșit am rezolvat problema și pierzător, în același timp, pentru suma pe care am dat-o.
Toate aceste experiențe m-au făcut să mă gândesc la o problemă: de ce este atât de greu să ne reparăm dispozitivele în ziua de azi și cum a ajuns reparabilitatea să devină o provocare tot mai accentuată pentru consumatori?
Din păcate, cazul meu nu este unul izolat. De exemplu, Ali Alhafez, student din Cluj-Napoca, în vârstă de 20 de ani, povestește: „Într-o zi, mi-am scăpat telefonul Huawei în cadă. Am încercat să-l repar, crezând că va fi o treabă simplă, dar la service mi-au spus că e nevoie să schimb mai multe piese, unele destul de scumpe. Pe măsură ce discutam despre costuri și ce implica reparația, mi-am dat seama că acest proces era foarte complicat, iar costul total al pieselor și al manoperei era considerabil. Am ajuns să renunț la el, pentru că reparația nu era nici pe departe ușor de realizat și mult prea costisitoare.”
Într-o situație similară s-a aflat și Luca Moldovan, elev de liceu în Cluj Napoca, în vârstă de 18 ani: „Aveam un Realme 9i 5G, pe care l-am cumpărat cu 700-800 de lei și care a funcționat fără probleme o perioadă bună de timp. Totuși, într-o zi, ecranul s-a stricat din senin, deși nu l-am scăpat și nici nu l-am lovit. Telefonul a devenit complet inutilizabil, iar când am verificat costurile de reparație (ecranul + manopera) la GSM-uri și service-uri, am descoperit că acestea erau aproape la fel de mari ca prețul telefonului nou (400-500 de lei). Mi-am dat seama că nu merita să-l repar în service și am fost nevoit să aleg între a comanda online un ecran pentru a-l înlocui singur sau a renunța la telefon și a investi într-un alt model mai nou.”
De ce era mai ușor în trecut să ne reparăm device-urile?

Device-urile erau proiectate să fie cât mai ușor de desfăcut și reparat, majoritatea folosind piese standardizate și carcase ușor de îndepărtat. Asta însemna că piese defecte se puteau schimba cu unele de pe complet alte device-uri, ele fiind compatibile sau chiar aceleași. Sistemele de asamblare și funcționare nu erau la fel de complexe ca în prezent, iar circuitele și componentele nu erau miniaturizate.
Putem vedea acest efect al evoluției în situația lui Eugen Olteanu, student în anul doi la Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca: „Am primit un laptop HP de la școală, pe care îl foloseam pentru proiecte și teme. La un moment dat, mi-am dorit sa înlocuiesc memoria (hard disk-ul) de pe acesta, deoarece era destul de limitată pentru nevoile mele de pe atunci. Pentru a-mi salva informațiile și a-l înlocui, am început să caut un HDD compatibil. Am descoperit, însă, că nu era deloc ușor. Modelul folosea un format destul de rar, iar găsirea unei piese potrivite a fost o adevărată provocare. Am pierdut mult timp și energie încercând să rezolv problema și mi-am dat seama cât de greu poate fi să lucrezi cu dispozitive care nu folosesc standarde comune.”
În același timp, componentele erau modulare și nu erau lipite între ele, mai degrabă erau montate pe conectori sau sloturi. De asemenea, în trecut majoritatea dispozitivelor aveau inclus un manual de funcționare și reparație.
Răzvan Negran, social media manager la un service GSM din Cluj-Napoca, spune: „Tehnologia a evoluat într-un ritm amețitor, iar asta a adus schimbări majore în repararea dispozitivelor. Pe de o parte, avem acces la informații online, tutoriale video, forumuri, care ne ajută să diagnosticăm și să rezolvăm problemele mai ușor. Pe de altă parte, miniaturizarea componentelor, integrarea lor complexă și apariția unor tehnologii noi (lipire BGA, procesoare multi-core etc.) fac reparațiile mult mai dificile și necesită unelte și cunoștințe specializate. Integrarea componentelor pe plăci multistrat, folosirea adezivilor puternici, designul unibody – toate acestea îngreunează accesul la componente și cresc riscul de a deteriora ceva în timpul reparației.”
Fără nicio îndoială, evoluția tehnologiei a adus multe beneficii, dar în același timp, reparabilitatea dispozitivelor pe care le folosim zi de zi a avut de suferit.
Producătorii decid cât timp va funcționa device-ul tău
Defectarea sau obsolescența programată este o strategie utilizată de mulți producători pentru a reduce intenționat durata de viață a device-urilor. Aceasta se poate realiza în două moduri, prin hardware și prin software.
Producătorii folosesc componente de calitate inferioară, care, implicit, au o durată viață mai scurtă. De asemenea, imposibilitatea reparării acestor componente din cauza lipirii lor pe placa de bază face gradul de reparare mai scăzut și chiar dacă acestea s-ar putea schimba, furnizorii nu le fac disponibile pentru oricine. Acest concept este explicat și detaliat de Iberdrola, cea mai mare companie energetică din Spania și unul dintre liderii europeni din domeniul energiei regenerabile.

Din punct de vedere software, producătorii dispozitivele mai vechi pot primi actualizări care le încetinesc (cum s-a întâmplat în cazuri precum Apple și modelele iPhone mai vechi). În același timp, unele dispozitive devin inutile, deoarece producătorii încetează să mai ofere suport software sau actualizări de securitate, iar consumatorii sunt presați să cumpere versiuni noi, chiar dacă cele vechi funcționează încă bine. În 2020, Apple au fost amendați cu 25 de milioane de euro de către Direcția Generală pentru Politica Concurenței, Afaceri ale Consumatorului și Controlul Fraudelor din Franța pentru că încetinesc telefoanele intenționat, după cum arată un articol publicat de BBC. Aceștia s-au apărat spunând că fac asta doar pentru a proteja telefoanele mai vechi împotriva degradării. Asta nu a fost prima dată când Apple s-a confruntat cu această acuzație. Într-un articol publicat de Independent în anul 2017, găsim răspunsul de la Apple în această speță, care spun că nu fac acest lucru pentru a încuraja utilizatorii să cumpere modele noi de IPhone.
Reparabilitatea scăzută afectează negativ mediul
Defectarea programată și imposibilitatea de a repara dispozitivele electronice contribuie semnificativ la deteriorarea mediului înconjurător, prin creșterea cantității de deșeuri electronice. De asemenea, gradul mic de reparabilitate a dispozitivelor obligă producătorii să creeze produse noi, ceea ce implică extragerea suplimentară de metale rare și resurse naturale, cum ar fi aurul, cuprul sau cobaltul. Mineritul intens degradează peisajele naturale, contribuie la defrișări, afectează ecosistemele și consumă cantități mari de apă și energie. Reciclarea este importantă, dar multe componente ale dispozitivelor moderne nu pot fi recuperate eficient. Pierderea materialelor valoroase reduce sustenabilitatea ciclului de viață al produselor, astfel, crescând amprenta de carbon.

După cum susține un articol de pe Earth.org, în Marea Britanie, noi reglementări implementate obligă pentru prima dată producătorii să facă disponibile piese de schimb pentru consumatori. Acest lucru își propune să extindă durata de viață a produselor cu până la 10 ani și se estimează că va reduce cu 1,5 miliarde de tone de deșeuri electrice în fiecare an. Un alt exemplu de efect asupra pe care îl are imposibilitatea de a repara device-urile este comparația făcută de Geneva Enviroment Network: reciclarea electronicelor abandonate produce cu 80% mai puține emisii de dioxid de carbon per unitate de aur comparativ cu extracția acestuia din pământ.
Deși tehnologia a avansat semnificativ, acest progres a venit în detrimentul reparabilității, din cauza complexității designului modern, utilizării materialelor lipite și a componentelor specializate. Mai mult decât atât, strategia de defectare programată adoptată de mulți producători contribuie la o cultură a consumerismului excesiv, încurajând utilizatorii să achiziționeze produse noi, în loc să le repare pe cele vechi. Această practică nu afectează doar bugetul consumatorilor, ci și mediul, prin creșterea cantității de deșeuri electronice și deteriorarea resurselor naturale.
„Dispozitivele greu de reparat ajung mai repede la gunoi, contribuind la creșterea deșeurilor electronice, o problemă majoră de mediu. Cultura consumului și obsolescența programată agravează situația. E nevoie de o schimbare de mentalitate, să reparăm mai mult și să consumăm mai responsabil.”, spune Răzvan Negran.