Când ne-am văzut prima dată, zici că o cunoșteam de foarte mult timp. Mă simțeam cel mai confortabil și puteam să spun orice. Chiar din primul moment, am avut o relație destul de bună cu ea. S-a simțit foarte bine.
David, un tânăr de 24 de ani, student la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, și-a întâlnit sufletul pereche de la primul match. De fapt, de la al doilea, primul a fost o încercare eșuată. David și jumătatea sa, Antonia, s-au cunoscut pe Bumble și de mai bine de un an, au o relație foarte sănătoasă.
Dacă acum 15 ani, oamenii se cunoșteau mai rapid prin intermediul unui prieten, în zilele noastre, cele mai la modă „locuri” în care să cunoști oameni sunt Tinder, Bumble sau alte platforme de dating online.
Întrebarea este, însă, sunt acestea cele mai bune locuri în care să îți cauți jumătatea?
Răspunsul e simplu: depinde.
Depinde de foarte mulți factori: de transparența intențiilor pe care le ai când vine vorba de a cunoaște oameni pe aplicații, de sinceritatea celorlalți utilizatori, dar mai important de atât, depinde de niște algoritmi.
Conform Tinder, algoritmii care stau la baza acestei platforme prioritizează utilizatorii activi, afișându-le profilurile mai des și potrivindu-i cu persoane online în același timp. Recomandările se bazează pe factori precum proximitatea, preferințele setate (vârstă, gen, distanță), informațiile oferite în profil, similaritatea fotografiilor și interacțiunile anterioare (aprecieri și respingeri). Cu toate acestea, nu putem omite un factor major care stă la baza algoritmilor: aspectul fizic.
Aspectul fizic este, în principiu, primul factor care determină decizia de a da swipe right. În cadrul studiului „Why swipe right. An ethnographic exploration of how college students use Tinder”, Stephanie Braziel prezintă motivațiile studenților de a folosi aplicații de dating. În capitolul „The Symbolism of the Swipe” studenții intervievați susțin că motivul principal care îi determină să dea swipe right este cât de atrăgător este profilul persoanei. Nu neapărat cât de frumoasă e persoana, ci mai degrabă cât de bine arată în poze.

Într-o eră atât de digitalizată ca cea în care trăim, ne este mult mai comod să comunicăm, să ne conectăm cu alți oameni și chiar să ne găsim sufletul pereche online. Conform unui studiu realizat de PNAS, în 2017, 40% din cuplurile intervievate s-au cunoscut pe o platformă de dating online.
Dintre tinerii cu care am discutat legat de acest subiect, am descoperit câteva cazuri fericite, care s-au transformat în relații. Un prim exemplu este cazul Antoniei (jumătatea lui David). Antonia este o tânără de 23 de ani, studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, la specializarea Nutriție. Aceasta a migrat de pe Tinder pe Bumble cu scopul de a găsi ceva serios și a reușit: „m-a întrebat dacă vreau să ieșim, am ieșit, a fost foarte fain și interesant de la primul date, și după, am avut destul de repede și următorul și după, au tot curs lucrurile în continuare.”
Alina are 22 de ani și este studentă în anul 3 la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Ea și-a cunoscut partenerul actual tot pe Bumble : „o conexiune care s-a întins pe aproape doi ani și a fost on and off și s-a finalizat într-o relație actuală”.
Aplicațiile de dating oferă o paletă mult mai largă de opțiuni când vine vorba de alegerea unui partener. Toți tinerii cu care am discutat mi-au confirmat acest fapt. Alina susține că aplicațiile sunt o formă „mai la îndemână” și care „clar, te lasă să cunoști oameni cumva mai ușor.”, fiind singurul mediu în care a reușit să cunoască potențiali parteneri romantici: „Nu cred că am reușit să cunosc vreodată afară, fiind în societate.” Cu toate acestea, nu este neapărat sigur că ne vom găsi aici dragostea adevărată. Și întrebarea este, cu ce rămânem atunci? Ei bine cu dezamăgiri, tristețe și poate niște anxietate.
Conform psiholoagei Ioana Marchiș „relațiile care nu se concretizează creează nesiguranță, tristețe, sentiment de inadecvare” , iar aceste trăiri negative constant resimțite dau naștere unor dificulăți în procesul de creare a unei relații.
O barieră în crearea de relații autentice cauzată de aplicațiile online de dating este superficialitatea. Expunerea constantă la sute de opțiuni îngreunează găsirea unui partener de calitate, prin simplul fapt că nu știi ce să alegi. Astfel, ia naștere un sentiment de nesiguranță, pentru că nu știi care e varianta ideală: „nu ești sigur care e varianta cea mai bună, cum reușești să alegi între doi sau cinci potențiali parteneri, iar acest lucru mai degrabă duce la un vid interior”, adaugă Ioana Marchiș.
Adriana, o tânără de 23 de ani care studiază inginerie aerospațială la București, este de acord cu această afirmație: „faptul că ai mai multe opțiuni îngreunează procesul de a alege persoana potrivită.”
Această tendință de a alege superficial o potențială conexiune dă naștere unor legături mai fragile. „Percepția asupra iubirii este redusă strict la o decizie bazată pe aspect. […] Explorarea compatibilității emoționale și profunzimea relațiilor nu își prea găsește locul. Practic, este foarte ușor să inițiem mai multe relații, dar niciuna nu o să ducă la satisfacția aceea împlinitoare pe care de altfel o căutăm în relații, deoarece nu mai avem răbdare. Consider că nu mai avem răbdare unii cu alții, nu mai avem răbdare să îl cunoaștem pe celălalt”, adaugă Ioana Marchiș.

O altă barieră de care mulți utilizatori ai aplicațiilor de dating online se lovesc este legată de autenticitatea și sinceritatea intențiilor oamenilor cu care intră în contact. Într-adevăr, nici în viața de zi cu zi nu putem ști cu adevărat intențiile unui om, însă realitatea virtuală facilitează ascunderea motivațiilor reale. Conform psiholoagei Ioana Marchiș, oamenii sunt tentanți să mintă legat de preferințele lor pe aplicațiile de dating, cu scopul de a crește numărul de persoane întâlnite. Însă această lipsă de sinceritate nu duce la nimic altceva decât la dezamăgire.
Adriana s-a întâlnit cu asta: „De multe ori, m-am lovit de discrepanțe mari între online și realitate. Dar asta fiindcă mulți se dau ce nu sunt, având mai mult curaj în spatele unei tastaturi.” Marian, un tânăr de 21 de ani, student la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj-Napoca, se află în aceeași situație: „Am întâlnit persoane care erau complet diferite în realitate.”
Am menționat la începutul acestui articol faptul că algoritmii sunt un aspect relevant în procesul de căutare a unui partener online. Influența pe care un „perfect match” o are asupra oamenilor este o latură a aplicațiilor de dating importantă. Discutând cu psiholoaga Ioana Marchiș, am descoperit că efectele pe care aceste potriviri ideale le au asupra utlizatorilor pot fi privite din două perspective: în prima categorie se clasează oamenii care rămân într-o relație toxică doar pentru că algoritmul a spus că acea persoană este cea „perfectă”. În a doua categorie se încadrează oamenii care, din cauza algoritmilor, creează un profil idealizat al persoanei din online, iar în momentul în care se întâlnesc față în față și realizează că omul real nu e neapărat în conformitate cu idealul, renunță la o relație, chiar dacă ar fi putut funcționa, doar din cauză că persoana respectivă nu e „ca pe internet”.
Conform Ioanei Marchiș, matchingul algoritmic, deși poate fi un punct de pornire, „reduce explorarea organică. Prin explorare organică, mă refer la acele întâlniri față în față prin care oamenii interacționează, în care se simt unii pe alții, în care își fac o primă impresie reală, bazată pe niște senzații din corp care nu pot fi explicate”.

Un aspect cheie al formării unor relații sănătoase care este complet omis în cunoașterea virtuală este chimia fizică. Se poate crea ușor confuzia între chimia fizică și afinitatea față de un chip frumos. Chimia fizică reprezintă un „complex de hormoni, de feromoni pe care noi îl eliberăm: dopamină, oxitocină, cortizolul pe care îl eliberăm din organism”, explică Ioana Marchiș. Această așa-zisă chimie se produce pe baza unor informații senzoriale la care nu avem acces în online. Un factor major al alegerii unui partener are loc în mod inconștient și se bazează pe simțurile primare, precum văzul, auzul și mirosul, astfel că oamenii tind să își aleagă parteneri cu care sunt compatibili din punct de vedere genetic: „alegem parteneri care, prin ceea ce ei ne transmit inconștient, prin miros, prin atitudine, ne fac să înțelegem că bagajul lor genetic este diferit de al nostru, iar lucrul acesta duce la a avea niște descendenți mult mai sănătoși”. În lipsa acestor senzații și a comunicării non-verbale, dată de gesturi și atitudine, există șanse mari să facem alegeri eronate în ce privește un potențial partener.
În online, nu avem acces la acești indicatori senzoriali, astfel că deciziile se bazează strict pe aspectul fizic și câteva cuvinte. Accentul exagerat pus pe aspectul fizic în online reprezintă o altă barieră în procesul găsirii unui partener autentic. Pozele extrem de atrăgătoare pe ecran pot crea așteptări nerealiste, care dacă nu sunt îndeplinite, duc la dezamăgiri.
Adriana s-a lovit de acest aspect destul de des: „Având în vedere că aceste aplicații se bazează pe atracția vizuală, de multe ori, mi s-a întâmplat ca persoanele respective să nu arate ca în poză și cel mai des, să nu fie la fel de înalte pe cât au spus.” Și Marian și-a exprimat dezamăgirea în acest sens: „m-a dezamăgit foarte mult faptul că am observat că oamenii încearcă de foarte multe ori să pară ce nu sunt și lucrul ăsta s-a impregnat și în felul în care văd relațiile tradiționale, cu interacțiuni față în față.”
Totodată, multitudinea de profiluri atrăgătoare creează impresia iluzorie că mereu este ceva mai bun de găsit. Gândul constant la toate celelalte variante existente pe platforme pot eroda relațiile noi, din cauze precum implicarea lipsită de profunzime, satisfacția diminuată, crescând astfel riscurile unei despărțiri și întoarcerea spre aplicații. Dorința constantă de a vedea „cu cine sunt compatibil” sau „cine e atras de mine” poate duce la o dependență de swipe.
Un ultim efect negativ cauzat de folosirea aplicațiilor de dating este dificultatea tinerilor de a-și identifica și exprima nevoile emoționale. „Ei pot ajunge să își evalueze valoarea personală pe bază validării primite în online – acele like-uri, acele potriviri – și să își formeze așteptări nerealiste despre dragoste, relații și chiar despre ei înșiși”, susține Ioana Marchiș.
Alina s-a confruntat cu această nevoie de validare : „Sincer, când mi-am făcut aplicațiile astea […] simțeam nevoia de un boost de self-confidence și știam că ar veni cumva de acolo, din păcate.”
Aplicațiile de dating sunt, astfel, o sabie cu două tăișuri. Deși sunt un mod foarte util de a cunoaște oameni noi, acestea pot cauza sentimente negative profunde și pot îngreuna procesul de a găsi un potențial partener, dacă sunt folosite într-un mod nesănătos.
Psiholoaga Ioana Marchiș afirmă că „e în regulă să căutăm parteneri în online, e în regulă să începem legături pe aceste aplicații, dar e foarte important să le aducem în viața reală. Trebuie să depășim cadrul respectiv. Am început relația, am găsit un partener, atunci cel mai important e să intrăm în viața reală și să încercăm acolo să creștem conexiunea dintre noi.”
Foto articol de Andrea Piacquadio pe Pexels