Cursa înspre succes

    băiat care aleargă pe o pistă

    Este ora 5:45 dimineața. Sună alarma. Lucian se trezește și se echipează pentru antrenament. Își îmbracă hainele groase, pentru că e foarte frig afară. Își încalță adidașii, merge la stadion și aleargă zece kilometri. Se întoarce acasă, se spală, apoi se duce la școală. După ce vine de la școală, mănâncă, învață pentru bacalaureat și se pregătește de un nou antrenament.

    Lucian Florin Ștefan are 18 ani și este elev în clasa a 12-a la un liceu din Caransebeș. Este multiplu campion național la atletism și reprezintă România în topurile concursurilor de peste hotare. La șase ani, a mers prima oară la atletism, urmându-și sora. De atunci, nu s-a mai oprit.

    Lucian este legitimat în două locuri: la Clubul Sportiv Școlar din Caransebeș și la Atletic Club „Mica Romă” din Blaj. Face parte din Lotul Național U23 Tineret și se pregătește pentru Campionatul European de Atletism U20 din vară. De când practică acest sport, este îndrumat de același antrenor: Cristian Eugen Dragomir. Are o relație foarte bună cu el: „Sunt foarte apropiat de el. Pot să zic că suntem ca tată și fiu.” Îl însoțește la aproape toate concursurile și îl încurajează. Când vine vorba de antrenamente, este mai dur. Lui Lucian, însă, îi place să iasă din zona de confort și simte că progresează: „Cred că e mai bine să fie dur și să am și antrenamente care nu îmi plac.” Chiar dacă este în ultimul său an de liceu, programul pentru antrenamente rămâne același. Se pregătește intens pentru fiecare competiție, în special pentru cele internaționale. Lucian are câte un antrenament zilnic în timpul săptămânii și două sâmbăta, în sezonul rece, iar vara și în vacanțe, are câte două. În unele zile, se trezește mai devreme pentru a alerga înainte de școală. Fiecare antrenament durează aproximativ două ore și are antrenamente de viteză, de rezistență și de forță. Unele antrenamente nu îi sunt pe plac, dar își respectă mereu programul. Preferă antrenamentele mai scurte, cele care nu implică distanțe lungi. Lunea are un antrenament cu repetări de 2000 de metri, care este destul de lung și mai greu. Vinerea are un antrenament mai scurt, care îi place mai mult. Face 12 repetări de 500 de metri: „Antrenamentul de 500, pentru că e mai scurt. Așa e obișnuit creierul meu: cu cât e mai scurt, cu atât e mai ușor, deși știu că nu e așa.” Totuși, este mai priceput pe partea de rezistență, unde își găsește un ritm potrivit cu ușurință. Obosește mai greu, mai ales la competițiile lungi, care nu includ probe de viteză: „Practic probele de rezistență de 1500, 3000, și, câteodată, și 5000 de metri. Avantajul meu este că obosesc foarte greu.”

    Lucian și antrenorul lui
    Sursă foto: Ciprian Costîn

    În 12 iunie 2022, a mers la prima sa competiție internațională, în Bar, Muntenegru. Acolo a obținut locul trei la Campionatul Balcanic U18. A colindat numeroase locuri din lume datorită concursurilor și cantonamentelor de atletism. A fost în diverse țări, precum Bulgaria, Italia, Muntenegru, Portugalia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia. De obicei, merge în locul unde este concursul la care participă cu două sau trei zile înainte. Uneori, vizitează orașele unde au loc competițiile, dar nu foarte mult înainte de concursuri, să nu obosească. Lucian se simte norocos că a ajuns în atât de multe țări din Europa datorită atletismului: „Cu ajutorul sportului, am văzut foarte multe țări. Preferata mea a fost Portugalia.” De obicei, dacă obține primul loc la competițiile naționale, primește un sprijin financiar pentru cele internaționale de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Dacă participă la concursuri în România, de obicei, primește o anumită sumă pentru hotelul unde este cazat de la Clubul Sportiv Școlar Caransebeș, dar nu se întâmplă mereu: „Când mergem în România, de exemplu, la hoteluri, primim o decontare. Când vine vorba de costuri mai mari, nu mai primim. Au fost cazuri când a plătit profesorul și foarte puține când am plătit noi.”

    De obicei, participă la competițiile pentru vârsta de sub 20 de ani. A participat și la competiții de seniori, care încep de la 24 de ani, unde adversarii săi sunt cu șase ani mai mari decât el. În luna mai a anului 2024, Lucian a participat la o competiție națională de seniori și a obținut locul doi. Pentru a merge mai departe la următoarea etapă din Bulgaria, a fost susținut financiar de părinții săi. Nu a fost susținut financiar de stat, deoarece a luat locul doi: „Cum am luat locul doi în România, trebuia să plătesc undeva la șapte sute de euro, iar părinții au fost acord să îmi plătească ei să merg acolo, să alerg o cursă mai bună.” Pe lângă ajutorul financiar pe care îl primește din partea părinților oricând este nevoie, este sprijinit mereu de ei și moral. Luci a fost mereu susținut de familia sa în drumul sportiv pe care l-a ales: „Familia și domn’ profesor mă susțin cel mai mult. Părinții și sora mea mă ajută cu orice dacă am nevoie, financiar sau când mă simt demoralizat.” Părinții și sora lui vin la multe competiții să îl încurajeze. Se simte motivat când îi are pe cei dragi aproape: „Îi aud cum strigă la mine să mă susțină la concursuri, mă motivează.”

    Lucian și sora lui
    Sursă foto: Marian Enache

    Cu ocazia concursurilor, și-a făcut prieteni în toate colțurile țării: „Am prieteni de la Constanța și de lângă Sibiu, din Timișoara, de prin toate părțile.” El și apropiații lui se susțin pe plan emoțional, mai ales când au curse diferite și își pot fi alături unii altora. Se încălzesc împreună: fac alergarea și gimnastica înainte de concurs. Dacă au competiții la ore diferite, se așteaptă unii pe alții și se susțin: „Dacă eu am probă la 12 după-amiaza, iar prietenul meu are la ora 18, el vine cu mine să stea, să vadă și cursa. Și eu, la rândul meu, vin să stau cu el, să îl susțin.” Chiar dacă majoritatea îi devin adversari când încep competițiile, nu s-a certat niciodată cu ei din cauza pierderilor sau câștigurilor. Conform lui Lucian, contează care dintre ei este mai bine pregătit și se concentrează mai bine: „De când începe cursa, suntem dușmani, până se termină. Cine e cel mai bun să câștige.” Sunt momente în care nu se simte bine înainte de curse și știe că nu poate să dea ce are mai bun pe stadion. Uneori, din cauza emoțiilor, i se face rău înainte de curse: „Există dăți în care mă simt rău sau am multe emoții și îmi vine să vomit de la ele. Atunci, știu că nu o să mă descurc așa bine.” Se simte norocos că la majoritatea curselor are măcar un om apropiat, care să îi fie alături dacă este emoționat.

    Lucian nu are un plan alimentar pe care trebuie să îl urmeze, însă este foarte strict cu el când vine vorba de antrenamente și alimentație. Nu a fost presat să aibă un anumit număr de kilograme, dar dacă depășește șaizeci de kilograme, își pune limite. Înainte de curse, mai ales, nu mănâncă mâncare nesănătoasă. După concursurile reușite, îi place să mănânce ceva dulce: „Îmi plac la nebunie batoanele mici de la Kinder, mai ales după curse. Înainte nu prea mănânc, pentru că îmi crește glicemia.” La concursurile mai lungi, de peste cinci kilometri la care participă există posibilitatea să se oprească la puncte de hidratare, însă nu vrea să piardă timp. El aleargă de obicei pe culoarul unu sau doi, la margine, iar pe culoarul șase este un stand de pahare cu apă: „Dacă vrei, trebuie să mergi acolo, dar pierzi din timp. Eu, de obicei, nu mă opresc.”

    Sursă foto: Ciprian Costîn

    Dintre toate concursurile și cantonamentele la care a participat, are două curse preferate. A participat la Festivalul Olimpic al Tineretului European. În 2022, a luat locul doi în Slovenia, iar în 2023 a obținut locul patru în Slovacia. Ambele concursuri au avut loc de-a lungul unei întregi săptămâni, iar el avea curse doar într-o zi. Spre deosebire de alte concursuri internaționale, a avut timp să viziteze locuri frumoase din cele două țări. S-a simțit bine alături de sportivi din toată lumea, cu care a fost cazat împreună: „Am avut timp să vizitez multe locuri faine și am stat la niște cămine de studenți, unde eram toate delegațiile: România, Olanda, Germania, Franța, Spania.” Idealul său este să ajungă să alerge la Jocurile Olimpice din 2028. Până atunci, se axează pe antrenamentele pentru concursurile cele mai apropiate. În curând, va participa alături de Alin Șavlovschi și George Cozma la europenele de la Cross Country din Portugalia. Vor alerga alături de aproximativ o sută de oameni și douăzeci de cluburi, iar echipa lui va reprezenta clubul de la Blaj. Poate obține și un loc individual, însă consideră că la acest concurs are șanse mai mari de câștig alături de echipă: „Mi-aș dori să ne clasăm toți trei cât mai sus, să luăm medalia de locul întâi pe echipă. Asta vreau să cucerim acum.” Au de parcurs șase kilometri, iar toți pornesc în același timp. La final, se face o medie a timpului obținut de fiecare și se oferă locul pe întreaga echipă.

    De obicei, are anumite scopuri pe care dorește să le atingă înainte de o competiție. La fiecare concurs, trebuie să obțină un anumit timp atât pentru el, cât și pentru normele impuse de un barem strict. Pentru fiecare treaptă la care ajunge la concursuri, trebuie să scoată un anumit timp: „Sunt și niște bareme pentru concursurile europene. Adică, trebuie să scoți un timp anume ca să mergi la acel concurs.” Dacă este o luptă strânsă între el și adversarul său, Lucian nu se lasă descurajat de susținătorii inamicului. Se simte mult mai ambiționat să câștige când aude susținătorii adversarului. Chiar și la concursurile cu mulți participanți, se simte mult mai determinat să mărească viteza dacă trece pe lângă oameni: „Îmi place să îi întrec, simt că mă motivează să merg mai departe.” Pierderile îl demoralizează destul de mult, însă nu se lasă copleșit de emoțiile negative. De-a lungul timpului, a învățat să își stăpânească reacțiile după eșecuri. Înainte, se enerva foarte tare și era supărat zile întregi. Acum, după o cursă mai puțin reușită, încearcă să analizeze ce nu a decurs bine. Discută cu antrenorul său ce nu a mers conform planului, dacă s-a simțit rău sau l-a durut ceva în timpul cursei.

    Sursă foto: Alin Șavlovschi

    Se simte norocos că nu a avut niciodată accidentări în timpul curselor ori antrenamentelor. A avut mereu grijă să se încălzească bine înainte de fiecare antrenament sau concurs. Mulți atleți au avut accidentări, iar recuperarea este mult mai complicată decât pare: „Sunt atleți care, de la o accidentare mică, stau câteva luni. Poate nu pare așa mult, dar trebuie să faci alergare ușoară, să îți revii în formă, iar până ajungi să îți revii, vezi că ai pierdut aproape un an.” Are momente când îl dor genunchii sau calcă strâmb și riscă să facă o entorsă. Încearcă să fie mereu atent și să aibă grijă de corpul său. Iarna, antrenamentele devin mai grele din cauza vremii. „Uneori, ne lasă domn’ profesor câteva secunde să facem mai încet, dar atât.” În vacanță, au câte două antrenamente pe zi, indiferent de anotimp și este aproape mereu plecat, în special în cantonamente: „În vacanță, sunt aproape mereu plecat și facem antrenamente de două ori pe zi atunci: unul la 10 dimineața și unul la 16 sau 17 după-masa.” Ultimul cantonament la care a fost a avut loc în Turcia, unde a mers cu lotul de atletism. Chiar dacă își sacrifică vacanțele și uneori chiar sărbătorile, simte că merită să depună efortul: „Chiar îmi place foarte mult să merg și să mă antrenez.” La un moment dat, stadionul la care se antrenează Luci a devenit proprietate privată. Până a putut să se antreneze din nou acolo, a fost nevoit să alerge în afară. Timp de jumătate de an, a fost mai greu să alerge în alte părți, dar ulterior s-a putut întoarce la stadion.

    Lucian este în clasa a 12-a și anul aceste îi este mai dificil să își împartă timpul. Încearcă să găsească un echilibru între viața de atlet, timpul petrecut cu cei dragi și școală. Când este acasă, își împarte timpul astfel încât să țină pasul cu toate, lucrează chiar suplimentar pentru examenul final. Când pleacă de acasă, în special la cantonamente, îi este mai greu să țină pasul cu materiile pentru școală. A fost plecat aproape o lună în Turcia. În timpul cantonamentului, a lucrat suplimentar la matematică și română, însă la biologie a rămas în urmă cu materia pentru bacalaureat: „La biologie, trebuie să recuperez și este puțin cam greu. Trebuie să îmi iau din timpul meu liber, dar rezist anul acesta.” La școală, profesorii sunt înțelegători cu el, îl atenționează să învețe înainte de teste. Colegii îl susțin, de asemenea. Chiar dacă reușește să țină pasul cu școala, nu mai are atât de mult timp liber. Ajunge după ora 13 sau 14 acasă de la școală, mănâncă ceva, mai învață cât are timp și merge la antrenament. După aceea, ajunge pe seară acasă și trebuie să își facă temele, iar timpul de relaxare se evaporă. În weekend, se revanșează și petrece timp cu prietenii: „Înainte, când nu făceam performanță, ieșeam cam în fiecare zi cu prietenii. Acum, ies doar în weekend, dar m-am obișnuit. Merg la un film sau mă joc ping-pong cu prietenii.”

    În 2022, a obținut locul doi la proba de 3000 de metri la Festivalul Olimpic al Tineretului European. De atunci, primește o bursă olimpică de pregătire a juniorilor. Suma de bani pe care o primește îl ajută să își cumpere echipamente pentru antrenamente, însă nu este mereu destul. Echipamentele sunt destul de costisitoare, în special pantofii. În funcție de locul unde este concursul și de anotimp, pantofii sunt diferiți: „Avem curse pe stadion, unde folosim papuci speciali, cu cuie în talpă, care sunt doar în perioada de toamnă; alergăm și pe șosea la niște concursuri. Acolo, nu mai putem să alegăm cu papucii cu cuie în talpă, trebuie să ne luăm alții. O pereche de papuci speciali este în jur de două sute de euro.” De când este legitimat și la clubul din Blaj, medaliile primite la naționale îi sunt decontate de cei de acolo. A primit un premiu de la primărie pentru un titlu legat de școală, însă părinții l-au ajutat financiar de ori câte ori a fost nevoie în plus pentru nevoile sale.

    Lucian și părinții lui
    Sursă foto: Ciprian Costîn

    Lucian încurajează cât mai mulți oameni să facă orice sport, indiferent de vârstă. Îndrumă părinții să își ducă copiii la orice sport, de la o vârstă cât mai fragedă. Își dorește să urmeze drumul atletismului și după terminarea liceului. Vrea să ajungă din ce în ce mai bun și să își urmeze visul: „Îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice din 2028; apoi, dacă pot, și în 2032. Consider că sunt niște oportunități foarte bune pentru mine.”