Fiecare zi din viața mea însemna să stau cu telefonul în mână și să parcurg fără încetare feeduri din diferite platforme de social media, precum Instagram, Twitter, TikTok, sau chiar Facebook. Seara se termina la fel, cu mine pierdută și distrasă de poveștile unor imagini și videoclipuri care erau mult mai captivante decât propria mea viață. Se crease o relație toxică între mine și social media. Într-un articol intitulat Influența social media asupra imaginii de sine, se menționează că „Dependența de social media afectează 5% din tineri, aceasta fiind descrisă ca dând dependență mai mare decât țigările sau alcoolul, ceea ce a dus la o serie de studii și cercetări privind acest aspect, deoarece platformele care se presupuneau a ajuta tinerii să rămână conectați între ei pot avea, de fapt, un efect negativ asupra sănătății psihice.1 din 6 tineri se confruntă cu anxietate la un moment din viață, iar procentul tinerilor care experimentează asta a crescut la 70% în ultimii 26 de ani. Studiile arată că tinerii care sunt utilizatori dependenți de social media – și petrec mai mult de 2 ore pe zi pe platforme precum Facebook sau Instagram – sunt mult mai predispuși la anxietate și depresie.”
Comparațiile sociale – un proces prin care ne evaluăm propriile trăsături, comportamente și realizări în raport cu ale altora – sunt mult mai intense și mai dăunătoare în mediul online. Teoria comparării sociale sugerează că oamenii au tendința de a se compara cu cei din jur pentru a evalua propriile abilități și statut social.
Din dorința de a mă integra, de a fi plăcută și poate chiar considerată un model de urmat pentru alții, fără să îmi dau seama, mi-am pus o mască a unei identități care nu îmi aparținea. Conform unui articol al psihoterapeutului Alin Savelie, „Făcând o analiză obiectivă, ne putem da seama, desigur, că realitatea din social media este una artificială, trunchiată, în care părțile fericite ale vieții sunt expuse în cele mai spectaculoase moduri posibile, iar părțile mai puțin plăcute sunt fie minimizate, fie șterse cu desăvârșire. Astfel, ni se creează percepția că acei oameni pe care îi urmărim cu ardoare în online au o viață ideală, plină de lux, sănătate din plin și relații excelente cu cei din jur, iar viața noastră începe să ni se pară anostă, fadă și ni se instalează o stare de nefericire, care devine din ce în ce mai prezentă.”
Am încercat să preiau din tiparele care erau în vogă, crezând că voi obține atenția și popularitatea dorită, dar nu ajungeam decât dezamăgită de faptul că nu obțineam acest lucru. În cele din urmă, concluzionam că nu sunt suficient de bună, pentru că nu eram capabilă să mă ridic la nivelul așteptărilor mele, care, de fapt, erau voci interioare care aparțineau altor persoane din mediul online. Îmi amintesc că, la un moment dat, am fost super îndrăgostită de un coleg de facultate. Chiar și acum mai sunt, doar că am acceptat ideea că nu poți forța ca sentimentele cuiva să fie reciproce. Într-o zi, când m-am întors acasă, m-am simțit super încrezătoare în aspectul meu fizic, așa că am rugat o prietenă să îmi facă un shooting. Pe măsură ce pozam, nu mă gândeam decât la modul în care mă va complimenta, că mă va aborda și că îmi va scrie să ieșim. Mă simțeam cu adevărat frumoasă și încrezătoare în acel moment. Cu toate acestea, nu am obținut reacția dorită din partea lui. Chiar încercam să mă încadrez în tiparul lui de fete prin atitudine și vestimentație, în funcție de ce urmărea. Îi verificam constant contul de Instagram, încercând să înțeleg ce aș putea îmbunătăți la mine pentru a-l convinge să-mi acorde o șansă. Plângeam aproape în fiecare zi pentru că îmi epuizam ideile de a-l impresiona pe social media, până când am pus stop și mi-am făcut promisiunea că nu voi mai permite nimănui să îmi schimbe percepția asupra propriei persoane. Conform psihoterapeutei mele, Andreea Henciu, pe platformele de socializare, feedbackul rapid, precum like-urile, comentariile și distribuirea postărilor, devine un mecanism de validare socială. Conform cercetărilor recente, acești indicatori externi pot avea un efect semnificativ asupra stimei de sine. Nevoia de validare — un concept psihologic legat de dorința de a fi acceptat și apreciat — este amplificată în mediul online, unde feedbackul rapid devine o măsură a succesului personal.
Eram devastată pentru că mă consolam cu o iluzie temporară care nu a făcut altceva decât să mă devoreze treptat. Acest lucru a condus la instalarea stării de anxietate, respectiv depresie. Mă lăsam păcălită și influențată de un ambalaj creat de alte persoane, care mă determina să cred că am mare nevoie de el pentru a mă simți bine. Ambalajul era conceput de așa natură încât să mă convingă că era musai să îl cumpăr: vacanțe luxoase, relații amoroase sau de prietenie cool. Mă simțeam singură și lipsită de valoare. În momentul în care încercam să iau o pauză de la social media, simțeam că rămân în urmă cu informațiile, dar și cu posibilele noutăți. Andreea Henciu spune că un alt fenomen psihologic asociat cu rețelele de socializare este FOMO (Fear of Missing Out) — teama de a rata din activitățile sociale, evenimentele importante sau experiențele care sunt postate pe platformele sociale. Cercetările din ultimii ani sugerează că FOMO poate avea un impact major asupra percepției de sine și poate duce la sentimente de inadecvare și izolare socială.
Găseam un refugiu în social media, la un moment dat. Trăiam un paradox. Îmi era mult mai la îndemână să îmi compar viața cu a altor persoane decât să încerc să o îmbunătățesc pe a mea. Era mult mai ușor să pretind că sunt ghinionistă și că alții s-au născut norocoși. Pe de altă parte, voiam să ajung o versiune a mea mai puternică din punct de vedere emoțional, care să nu se mai compare cu ceea ce are sau face X sau Y. Am ajuns la concluzia că imaginea de sine promovată de alții nu era neapărat viața pe care voiam să o am și eu.
Ceea ce am înțeles eu pe parcursul acestor ani în care am lucrat la modul în care factorii exteriori, mai ales cei digitali, mă afectează este faptul că singura părere care ar trebui să conteze cu adevărat este cea personală și să fiu foarte selectivă în ceea ce privește conținutul pe care îl urmăresc. Am ajuns la concluzia că nu merită să îmi pierd propria identitate într-o lume care și așa nu o să fie niciodată mulțumită. Sunt personajul principal al propriei vieți.
Giorgia, în vârstă de 22 de ani, tindea, la rândul ei, să se simtă complexată de aspectul ei: „Îmi setam body goaluri, comparându-mă cu alte fete din online”, spune aceasta. „Am încercat să țin diete stricte, ajungând să mă înfometez și urmăream diverse fete pe rețelele de socializare, în speranța că voi ajunge să arăt ca ele. Chiar îmi făceam playlisturi speciale pentru antrenamente pe YouTube, din dorința de a obține corpul pe care ele îl aveau. Eram complexată de anumite părți ale corpului. Urmăream să slăbesc mai mult în anumite zone.” În clasele a XI-a și a XII-a, au intervenit și alte problemele legate de aspectul fizic. A apărut acneea, care devenise un motiv în plus de nesiguranță, iar fondul de ten era o soluție la îndemână. „Simțeam că acneea mă face urâtă. Ajungeam chiar să plâng din cauza asta.” Și nu se oprește totul la aspectul fizic. Se instalează și sentimentul de gelozie din cauza lucrurilor materiale. „Vedeam la alte fete haine, cosmetice și bijuterii pe care mi le doream și eu. Sau cel puțin credeam că le vreau și am nevoie de ele, dar în realitate voiam numai ce mă determinau ele să cred că am nevoie.”
Psihoterapeuta Andreea Henciu a menționat faptul că un grup vulnerabil care este afectat de social media sunt femeile tinere, în special în contextul promovării frecvente a idealurilor de frumusețe fizică pe platformele vizuale ca Instagram și TikTok. Multe dintre aceste femei dezvoltă probleme legate de imaginea corporală, ceea ce duce la o stimă de sine scăzută și poate contribui la tulburări alimentare, depresie sau anxietate. Cu trecerea timpului, problema Giorgiei a dispărut de la sine. Au intervenit alte priorități, precum facultatea, iar mintea ei a fost ocupată cu altele.
Aura, în vârstă de 33 de ani, se află într-un stadiu în care nu se mai lasă afectată într-o măsură atât de mare de ceea ce vede pe social media în privința aspectului fizic. Se simte din ce în ce mai confortabilă cu cine este ea. În schimb, pe plan profesional, a întâmpinat ceva probleme. „Trebuie să recunosc că, inconștient, am avut o perioadă [în care] ce vedeam pe social media îmi provoca sentimente de lipsă de încredere și chiar eșec. Tindeam să compar evoluția profesională a persoanelor din anturajul meu și aveam impresia că eram cumva în urmă.” Nu era vorba de gelozie. Cu toate acestea, se instala un sentiment de insuficiență raportat la progresul pe care ceilalți păreau să îl aibă comparativ cu ea. „Nu era gelozie, pentru că sunt persoane pe care le apreciez enorm, dar un sentiment de insuficiență, o senzație că ce am realizat eu nu se compară cu ceea ce vedeam la alții pe rețele. Se crea un cerc vicios: cu cât mă desconsideram mai tare, cu atât mă simțeam mai descurajată și blocată.” În cele din urmă, a ajuns într-un punct în care a conștientizat propria valoare. „Mi-a trebuit ceva timp să realizez că: 1. Pe social media arătăm, de obicei, doar o parte a realității, de obicei partea mai glamorous, și mai puțin ceea ce se întâmplă în culise. 2. Că sunt exact unde ar trebui să fiu, că sunt mândră de drumul pe care l-am parcurs și de evoluția pe care am avut-o. 3. Că sunt norocoasă să cunosc oameni atât de interesanți, cu povești de viață atât de inspiring și de la care pot învăța.”
Marc, în vârstă de 21 de ani, s-a confruntat în anul 2020 cu o lipsă acută de stimă de sine, legată de aspectul fizic și felul în care acesta își percepea propria imagine. Simțea o oarecare presiune de a se ridica la anumite standarde. „Vedeam persoane pe care le cunoșteam și care aveau acel stil instagramabil: poze estetice, unghiuri perfecte. Mă uitam la ei și deveneam invidios, pentru că oricât încercam, nu reușeam să fac poze la fel de bune”. Nesiguranța se instala încetul cu încetul. Devenea copleșitor pentru el să mai privească postările de pe social media fără să se simtă vinovat că nu se încadra în tiparul promovat. Cu toate acestea, a realizat că este momentul să producă o schimbare pentru a-și recăpăta încrederea de sine și pentru a-și contura o personalitate de care să fie mulțumit și totodată, să se simtă confortabil în pielea lui. „Până la urmă, am început sa fac mici schimbări la aspectul meu fizic, iar cu timpul, după ce începusem să devin din ce în ce mai încrezător în mine, fotografiile mele au început să prindă viață, parcă. Am început să mă descurc din ce în ce mai bine atât la a mă poza, cât și la a face fotografii și a le edita pe partea de coloristică.”
Să ne protejăm de tendința de a ne compara cu alții pe rețelele de socializare poate fi o adevărată provocare, dar există mai multe strategii bazate pe principii psihologice care ne pot ajuta să gestionăm aceste comparații și să ne protejăm sănătatea mintală. În acest sens, psihoterapeuta Andreea Henciu vine cu câteva sugestii pe care fiecare dintre noi le putem implementa. Menționează faptul că primul pas înspre îmbunătățire este conștientizarea. Este esențial să ne dăm seama de efectele pe care le are comparația propriei vieți cu ceea ce vedem în mediul online. Ar fi plăcut să încercăm ca din tot haosul care se produce în mintea noastră, să ne concentrăm pe ceea ce am putea învăța și cum ceea ce vedem ne-ar putea inspira.
Recunoștința este un instrument psihologic puternic, care poate contracara sentimentele de invidie sau inferioritate generate de comparațiile sociale. Un alt aspect important este să învățăm să ne acceptăm propriile imperfecțiuni și să înțelegem că fiecare persoană are puncte forte și puncte slabe, iar viața nu este perfectă pentru nimeni.
Pentru a ne îmbunătăți relația cu social media, am putea utilizaa setări de monitorizare a timpului, pentru a seta limite zilnice pentru aplicațiile pe care le folosim. De asemenea, o metodă eficientă de a păstra o relație sănătoasă cu social media ar fi să fim selectivi cu ceea ce urmărim, adică să alegem doar acele conturi care ne oferă valoare, bucurie sau inspirație. O altă modalitate ar fi aceea de a lua pauze digitale, iar în timpul respectiv, să găsim alternative de a ne ocupa timpul cu diferite hobby-uri, citit, plimbări prin natură.
Foto: Adina Buică
